LECTIO DIVINA

Duminica a II-a din Postul Mare Ciclul A

Cuvântul tău e făclie pentru paşii mei şi lumină pentru cărările mele

(Psalmul 119,105)

TEXTUL BIBLIC: Matei 17,1-9

Isus se schimbă la faţă

1 După şase zile, Isus l-a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui, i-a dus deoparte pe un munte înalt 2 şi i s-a schimbat înfăţişarea înaintea lor: faţa lui strălucea ca soarele şi hainele lui au devenit albe ca lumina. 3 Şi iată că le-au apărut Moise şi Ilie, care vorbeau cu Isus.

4 Petru, intervenind, i-a spus lui Isus: «Doamne, e bine că suntem aici! Dacă vrei, voi face aici trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie».

5 Pe când mai vorbea încă, iată că i-a învăluit un nor luminos şi iată că un glas din nor spunea: «Acesta este Fiul meu cel iubit în care este mulţumirea mea; ascultaţi de el!».

6 Auzind, discipolii au căzut cu faţa la pământ şi au fost cuprinşi de o mare spaimă. 7 Isus a venit, i-a atins şi le-a zis: «Ridicaţi-vă, nu vă temeţi!».

8 Ridicându-şi ochii, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur. 9 Pe când coborau de pe munte, Isus le-a poruncit: - Să nu spuneţi nimănui ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului nu va fi înviat din morţi.

1 - LECTURA

Ce spune textul?

Piste pentru lectură

Salutare prieteni:

Liturgia euharistică din a doua duminică din Postul Mare ne propune textul despre Schimbarea la faţă a Domnului, după Matei. Să analizăm pe părţi acest text, în acord cu elementele sale importante:

MUNTELE: evanghelistul Matei expune viaţa publică a lui Isus între doi munţi. La început, cu ispitirile în deşert (a fost dus pe un munte...) şi la sfârşitul ministeriului său, adunându-i pe discipolii săi cu toată puterea sa şi trimiţându-i să vestească evanghelia la toate popoarele. După ispitiri, la începutul vieţii sale publice, Isus urcă pe munte şi sintetizează învăţăturile sale (în ceea ce numim predica de pe munte). La mijlocul ministeriului său găsim acest text cu un munte, unde Isus îi duce pe discipolii săi mai apropiaţi pentru a le da o "anticipare" a gloriei sale ultime şi definitive. În tradiţie acest munte este identificat cu muntele Tabor.

Muntele, în Vechiul Testament, este locul prin excelenţă al revelaţiilor divine.

Petru, Iacob şi Ioan sunt aceiaşi pe care Isus îi alege că să fie aproape de El în agonia din Ghetsemani. Sunt aceiaşi martori privilegiaţi care îl însoţesc, acum în anticiparea gloriei sale şi după aceea în umilirea sa. Şi în cele două momente ei au simţit frică şi se aflau în faţa unor situaţii care depăşeau capacitatea lor de înţelegere.

TRANSFIGURAREA: este schimbarea aparenţei şi formei şi asumarea unui aspect diferit. În originalul grec se spune literalmente că a fost o metamorfoză, conjugat la pasiv, ceea ce dă de înţeles că Dumnezeu e cel care a realizat această schimbare. Drept consecinţă, faţa lui Isus devine strălucitoare şi hainele lui devin albe. (Şi lui Moise îi strălucea faţa atunci când a coborât de pe munte cu tablele Legii, însă aici însuşi Isus străluceşte cu lumina sa şi nu ca Moise care reflecta lumina lui Jahve). Este strălucirea proprie a lui Dumnezeu, care revelează fiinţa intimă a lui Dumnezeu.

MOISE ŞI ILIE: reprezintă Vechiul Testament, adică Legea şi Profeţii. Amintim că Matei scrie Evanghelia sa în special pentru o comunitate de evrei care s-au convertit la creştinism şi trebuie să facă referinţă la personajele din Vechiul Testament. Aici Isus în gloria sa dă mărturie că el este Fiul unic al Tatălui. Şi pentru aceasta ia doi martori care sunt Moise şi Ilie care îl însoţesc în faţa acestei epifanii private pentru discipoli. În contrast cu Golgota, alt munte, unde apare Isus în umilirea sa între doi tâlhari.

"ESTE BINE CĂ SUNTEM AICI": Această afirmaţie a lui Petru dă de înţeles că vrea să prelungească fericirea unui moment privilegiat.

Corturile, colibele sau adăposturile fac aluzie la sărbătoarea Corturilor care este un memorial israelit al timpului mântuitor.

NORUL: care este mai luminos în acest caz, face aluzie la timpurile exodului, în care Dumnezeu îl însoţeşte pe poporul său.

Glasul Tatălui: "Acesta este Fiul meu cel iubit în care este mulţumirea mea; ascultaţi-l". Repetă ceea ce Matei şi ceilalţi sinoptici prezintă la Botezul lui Isus. Cu această ocazie, Matei adaugă "ascultaţi-l". A asculta înseamnă a se supune pentru iudei. A asculta înseamnă şi "a pune din nou în inimă". Este un imperativ care ne aminteşte textul principal din Deuteronom "Ascultă, Israele". Glasul ceresc porunceşte ascultarea faţă de Isus şi discipolii cad cu faţa la pământ pentru a simboliza atitudinea reverenţioasă faţă de Învăţător.

La schimbarea la faţă, glasul Tatălui proclamă că Isus este Fiul lui Dumnezeu, pe cruce, soldaţii romanii spun că într-adevăr Isus este Fiul lui Dumnezeu. În cele două scene este menţionat Ilie... Acest lucru ne dă de înţeles că suferinţa lui Isus şi gloria lui sunt intim unite.

RIDICAŢI-VĂ, NU VĂ TEMEŢI: în faţa temerii discipolilor, Isus îi atinge şi le spune clar să nu se teamă. Teama este situaţia cea mai umană pe care putem s-o înţelegem. Isus eliberează de teamă şi ne ridică pentru a continua drumul.

SĂ NU SPUNEŢI NIMĂNUI: trebuie continuat drumul. Şi nimeni nu trebuie să ştie despre această revelaţie până când nu va fi glorificat Fiul lui Dumnezeu. Situaţie pe care în acest moment discipolii nu reuşesc s-o înţeleagă.

Pentru a ţine cont: Muntele este în Vechiul Israel un loc de întâlnire şi manifestare a lui Dumnezeu.

Alte texte biblice pentru a confrunta: Ex 3,1-7; Mt 4,8; Mt 5,1-2; Mt 28,16-20

Pentru a continua aprofundarea acestor teme se poate vedea în dicţionar cuvântul Munte şi cuvântul Frică (Teamă)

Întrebări pentru lectură

Care sunt Apostolii pe care Isus îi alege în această trecere pentru o activitate diferită? Unde îi duce?

  • Ce au văzut cei trei Apostoli că se întâmpla cu Isus pe munte? Pentru ce se întâmpla asta?

  • Cine a apărut alături de Isus? Ce înseamnă prezenţa acestor personaje din Vechiul Testament?

  • Cum s-a simţit Petru în faţa acestei situaţii şi ce i-a propus lui Isus?

  • Al cui era glasul care s-a auzit şi ce spunea?

  • Ce s-a întâmplat cu discipolii când au auzit glasul? Cum s-au simţit?

  • Ce le-a spus Isus după aceea?

  • Ce s-a întâmplat când discipolii şi-au ridicat ochii?

    2 - MEDITAŢIA

    Ce-mi spune? Ce ne spune?

    Întrebări pentru meditaţie

    În faţa acestui text atât de important trebuie să mă întreb:

  • Îl lasă pe Isus să mă conducă, să-mi arate drumul şi eu să-l urmez acolo unde merge el? Prefer alte drumuri? Care?

  • Înţeleg eu că pentru a-l urma pe Isus trebuie să am şi reguli pe care să le cunosc şi că mare parte dintre acestea sunt vestite în Vechiul Testament? Sunt capabil să citesc şi să aprofundez aceste texte care anunţă venirea lui Mesia?

  • Recunosc că Isus este Stăpânul vieţii mele? Până unde cred eu în El? Care este experienţa mea de dialog şi reflecţie cu Isus? Un prieten, cineva care mă scoate din încurcăturile în care intru, pe cine cumpăr cu rugăciuni, privegheri, pelerinaje, etc. pentru ca să-mi împlinească pretenţiile mele? Sau într-adevăr îl recunosc ca Mesia, Mântuitorul meu?

  • Mă simt fericit în prezenţa lui Dumnezeu care mă însoţeşte în viaţa mea? Sau este ceva incomod pentru mine?

  • Sunt capabil să ASCULT ŞI SĂ MĂ SUPUN lui Isus ca un trimis al Tatălui? În ce procentaj în viaţa mea trăiesc (adică îl ascult) pe Isus în poruncile sale?

  • De ce îmi este teamă astăzi în viaţa mea? Ascult că Isus mă atinge şi îmi spune să nu-mi fie teamă?

    3 - RUGĂCIUNEA

    Ce-i spun? Ce-i spunem?

    Rugăciunea este răspunsul dat lui Dumnezeu, care ni se revelează prin Cuvântul său. Însuşi Isus ne vorbeşte astăzi. Cum îi răspundem?

    Să facem o tăcere profundă în inima noastră. Şi să începem să-i răspundem Domnului:

    Doamne, mă simt ca Petru, Iacob şi Ioan. Când Tu te manifeşti în viaţa mea, uneori mă zăpăcesc. Prezenţa ta îmi provoacă bucurie, însă şi o mare teamă.

    Doamne, glasul Tatălui tău care tocmai s-a auzit mă înfricoşează: ştiu că tu mă iubeşti şi mă recunoşti, însă nu ştiu cu adevărat cât de mult te ascult.

    Deschide, Doamne, inima mea şi mintea mea, pentru ca eu să pot recunoaşte în faţa Ta care este această hotărâre de a te urma, de a mă supune ţie, de a te asculta în fiecare zi tot mai mult.

    Doamne, pune din nou în inima mea Cuvintele tale care sunt viaţă veşnică. Şi ele să aibă ecou în viaţa mea transformată de tine, aşa cum Tu te-ai transformat în faţa discipolilor tăi; ca în viaţa mea să se producă această metamorfoză pentru ca la sfârşit să pot spune ca sfântul Paul: "Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine". Amin.

    4 - CONTEMPLAŢIA

    Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm mesajul?

    A interioriza textul despre Schimbarea la faţă a Domnului ne face să intrăm în primul rând într-un dialog profund cu Domnul şi cu discipolii care au participat la acest moment.

  • Doamne, tu mi te manifeşti permanent! Fă să fiu capabil să te recunosc în toate semnele prezenţei tale.

  • Doamne, ajută-mă să te recunosc şi să te iubesc în fiecare zi mai mult.

  • Doamne, să te ascult şi să mă supun ţie.

  • Doamne, îmi este teamă, ajută-mă să mă ridic pentru ca Tu să continui să mă însoţeşti.

  • Nu mă tem de nimic, pentru că Tu eşti cu mine.

    5 - ACŢIUNEA

    La ce mă angajez? La ce ne angajăm?

    Propuneri personale

  • Propune-ţi, în special în acest timp al Postului Mare, să citeşti Evanghelia zilei, ca semn al încercării de a-l asculta pe Dumnezeu, şi propune-ţi să te supui ei şi să o pui în practică.

    Propuneri comunitare

  • Faceţi acest exerciţiu în formă comunitară, în formă liniştită şi fără grabă. Citind textele sugerate şi reflectând toţi împreună cu privire la desfăşurarea exerciţiului.

  • Propuneţi vreo formă concretă pentru a transforma în viaţă acest exerciţiu, adică pentru a arăta tuturor că ISUS ESTE DOMNUL.

    Traducere de pr. Mihai Pătraşcu