Plete în vânt, brăţări cu ţinte, cercei în nas şi în sprâncene, tatuaje, îmbrăcăminte şocantă... Sunt tineri şi îi vedem deseori în jurul nostru sau auzim despre ei. Unii se întorc de la muncă în satele din care au plecat total schimbaţi, de nerecunoscut, în special de părinţi şi de rude. Prim atitudinea lor trezesc revoltă sau compasiune, respingere sau acceptare. Ce vor să ne transmită?
Un studiu făcut de Agenţia Naţională pentru Sprijinirea Iniţiativelor Tineretului din România arată că sunt 18 tipuri de subculturi specifice tinerilor români: pasionaţii de jocuri pe computer, pasionaţii de sporturi extreme, iubitorii şi crescătorii de câini de luptă, galeriile de fotbal, bandele de motociclişti, adepţii artelor marţiale, mişcările spirituale, sataniştii, neolegionarii, consumatorii de alcool şi de droguri, adepţii mişcării hippy, rockerii, tinerii artişti şi boemi care frecventează localuri specifice, adepţii mişcării punk, găştile de cartier, adepţii mişcării hip-hop, copiii străzii şi tinerii din casele de copii şi penitenciare.
Se ataşează de un grup sau altul pentru a-şi exprima violenţa, agresivitatea, extravaganţa, extremismul, neîncrederea, neadaptarea la actualitate, respingerea oricăror reguli, izolarea şi distanţarea de lume, evadarea din cotidian... De cele mai multe ori transmit prin asemenea alegeri reprimarea sentimentelor sau protestul faţă de o societate trepidantă care devine tot mai greu de înţeles.
Putem să-i calificăm oricum, dar toate aceste alegeri, în cele din urmă sunt semnul căutării şi al crizei spirituale prin care trecem.
Întrebările care le pun noile generaţii sunt următoarele: ce poate să dea sens existenţei? pe ce fundament ne clădim viaţa? care sunt valorile care zidesc cu adevărat?
La Köln cei aproape un milion de tineri participanţi la Cea de-a XX-a Zi Mondială a Tineretului au răspuns arătând spre persoana lui Isus Cristos: calea, adevărul şi viaţa.
Cu 20 de ani în urmă a început, cu Ioan Paul al II-lea, extraordinara aventură spirituală şi eclezială numită Ziua Mondială a Tineretului. Un eveniment care a pătruns în istoria Bisericii şi a oamenilor. Un punct de referinţă care uneşte şi dă speranţă. În el Cristos este recunoscut ca unic sens şi centru pentru viaţă. Astfel, noile generaţii au găsit că în asemenea întâlniri aşteptările pot fi împlinite, frământările şi întrebările îşi capătă răspunsuri.
Tinerii care în 1984 la Roma au primit crucea dăruită de papa sunt astăzi adulţi. Dar acea cruce - căreia i s-a adăugat icoana Maicii Domnului - continuă să-i întinerească şi să-i facă să se simtă astfel colegi în spirit cu tinerii de azi care înaintează pe drumul credinţei preferând să meargă uneori şi împotriva curentului.
La umbra crucii de lemn s-au desfăşurat Zilele Mondiale ale Tineretului, realitate care a prins avânt după jubileul tinerilor din 1984 şi după întâlnirea desfăşurată la Roma în 1985, cu ocazia Anului Internaţional al Tinerilor. Nimeni nu se gândea că acele evenimente vor avea consecinţe universale.
Crucea este simbolul acestui neîntrerupt pelerinaj de credinţă şi de rugăciune în jurul lumii. Ea a adunat în timp lacrimi şi zâmbete, temeri şi bucurii, frământări şi căutări. În locurile pe unde a trecut, an după an, s-au adăugat tot mai multe: în naţiunile şi în marile întâlniri internaţionale după prima desfăşurată la Roma: Buenos Aires (1987), Santiago de Compostella (1989), Czestochowa (1991), Denver (1993), Manila (1995), Paris (1997), Roma (2000), Toronto (2002).
Ziua Mondială a Tineretului de la Köln a fost o experienţă care a oferit posibilitatea multor tineri să-şi schimbe radical viaţa, orientând-o cu hotărâre spre Cristos. O experienţă de convertire, de speranţă, de iubire.
La Köln tinerii s-au apropiat de Euharistie, l-au adorat pe Cristos. El, Mântuitorul, este raţiunea primă şi ultimă a fiecărei Zile Mondiale a Tineretului şi, în ultimă instanţă, a vieţii fiecărei persoane.
Pr. Cornel Cadar
