Cu ocazia celei de-a XXVII-a Zile Mondiale a Vieţii Consacrate, sărbătorită la 2 februarie, persoanele consacrate din zona Bacău ne-am întâlnit în ziua de duminică, 5 februarie 2023, în Biserica "Sfinţii Petru şi Paul" din Bacău, pentru a trăi o zi de comuniune fraternă, de meditaţie şi rugăciune. Am fost prezente aproximativ 90 de persoane din toate ordinele şi congregaţiile feminine şi masculine din zona Bacău.
După ce am trăit bucuria reîntâlnirii, începând cu ora 9.15, am ascultat cu multă atenţie meditaţia părintelui Gică Păuleţ din Congregaţia Augustinienilor Asumpţionişti. Aprofundând textul din Scrisoarea către Romani capitolul 12, părintele ne-a provocat la o reflecţie personală asupra modului în care ne trăim viaţa de consacraţi: "Să nu vă consideraţi mai mult decât trebuie să vă consideraţi... întreceţi-vă în a vă stima unii pe alţii".
Să ne oferim: nu să dăruim ceva lui Dumnezeu, ci să ne dăruim, să ne oferim trupurile ca jertfă vie. Să ne rugăm cu oamenii şi pentru oameni, cum ne spune rugăciunea euharistică pentru diferite necesităţi: "Deschide-ne ochii, ca să vedem trebuinţele fraţilor noştri; inspiră-ne cuvintele şi faptele potrivite, ca să fim un semn profetic al unităţii şi al înţelegerii, ca să-i putem întări pe cei obosiţi şi împovăraţi; fă să-i slujim cu sinceritate, după exemplul şi porunca lui Cristos, pentru ca toţi oamenii să fie înălţaţi la o speranţă nouă." Să lucrăm şi asupra suferinţelor minţii, trupului şi ale spiritului nostru: să fim vigilenţi şi să ne oprim asupra durerilor şi nemulţumirilor noastre care pot fi transformate.
Care este suferinţa mea cea mai mare care poate fi transformată şi la care nu am început încă să lucrez? Mai avem încă multe de convertit până să prezentăm şi să transmitem viaţa consacrată ca fiind o artă de a trăi bine împreună în comunitate şi în lume. O artă de a trăi bine după spiritul evangheliei şi după carismele noastre tradiţionale, dar care trebuie mereu reînnoite sub inspiraţia Duhului, care lucrează toate în toţi, astăzi ca şi ieri. Şi nu putem face acestea decât rămânând conectaţi la realitate, la prezent, la noi şi la ceilalţi. E necesar, înainte de toate, să lucrăm la calitatea personalităţii noastre, pe drumul sfinţeniei la care suntem chemaţi. Însăşi Sfânta Evanghelie ne invită la aceasta: "Aşadar, fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru ceresc este desăvârşit!" (Mt 5,48).
A fi plini de prezenţa lui Cristos şi de harul său sfinţitor! Ce aspiraţie, ce chemare, ce misiune frumoasă! Dar şi ce luptă, ce străduinţă continuă pentru a rămâne chibzuiţi, cumpătaţi, fideli, pentru a nu ne lăsa învinşi de rău, pentru a întrupa speranţa atunci când disperarea locuieşte în inimile noastre.
După meditaţie am mers în procesiune spre biserică pentru celebrarea Sfintei Liturghii, care a fost prezidată de părintele decan Benone Lucaci şi la care au concelebrat mai mulţi preoţi din rândul persoanelor consacrate prezente la întâlnire.
În cadrul predicii, pornind de la textul evanghelic proclamat, părintele Clement Tălin, OFMConv., ne-a invitat să fim "sarea pământului şi lumina lumii". Sfinţia Sa a scos în evidenţă trei calităţi ale sării. O primă calitate reliefată a fost aceea că sarea dă gust mâncării. Pornind de la această referinţă, Isus ne cheamă "să dăm gust lumii", celor care ne înconjoară, să îmbunătăţim viaţa celui de lângă noi. O a doua calitate a sării este că poate conserva. Isus Cristos ne cheamă "să păstrăm, să păzim ceea ce este bun". Aşa cum carnea este păstrată bună de către sare, la fel şi noi trebuie să păstrăm ceea ce este bun, să luptăm pentru credinţă, pentru iubire, pentru Dumnezeu. Cea de-a treia calitate subliniată a fost aceea că sarea topeşte gheaţa. Plecând de la această imagine suntem chemaţi să-i ajutăm pe ceilalţi "să rămână în picioare", "să nu alunece pe drumul vieţii", "să continue să meargă spre Cristos".
După acestea, părintele predicator a reamintit faptul că principala caracteristică a luminii este aceea de a ilumina, de a arăta, de a descoperi. Este evident că fără lumină ne-am deplasa mult mai greu şi am putea face mult mai puţine lucruri. Isus ne invită să luminăm acolo unde ne aflăm, să împrăştiem lumina noastră. La fel este şi în Biserică. Avem mai multe tipuri de chemări, de misiuni, de vocaţii, de carisme, şi fiecare este importantă acolo unde trebuie să lumineze. Un tată/o mamă trebuie să lumineze familia sa, un preot parohia sa, guardianul/superioara să lumineze pe fraţii/surorile lor, tânărul să fie lumină pentru grupul de prieteni din care face parte şi aşa mai departe. Să luminăm acolo unde suntem, după capacitatea noastră. Să dăm gust de Dumnezeu celor din jur, conservând/păzind credinţa, speranţa şi iubirea.
După masa fraternă, ocazie de împărtăşire şi de comuniune între noi, au urmat două mărturii frumoase de viaţă dăruită lui Dumnezeu: cea a părintelui Emilian-Ionel Dumea, vicar provincial al Provinciei Franciscane "Sfântul Iosif" din România, şi a sorei Elisabeta Cochior din Institutul "Slijitoarele lui Cristos, Marele Preot". Mulţumim pentru mărturia lor de viaţă consacrată, în urmarea lui Cristos şi în slujirea Bisericii şi a oamenilor.
Întâlnirea noastră s-a încheiat cu adoraţia euharistică prezidată de părintele Vlad-Bogdan Bejan, OFMConv., prin care i-am mulţumit Domnului pentru chemarea noastră de a-l urma mai îndeaproape, pentru carismele, comunităţile şi misiunile noastre, în diversitatea, frumuseţea şi bogăţia lor. Am purtat înaintea lui Isus Euharisticul Biserica întreagă şi toate persoanele pe care le întâlnim în realităţile în care ne desfăşurăm activitatea, precum şi nevoile lumii de astăzi.
Dumnezeu să ne ajute pe fiecare să transformăm suferinţele noastre, să dăm mărturie despre viaţa consacrată ca fiind o artă de a trăi bine împreună în comunitate şi să fim sare şi lumină pentru oamenii zilelor noastre.
Surorile Oblate Asumpţioniste
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 5 februarie: Bacău: Ziua Persoanelor Consacrate, la nivel zonal
