|
| www.fao.org |
Excelenţei Sale
Domnul Qu Dongyu,
director general al FAO
Excelenţă,
Ziua Mondială a Alimentaţiei se celebrează într-o conjunctură în care mizeria şi descurajarea nu dau răgaz multora dintre fraţii noştri. Într-adevăr, strigătul de angoasă şi disperare al săracilor trebuie să ne trezească din letargia care ne cuprinde şi să provoace conştiinţele noastre. Starea de foame şi malnutriţie care răneşte grav atâtea fiinţe umane este rezultatul unei acumulări nelegiuite de nedreptăţi şi inegalităţi care îi lasă pe mulţi să zacă în jgheabul vieţii şi le permite unora să se instaleze într-o stare de ostentaţie şi opulenţă. Acest lucru se aplică nu numai la alimente, ci şi la toate resursele de bază, a căror inaccesibilitate pentru multe persoane reprezintă un afront la demnitatea lor intrinsecă, dăruită de Dumnezeu. Este, fără îndoială, o insultă care ar trebui să facă toată omenirea să roşească şi să mobilizeze comunitatea internaţională.
În acest sens, tema care concentrează reflecţiile Zilei din acest an: "Apa este viaţă, apa este aliment. Nu lăsa pe nimeni în urmă", ne invită să evidenţiem valoarea de neînlocuit a acestei resurse pentru toate fiinţele vii de pe planeta noastră, din care derivă urgenţa de a planifica şi a implementa gestionarea ei într-o manieră înţeleaptă, atentă şi sustenabilă, astfel încât toţi să se poată bucura de ea pentru a satisface nevoile lor substanţiale şi să se poată susţine şi promova şi dezvoltarea umană adecvată, fără ca nimeni să nu fie exclus.
Apa este viaţă, pentru că garantează supravieţuirea; cu toate acestea, în prezent, această resursă este ameninţată de provocări serioase din punct de vedere cantitativ şi calitativ. În multe locuri de pe planetă, fraţii noştri suferă de boli sau mor tocmai din cauza absenţei sau a deficitului de apă potabilă. Secetele cauzate de schimbările climatice lasă vaste regiuni sterile şi provoacă daune enorme ecosistemelor şi populaţiilor. Gestionarea arbitrară a resurselor de apă, denaturarea şi poluarea acestora dăunează mai ales celor săraci şi constituie o plângere ruşinoasă în faţa căreia nu putem sta cu mâinile în sân. Dimpotrivă, urgent, trebuie să recunoaştem că "accesul la apă potabilă şi sigură este un drept uman de bază, fundamental şi universal, deoarece determină supravieţuirea persoanelor şi, prin urmare, este o condiţie pentru exercitarea celorlalte drepturi umane" (Scrisoarea enciclică Laudato si', nr. 30). Prin urmare, este esenţial să se investească mai mult în infrastructură, în reţelele de canalizare, în sistemele de epurare şi tratare a apelor uzate, în special în zonele rurale cele mai îndepărtate şi deprimate. De asemenea, este important să se elaboreze modele educative şi culturale care să sensibilizeze societatea, astfel încât acest bun primar să fie respectat şi păstrat. Apa nu ar trebui niciodată conceptualizată ca o simplă marfă, ca un produs de schimb sau un articol pentru speculă.
Apa este aliment, deoarece este esenţială pentru realizarea securităţii alimentare, fiind un mijloc de producţie şi o componentă indispensabilă pentru agricultură. În cultivări, este necesar să se promoveze programe eficiente care să evite pierderile în conductele de irigare agricole; să se folosească pesticide şi îngrăşăminte organice şi anorganice care nu contaminează apa; de asemenea, să se favorizeze măsurile care salvează disponibilitatea resurselor de apă pentru a preveni ca penuria acută să devină cauză a conflictelor între comunităţi, popoare şi naţiuni. În plus, ştiinţa şi inovaţia tehnologică şi digitală trebuie puse în slujba unui echilibru sustenabil între consum şi resursele disponibile, evitând impacturile negative asupra ecosistemelor şi daunele ireversibile aduse mediului. Din acest motiv, organizaţiile internaţionale, guvernele, societatea civilă, întreprinderile, instituţiile academice şi de cercetare, precum şi alte entităţi trebuie să îşi unească forţele şi să adune idei pentru ca apa să devină patrimoniu al tuturor, să fie mai bine distribuită şi să fie gestionată într-un mod sustenabil şi raţional.
În cele din urmă, celebrarea Zilei Mondiale a Alimentaţiei trebuie să servească şi pentru a aminti că cultura rebutului trebuie contracarată în mod incisiv prin acţiuni bazate pe o cooperare responsabilă şi loială din partea tuturor. Lumea noastră este prea interdependentă şi nu îşi poate permite să se împartă în blocuri de ţări care îşi promovează interesele într-un mod fals şi părtinitor. Suntem chemaţi, în schimb, să gândim şi să acţionăm în termeni de comunitate, de solidaritate, încercând să dăm prioritate vieţii tuturor faţă de însuşirea bunurilor de către unii.
Domnule director general, din păcate, astăzi asistăm la o polarizare scandaloasă a relaţiilor internaţionale din cauza crizelor şi a confruntărilor existente. Resursele financiare uriaşe şi tehnologiile inovatoare care ar putea fi folosite pentru a face din apă o sursă de viaţă şi de progres pentru toţi sunt direcţionate către producţia şi comerţul cu arme. Niciodată până acum nu a fost atât de urgent să devenim promotori ai dialogului şi arhitecţi ai păcii. Biserica nu încetează să semene acele valori care construiesc o civilizaţie care găseşte în iubire, în respectul reciproc şi în ajutorul reciproc o busolă care să-i conducă paşii, îndreptându-se mai presus de toate către fraţii care suferă mai mult, precum cei flămânzi şi însetaţi.
Cu aceste dorinţe, în timp ce mulţumesc Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură pentru tot ceea ce face pentru a promova dezvoltarea agriculturii, o nutriţie sănătoasă şi suficientă pentru fiecare persoană şi o utilizare sustenabilă a apei, invoc binecuvântări cereşti îmbelşugate asupra tuturor celor care luptă pentru o lume mai bună şi mai fraternă.
Vatican, 16 octombrie 2023
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
