Norii sfâşiaţi îşi varsă lacrimile amare peste omenire. Lumea şovăie, priveşte uluită la dezastrul care se aşterne în faţa ochilor.
Dumnezeu e din nou supărat pe noi! Tristeţe, multă tristeţe şi lacrimi pe chipul oamenilor. Unde am greşit? De ce? Pare că nu ştie nimeni.
Răspunsul e unul ascuns în conştiinţa fiecăruia pentru că ştim cu toţii că păcatul e cel care a adus potopul.
Şi a vrut Dumnezeu să fie o pedeapsă această ploaie... Pe măsura păcatelor noastre.
Sufletele zac acum într-o vale a plângerii. Cine va fi salvatorul nostru? Cine va alunga potopul? Unde e Noe şi arca salvatoare de care avem atâta nevoie?
Aşteptăm smeriţi porumbelul alb al păcii, al împăcării noastre cu Dumnezeu. Ramul de măslin să fie semnul divin adus din cer!
Doamne, ascultă ruga noastră! Suntem un pumn de oameni care invocă milostivirea ta.
Te rugăm, Doamne! Alungă potopul!
Florentina Butnaru
