La Ellwangen în Germania beatificarea iezuitului Ioan Filip Jeningen
Misionar în mijlocul războaielor
Voia să plece în Extremul Orient pentru a vesti evanghelia după exemplul Sfântului Francisc Xaveriu, dar a realizat vocaţia sa în ţara natală, în slujba concetăţenilor săi biciuiţi de continue războaie şi violenţe. De fapt, când s-a născut Ioan Filip Jeningen, războiul de treizeci de ani era în faza finală şi, când a murit, a izbucnit războiul de secesiune spaniolă (1701-1714). În ambele conflicte, bătăliile decisive au fost duse nu departe de Ellwangen, localitatea germană unde iezuitul şi-a desfăşurat lunga sa activitate de misionar. Sâmbătă dimineaţa, 16 iulie 2022, cardinalul Jean-Claude Hollerich, arhiepiscop de Luxemburg şi preşedinte al Comisiei Conferinţelor Episcopale din Comunitatea Europeană (COMECE), îl beatifică - reprezentându-l pe Papa Francisc - în piaţa din faţa Bazilicii "Sankt Vitus", la Ellwangen.
Ioan Filip Jeningen s-a născut la Eichstätt, în Bavaria, şi a fost botezat la 5 ianuarie 1642 în parohia catedralei citadine. Data sa de naştere exactă nu este cunoscută, dar probabil este cu puţin precedentă datei botezului. Era al patrulea din cei unsprezece copii ai bijutierului şi primarului Nikolaus Jeningen şi ai soţiei sale Anna Maria. A crescut în oraşul său natal, distrus aproape complet de războiul de treizeci de ani.
Din 1651 până în 1659 a frecventat gimnaziul iezuiţilor şi în 1654 a fost primit în Congregaţia mariană. La vârsta de 14 ani nutrea deja dorinţa de a deveni iezuit. După diploma de gimnaziu, a obţinut licenţa în filozofie ca urmare a unui curs bienal de studii (1659-1661). În 1663, la vârsta de 21 de ani, a intrat în noviciatul din Landsberg al Societăţii lui Isus. Fundamentul formării sale au fost mai ales exerciţiile spirituale ale sfântului Ignaţiu.
Din 1668 până în 1672, Jeningen a studiat teologie la Ingolstadt. A văzut în Sfântul Francisc Xaveriu marele său model misionar. Diferite scrisori adresate superiorilor călugăreşti - în această perioadă dar şi în anii următori - atestă aspiraţia sa de a fi trimis în alte continente. Totuşi, această dorinţă arzătoare se va realiza după aceea în mod cu totul diferit.
În 1672 a fost hirotonit preot în catedrala din Eichstätt şi în următorii şapte ani (1673-1680) a lucrat ca profesor la Mindelheim şi Dilingen. În 1677 a depus voturile solemne şi a intrat deci definitiv în Societate ca membru cu voturi.
În 1680 a fost trimis la Ellwangen unde a fost la început responsabil al spovezilor, mai ales în locul destinaţie de pelerinaje mariane pe colina din Schönenberg şi în biserica de acolo, actuala bazilică "Sankt Vitus".
Într-o scrisoare vorbeşte despre principala sa preocupare de a-i sluji pe fraţi, descriind-o ca o operă pentru "a-l imprima pe Dumnezeu, pe Isus şi pe Mama în inima aproapelui", cu scopul de a-l scoate din indiferenţă şi din superficialitate, ajutându-l să-şi formeze o legătură sinceră şi profundă cu Domnul şi cu Fecioara. Şi tocmai raportul cu Maria şi apropierea sa, pe care el o experimentează mai ales în rugăciune, plăsmuieşte spiritualitatea sa.
Pentru a face faţă afluxului de credincioşi la Schönenberg, Jeningen a sugerat să se fie înlocuită capela cu o biserică mare care să devină destinaţie a pelerinajelor. Construirea templului sacru a fost realizată după ce oraşul a fost cruţat de un grav incendiu în 1681 ca urmare a unei promisiuni făcute Sfintei Fecioare Maria. Edificiul, care reprezintă o bijuterie a barocului, a fost construit graţie angajării şi sacrificiilor părintelui Jeningen şi a devenit un sanctuar marian popular, destinaţie a pelerinajelor tot mai numeroase. Epitaful său în curtea interioară a bazilicii îl descrie ca "un misionar neobosit în districtul Ellwangen şi în toată zona înconjurătoare în patru dieceze".
De fapt, angajarea misionară constituie adevăratul nucleu al vieţii sale. Catolicii care trăiau în zonele protestante vecine de Ellwangen nu aveau un păstor propriu. Şi zonele cu o prezenţă mai marcată de catolici aveau nevoie de sprijin. Asistenţa dată bolnavilor, administrarea sacramentelor, spovada şi cateheza au fost punctele focale ale muncii sale misionare în ceea ce era atunci regiunea de graniţă între diecezele de Augsburg, Würzburg, Konstanz şi Eichstätt.
Stilul său de viaţă ascetică, ce cuprindea posturi riguroase şi penitenţe fizice, a slăbit tot mai mult sănătatea sa deja fragilă. La puţine zile înainte de moartea sa, petrecută la 8 februarie 1704, a început ultimele sale exerciţii spirituale, o experienţă care l-a însoţit în toată existenţa sa călugărească.
Opera părintelui Jeningen a lăsat o urmă durabilă în comunitatea din Ellwangen şi în împrejurimile sale. Raportul său cu Dumnezeu şi cu persoanele a fost caracterizată de o devoţiune vie şi simţită. Imediat după moartea sa a început venerarea sa, care a supravieţuit şi după suprimarea Societăţii la Ellwangen, în 1773. Astăzi, în fiecare vară, mai ales tinerii fac un pelerinaj de cinci zile de Eichstätt la Ellwangen, denumit Action Spurensuche şi bazat pe spiritualitatea lui Ignaţiu de Loyola reflectată în viaţa lui Ioan Filip Jeningen.
(După L'Osservatore Romano, 15 iulie 2022)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
