Sâmbătă, 7 martie 2026, la Mănăstirea Carmelită "Maica Domnului şi Profetul Ilie" din Luncani (BC) s-a desfăşurat o zi de reculegere dedicată persoanelor consacrate din zona Bacău. Întâlnirea, având ca temă "Trăirea carităţii din perspectiva vieţii consacrate", a fost gândită ca un timp de pregătire interioară în vederea apropiatei sărbători a Sfintelor Paşti, oferind participanţilor ocazia de a se opri din ritmul activităţilor zilnice pentru rugăciune, reflecţie şi comuniune fraternă.
Programul a început la ora 9:30, după primirea celor aproximativ 50 de persoane consacrate care îşi împlinesc slujirea în această zonă pastorală. Prima parte a zilei a fost marcată de meditaţia susţinută cu entuziasm şi profunzime de părintele Mihai Augustin Folner, OCarm, priorul mănăstirii din Luncani.
Pornind de la cele trei practici tradiţionale ale Postului Mare - postul, rugăciunea şi pomana - părintele relator a evidenţiat legătura profundă dintre pomană şi caritate, subliniind că iubirea concretă faţă de aproapele este expresia autentică a iubirii faţă de Dumnezeu. În acest context a fost amintit cuvântul Sfântului Ioan: "Dacă cineva spune: Îl iubesc pe Dumnezeu şi îl urăşte pe fratele său, este un mincinos; pentru că cine nu-l iubeşte pe fratele său pe care îl vede nu poate să-l iubească pe Dumnezeu pe care nu-l vede. Avem această poruncă de la el: cine îl iubeşte pe Dumnezeu să-l iubească şi pe fratele său" (1In 4,20-21).
În lumina acestui mesaj scripturistic, caritatea a fost prezentată drept inima vieţii consacrate, reprezentând identitatea profundă a celui chemat să-l urmeze mai îndeaproape pe Cristos. În acest sens a fost evocată reflecţia Sfântului Augustin, potrivit căreia credinţa unită cu iubirea aparţine creştinului, în timp ce credinţa lipsită de iubire aparţine diavolului. Prin urmare, caritatea devine semnul concret al apartenenţei noastre la Dumnezeu şi modul prin care credinţa se face vizibilă în viaţa de fiecare zi.
Pentru a ilustra această realitate, animatorul întâlnirii a evocat exemple din vieţile sfinţilor şi a amintit cuvintele Sfântului Papă Paul al VI-lea, care afirma că lumea de astăzi are nevoie mai mult de martori decât de învăţători. În această perspectivă, caritatea apare ca o adevărată prelungire a Euharistiei: cel care se hrăneşte cu Cristos este chemat să-i reflecte iubirea în relaţiile concrete cu ceilalţi. Astfel, iubirea nu rămâne la nivelul unui sentiment, ci devine un criteriu care orientează întreaga viaţă.
Reflecţia a fost însoţită şi de câteva întrebări menite să provoace participanţii la o meditaţie personală profundă: Cum se trăieşte caritatea în comunităţile noastre de persoane consacrate? Cum gestionăm tensiunile sau antipatiile care pot apărea în viaţa fraternă? Părintele relator a subliniat că aceia care se lasă cuceriţi de iubirea lui Cristos devin, la rândul lor, purtători ai acestei iubiri în lume. Pentru persoanele consacrate, mărturia carităţii rămâne una dintre cele mai importante forme de evanghelizare.
În mod sugestiv, cei prezenţi au fost îndemnaţi să deschidă în comunităţile lor banca bunătăţii, cultivând gesturi simple de atenţie şi dăruire. În acest fel, prezenţa lor poate deveni un semn care îi conduce pe alţii spre Dumnezeu.
În viaţa fraternă, spunea părintele prior, iubirea presupune şi o atitudine de realism şi smerenie: să privim mai puţin defectele celorlalţi şi să fim mai atenţi la propriile limite, descoperind totodată darurile şi virtuţile celor din jur.
După această meditaţie densă în conţinut spiritual, participanţii au avut un timp de linişte şi reflecţie personală, menit să favorizeze interiorizarea mesajului transmis. De asemenea, cei care au dorit au avut posibilitatea de a se apropia de sacramentul Sfintei Spovezi, în vederea reconcilierii cu Dumnezeu şi cu Biserica şi ca pregătire pentru celebrarea Euharistiei.
La ora 12:00 a fost celebrată Sfânta Liturghie, în cadrul căreia cuvântul de învăţătură a fost rostit de părintele Mihai Augustin. Pornind de la textul evanghelic al Parabolei Fiului Risipitor - sau a Tatălui Milostiv -, cei prezenţi au fost invitaţi să contemple milostivirea fără margini a lui Dumnezeu, care nu încetează să-şi primească fiii cu iubire şi să le ofere mereu posibilitatea unui nou început.
După terminarea Sfintei Jertfe, participanţii s-au bucurat de prânzul pregătit cu generozitate şi dăruire de comunitatea carmelită a mănăstirii gazdă. Programul zilei s-a încheiat cu devoţiunea Căii Sfintei Cruci, parcursă pe Drumul Crucii din apropierea mănăstirii, moment care a oferit tuturor ocazia de a continua reflecţia asupra misterului Pătimirii şi Morţii lui Cristos.
Mulţumim bunului şi milostivului Dumnezeu pentru acest timp de har şi comuniune trăit la Mănăstirea Carmelită din Luncani. Totodată, ne exprimăm profunda recunoştinţă faţă de comunitatea gazdă, organizatori şi toţi participanţii care au contribuit la buna desfăşurare a acestei întâlniri înălţătoare.
Fie ca Domnul să ne călăuzească paşii, pentru ca timpul sfânt al Postului Mare să devină pentru fiecare dintre noi un drum autentic de convertire şi de pregătire pentru solemnitatea Învierii Domnului. Tuturor, pace şi bine!
Comisia zonală pentru viaţa consacrată
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 7 martie: Luncani: Zi de reculegere pentru persoanele consacrate din zona Bacău
