Corul Sinodal al Patriarhiei de Moscova împreună cu Corul Pontifical al Capelei Sixtine au fost protagoniştii marelui concert care s-a desfăşurat ieri, duminică, 3 noiembrie, în scenariul sugestiv al bazilicii "Santa Maria Maggiore". Serata - care a scos în evidenţă tradiţiile antice care leagă muzica sacră rusă de polifonia şcolii romane - făcea parte din a XII-a ediţie a Festivalului Internaţional de Muzică şi Artă Sacră.

Cel care a urat bun venit cântăreţilor, muzicienilor şi oaspeţilor din bazilică a fost cardinalul Leonardo Sandri, prefect al Congregaţiei Bisericilor Orientale, care a spus: "Am venit la cererea Secretariatului de Stat ca să reprezint Sfântul Scaun la acest concert. Am acceptat cu plăcere".

Cardinalul a citit apoi mesajul trimis de papa Francisc pentru această ocazie. "A trăi un moment de înălţare spirituală în bazilica "Santa Maria Maggiore" prin arta muzicală a Bisericii latine şi a Bisericii Ortodoxe Ruse este o experienţă interesantă şi profundă", a scris pontiful. Această bazilică, spune el, "s-a născut, de fapt, cu scopul de a celebra în Occident Conciliul Ecumenic din Efes care o recunoscuse pe Maria ca Theotokos, Născătoare de Dumnezeu". Aşadar, ea "uneşte în Maria două tradiţii ecleziale care se recunosc de aceeaşi credinţă îmbogăţind-o cu diversitatea lor culturală".

"Evaluând istoria creştinismului în însemnătatea sa milenară - a afirmat după aceea papa - putem observa că atunci când el a fost despărţit datorită evenimentelor istorice, impus de modurile diferite de a înţelege revelaţia, a menţinut o profundă unitate în artă". Astăzi, conform lui Bergoglio, "această unitate artistică poate găsi încontinuu puncte de întâlnire rodnice în frecventarea inteligentă, studiul şi reflecţia izvoarelor comune. Asta înseamnă adevărată şi reciprocă înţelegere, respect şi îmbogăţire reciprocă".

În Biserică, a subliniat papa Francisc în mesaj, "arta în toate formele sale nu există numai pentru o simplă satisfacţie estetică, ci pentru că prin intermediul ei Biserica în orice moment istoric şi în orice cultură explică şi interpretează revelaţia pentru poporul lui Dumnezeu". Pentru aceasta, "arta există în Biserică în mod fundamental pentru a evangheliza". Şi în această perspectivă găsesc vigoare nouă cuvintele lui Dostoevskij, conform cărora: "Frumuseţea va salva lumea".

"Astăzi - a mai scris Sfântul Părinte - Biserica poate şi trebuie să respire cu cei doi plămâni ai săi: cel al Orientului şi cel al Occidentului. Acolo unde încă nu reuşim să facem asta în întregime, după măsura de unitate cerută de Isus în rugăciunea sa către Tatăl, putem s-o facem în atâtea alte moduri, ca de exemplu prin marele patrimoniu de artă şi de cultură pe care diferitele tradiţii l-au produs pentru viaţa din belşug a poporului lui Dumnezeu".

"Muzică, pictură, sculptură, arhitectură, într-un singur cuvânt frumuseţea - a încheiat el - se uneşte pentru a creşte în credinţa celebrată, în speranţa profetică şi în caritatea mărturisită", în speranţa de "a anticipa în istorie acea unitate dorită pe care o căutăm cu toţii, prin harul şi darul lui Dumnezeu".

În timpul concertului, în navatele unuia dintre cele mai frumoase temple mariane din lume au răsunat, aşadar, vocile masculine şi feminine ale celor 48 de membri ai corului rus, condus de maestrul Alexsej Puzakov, şi ale tot atâtor copii şi adulţi ai corului Sixtinei, conduşi de maestrul Mons. Massimo Palombella.

Prima piesă interpretată a fost Te Deum de Dmitri Bortnjanskij, urmată apoi de cântece gregoriene şi din polifonia clasică romană - Puer Natus, Gloria, Kyrie etc. - trecând prin Angelo annunzi? de Pavel Grigorevic şi Nel tuo Regno de mitropolitul Hilarion Alfeyev. Au fost interpretate şi o serie de compoziţii polifonice ruseşti foarte rare din secolul al XIX-lea şi al XX-lea, unele scrise de Eajkovskij şi Rahmaninov. În sfârşit, trebuie semnalată Stabat Mater sub conducerea salezianului Palombella, şi Popule Meus, condus de ambii maeştri, cu partea textului latin interpretat de membrii corului Sixtinei şi cealaltă în greacă interpretată de corul Patriarhiei.

(După Zenit, 4 noiembrie 2013)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu