În sărbătoarea Întâmpinarea Domnului, 2 februarie 2020, persoanele consacrate din zona Oneşti s-au întâlnit în casa Surorilor lui Isus Răscumpărătorul pentru a comemora cea de-a XXIV-a Zi Mondială a Vieţii Consacrate.
Întâlnirea a debutat cu meditaţia părintelui Marcel Maxim având ca temă: "Sfânta Liturghie şi iertarea". La sfânta Liturghie - spunea părintele Marcel - noi putem primi absolut totul. Prin Cristos, noi toţi am primit har peste har. Scriptura spune: "Dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă acolo darul tău, în faţa altarului, du-te, mai întâi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, oferă-ţi darul!" (Matei 5,23-24). Lipsa iertării este una din piedicile cele mai mari în a primi harurile lui Dumnezeu, în a participa la sfânta Liturghie; aceasta este una din piedicile în calea vindecării în viaţa noastră. De ce nu vrem să iertăm? Pentru că avem o idee greşită despre iertare. Credem că iertarea este un act al inimii, dar nu este aşa. Iertarea este un act al voinţei. Cum iertăm? Prin cuvânt. Fiecare cuvânt pe care îl primim, fiecare cuvânt pe care îl rostim îşi pune amprenta asupra noastră. Atunci când rostim cuvintele iertării se realizează iertarea celuilalt. Eu te iert. Cum iertăm? Ne spune şi sfântul Paul: "Tot ceea ce faceţi în cuvânt sau faptă, toate să le faceţi în numele Domnului Isus" (Col 3,17). În numele lui Isus începe actul nostru de iertare. Nu există vindecare fără actul iertării. Prin rănile lui Isus, noi suntem vindecaţi. Iar la sfârşitul meditaţiei, părintele Marcel ne-a îndemnat ca în fiecare seară la cercetarea cugetului să încercăm să notăm trei momente de har, trei momente pentru care îi sunt recunoscător lui Dumnezeu: o întâlnire, de exemplu, un apus de soare, o muzică bună, un zâmbet... Trei momente prin care Dumnezeu ne binecuvântează în ziua respectivă. Apoi, să avem în vedere iertarea celorlalţi şi iertarea de sine.
După reflecţiile părintelui Marcel, la ora 10.30, ne-am adunat la grota Sfintei Fecioare Maria de Lourdes din biserica "Sfânta Tereza" din Oneşti, de unde am pornit în procesiune spre biserică, cu lumânările aprinse, dorind prin acest semn să indicăm lumina lui Cristos pe care fiecare consacrat o urmează în chemarea sa.
Părintele paroh Alois Moraru, în predica din cadrul Liturghiei, ne-a îndemnat să medităm la întâlnirea noastră personală cu Isus; să reflectăm asupra unei întâlniri, unei relaţionări, asupra unui dialog, asupra unei experienţe pe care să o avem atunci când ne întâlnim cu Domnul. Doar cine meditează şi reflectează profund asupra acestei întâlniri poate exclama asemenea bătrânului Simeon: "Acum slobozeşte-l, pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău, în pace" (Matei 2,29). În fiecare seară, noi, cei care recităm Completoriul, trebuie să ne bucurăm de întâlnirea pe care am avut-o cu Domnul şi de acel sfârşit pe care îl aşteptăm de a fi eliberaţi, de a ne simţi odihniţi de a vedea că, orice s-ar întâmpla, nu trebuie să ne îngrijoreze viitorul. Întâlnirea cu Isus în fiecare zi, în fiecare clipă, trebuie să ne dea putere, să ne dea abnegaţie şi să căutăm mereu ce trebuie să facem fiecare în starea de viaţă pe care o trăim, preoţi, persoane consacrate şi laici.
De la papa Francisc, prin predica pentru cea de-a XXIV-a Zi Mondială a Vieţii Consacrate, primim îndemnul de a fi oameni de speranţă, de a fi pentru ceilalţi acea licărire pe care Dumnezeu o doreşte tuturor, o licărire de speranţă, de iubire şi de slujire. Papa - a continuat părintele Alois - ne îndeamnă să fim creştini activi, iar viaţa consacrată nu trebuie să fie trăită ca un stil egoist de viaţă. Căutaţi să fiţi oameni ai bucuriei şi ai slujirii, mergeţi către cei săraci, arătaţi-le că Isus lucrează în voi şi nu trăiţi în mod închis viaţa creştină! Aceste verbe pe care Papa Francisc le rosteşte cu insistenţă trebuie să fie reţinute şi de noi: o viaţă de slujire, o viaţă de rugăciune, o viaţă de dăruire, dar peste tot capacitatea de a duce lumină, curaj şi speranţă. Oamenii au nevoie de speranţă, oamenii au nevoie de mărturisitori.
După îndemnurile de la predică, toate persoanele consacrate prezente în biserică au reînnoit voturile de ascultare, curăţie si sărăcie.
După Liturghie, a urmat prânzul fratern şi un moment de recreere cu muzică, dans şi voie bună. La ora 13.45, ne-am întâlnit pentru a împărtăşi diferite experienţe şi iniţiative la nivel local. În cadrul întâlnirii a fost aleasă consiliera pentru zona Oneşti, sora Lucia Vârgă. De asemenea, au mai urmat câteva informaţii despre zilele de reculegere lunare, despre posibile zile de formare, exerciţii spirituale şi despre întâlnirea de formare la nivel diecezan.
În fine, moment de adoraţie euharistică, alături de celebrarea vesperelor, au constituit finalul aceste zile de întâlniri de împărtăşire fraternă şi rugăciune.
Sr. Petronela Farcaş
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 2 februarie: Oneşti: Ziua Persoanele Consacrate
