Într-o zi plină de iubire
Domnul m-a creat pe mine
Şi de la el din paradis
La tine, mamă, m-a trimis.
Încă din prima secundă
Pe aceeaşi lungime de undă
Eram persoană reală
Fără urmă de-ndoială.
Abia după o lună de zile
Ţi-ai dat seama tu de mine,
Că Domnul te-a binecuvântat
Şi încă un copil ţi-a dat.
De harnică ce erai,
Deloc nu te odihneai
La muncă ai mers mereu
Până ţi s-a făcut rău.
Şi ca să-ţi revii, îndat`
La doctor ai alergat,
Dar el în loc de medicament
Ţi-a dat repede un bilet.
Iar apoi ţi-a explicat,
Că de copil trebuie "scăpat"
Căci nu-ţi rezistă inima
Să duci la capăt sarcina.
De cum ai auzit, îndată,
Ai plecat de acolo supărată
La biserică ai plecat
Şi pe sfânta Maria ai întrebat:
"Spune-mi, Maică, draga mea,
Tu cum ai proceda
Dacă ai fi în locul meu
Că-n tine mă încred mereu?
Ai merge la ginecolog,
La acel "măcelar olog"
Să taie bucăţi din tine
Aşa cum lui îi convine?
Şi să arunce la gunoi
Rodul iubirii din noi
Făr' să gândească precis
La sufletul copilului ucis...
Că omoară un nevinovat,
Un copil nebotezat
Şi-l aruncă apoi în haos
Într-un loc fără de repaos...
De unde nu-l poate vedea
Pe Cel ce-a creat lumea
Făr' să aibă vreo vină-n faţă
Făr' să se fi bucurat de viaţă?"
Maica Sfântă ţi-a şoptit
Ce-a spus Fiul ei iubit:
"Veniţi la mine toţi cei obosiţi
Şi la mine odihnă o să găsiţi!"
Acesta era "secretul"
Ai plecat şi ai rupt biletul
Pe care doctorul ţi l-a dat
Ca să mergi la avortat.
Maicii Sfinte ai mulţumit
Şi opt luni te-ai odihnit
Ţi-ai revenit ca prin minune
Şi apoi m-ai adus pe lume.
M-ai crescut apoi în poală
De la leagăn până la şcoală.
Zile-ntregi şi nopţi de-a rândul,
Mi-ai vegheat somnul şi gândul.
Pentru toate mulţumesc
Întâi Tatălui ceresc
Apoi ţie, a mea mamă,
Care eşti fără de teamă.
Cu încredere în Dumnezeu
Pe medicii i-ai sfidat mereu
Şi cu ajutor de sus
Încă trei copii pe lume ai adus.
Eugen Roca
