Iaşi: "Timp de post şi rugăciune" - Prima cateheză din Postul Mare a PS Iosif Păuleţ în Anul Sfintei Liturghii
Joi, 27 februarie 2020, la ora 19.00, în catedrala "Sfânta Fecioară Maria, Regină" din Iaşi, PS Iosif a prezentat prima cateheză din Postul Mare, cu tema: "Timp de post şi rugăciune".
Episcopul de Iaşi ne-a invitat să aprofundăm timpul de post şi rugăciune trăit de Isus în pustiu şi modul în care Isus a învins cele trei ispite ale Diavolului (Mt 4,1-11).
Pornind de la semnificaţia celor patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi de post şi rugăciune, am fost ajutaţi să desluşim înţelesul Postului Mare. Un înţeles vechi şi în acelaşi timp nou. Atunci, pentru Isus şi primii discipoli, acum, pentru noi şi cei care doresc să meargă pe calea indicată de Postul Mare.
Se apropiase de Isus Ispititorul. Avea trei ispite bine ticluite: ispitirea cu pâine, iluzia gloriei şi beţia puterii. Mântuitorul nu avea să stea de vorbă în nici-un caz, nici o clipă, ci va apela de fiecare dată la puterea Cuvântului lui Dumnezeu.
Accentul pus pe rolul Cuvântului lui Dumnezeu în timpul Postului Mare i-a oferit Preasfinţitului ocazia de a ne întreba:
"Aţi aflat că acesta este al treilea an de când se înalţă către cer un cor de rugăciune în şase centre de Lectio Divina? Sunt prezente în toată Dieceza de Iaşi. Le cunoaşteţi? Sunt la Iaşi, Siret, Traian, Viişoara, Bacău şi Oneşti. Participaţi deja la această lectură în rugăciune a cuvântului lui Dumnezeu?
Există un singur Dumnezeu în trei persoane! Acesta este adevărul din teofania de la apele Iordanului. Acesta este adevărul confirmat de Isus în pustiu. Numai lui Dumnezeu trebuie să-i aducem cult".
Preasfinţitul Iosif a încheiat cateheza cu aceste îndemnuri: "Ori de câte ori avem ocazia, să ne mărturisim credinţa în Isus, Fiul lui Dumnezeu. Să medităm în timpul Postului Mare dăruirea sa totală faţă de oamenii, mai ales faţă de cei săraci. Să contemplăm prezenţa sa în mijlocul nostru, în special sub chipul pâinii. Fraternitatea lui Isus cu noi, exprimată prin post şi rugăciune, să ne sprijine pe calea convertirii şi să ne întărească în orice faptă bună".
Textele catehezelor sunt disponibile pe site-urile: www.ercis.ro şi www.cateheze.ro.
Pr. Mihai Roca
responsabilul Oficiului pentru Cateheză
* * *
Înregistrarea video a primei cateheze din Postul Mare a PS Iosif Păuleţ (27 februarie 2020):
* * *
Versiunea pdf a acestei cateheze, aranjată pentru printare faţă-verso. pe hârtie A4, cu îndoire la mijloc:
* * *
Anul Sfintei Liturghii în Dieceza de Iaşi
Timp de post şi rugăciune
Cateheze pentru Postul Mare cu PS Iosif Păuleţ, episcop de Iaşi
Cateheza a V-a (27 februarie 2020)
Timpul Postului Mare (Anul A)
Texte liturgice: Gen 2,7-9; 3,1-7; Ps 50; Rom 5,12-19 (5,12.17-19); Mt 4,1-11
Trei ispite diabolice fac referire la următoarele elemente: folosirea bunurilor mate-riale, faptele minunate şi puterea politică. Aceste trei elemente sunt menţionate nu pentru a evidenţia un proiect oarecare, ci pentru a zădărnici chiar planul destăinuit de Dumnezeu în timpul botezului lui Isus în apele Iordanului. În centrul atenţiei se află acum persoana lui Isus şi perspectiva inaugurării împărăţiei lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor.
1. Patruzeci de zile în post şi rugăciune
Există o strânsă legătură între sintagmele zi-noapte şi post-rugăciune. Patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi a fost timpul parcurs prin pustiu de poporul lui Israel. Fusese timpul anume ales cu scopul nu doar de a-l ajuta pe poporul lui Israel să cunoască umi-linţa şi încercarea (Dt 8,2), ci mai ales pentru a-i oferi posibilitatea de a descoperi frumu-seţea şi demnitatea de ales şi predilect al Domnului (Ex 24,18). În pustiu, ca şi pe munte, Domnul Dumnezeu se apropiase mai mult ca niciodată de popor şi se lăsase descoperit lui Moise. Era o apropiere căutată şi aşteptată, plină de atenţie, de grijă şi de iubire: o apropiere ce avea să se con-cretizeze mai apoi în prezenţa tainică şi milostivă a Domnului în mijlocul poporului ales.
Chiar de la începutul Postului Mare, se deschide înaintea ochilor noştri tot un timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. Desigur, înţelesul acestui timp ar putea să ne amintească de drumul greu încercat al pustiului, de stâlpul de foc ce le lumina israeliţilor drumul în timpul nopţii sau de cele două table ale Legii. Dar înţelesul principal al acestui timp este acum cu totul altul. Este vorba despre însăşi acţiunea mântuitoare a lui Dumnezeu între oameni, de timpul în care Isus con-firmă misiunea încredinţată, el, cel confirmat în apele Iordanului ca Fiul cel iubit al lui Dumnezeu (Mt 3,17).
Imediat după botez, notează evanghelistul Matei, Isus a fost condus de Duhul Sfânt în zona muntoasă şi deşertică a Iudeei. Era un loc pustiu, auster şi lipsit de toate, cunoscut deja ca un teritoriu în care îşi avea locuinţa Diavolul, numit Satana, Ispititorul, Cel-care-desparte. Pe când toţi se îndepărtau de acel loc, deoarece ştiau că Diavolul făcea tot posibilul să-i separe pe oa-meni între ei, să-i ispitească şi să-i îndepărteze de Dumnezeu, Isus a ales să rămână chiar în acea zo-nă. Şi a ales să trăiască acel timp în post, ca timp forte de rugăciune şi ca semn al faptului că viaţa nu depinde de pâine, faimă şi putere, ci de comuniunea cu Tatăl ceresc.
2. Puterea cuvântului lui Dumnezeu
La sfârşitul celor patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi petrecute în post şi rugă-ciune, lui Isus i s-a făcut foame - şi chiar în acel moment Diavolul s-a apropiat de el pentru ca să-l ispitească. Apropierea acestuia era înlesnită de austeritatea pustiului, de sete şi de foame. Dar, fără a ceda o clipă tentaţiilor ademenitoare ascunse sub masca binelui, Isus îl va combate pe Diavol prin invocarea cuvântului lui Dumnezeu. Va afirma cu tărie identitatea sa de Fiu al lui Dumnezeu şi va corecta orice formă greşită de mesianism.
Intenţia Diavolului de a-i strecura pe furiş lui Isus îndoiala despre identitatea şi misiunea sa este descrisă în următoarele trei situaţii:
- Ispitirea cu pâine: "Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, spune ca pietrele aces-tea să devină pâini!" (Mt 4,3). Avem aici ispita ascunsă într-un mesianism marcat de prospe-ritate, în care folosirea bunurilor este înţeleasă ca mijloc de obţinere a bunăstării. În faţa acestei ten-taţii, Isus afirmă că omul trăieşte nu numai cu pâine - darul zilnic al Tatălui ceresc -, ci şi cu tot cu-vântul care iese din gura lui Dumnezeu. Venit în lume pentru a aduce mântuirea fiecărui om, aflân-du-se el însuşi în mijlocul celor săraci, bolnavi şi abandonaţi, Isus spune: "Este scris: Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu" (Mt 4,4).
- Iluzia gloriei: "Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos, căci este scris: «Le va porunci îngerilor săi cu privire la tine şi te vor purta pe mâini ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră!»" (Mt 4,6). Aceasta este o ispită camuflată într-un mesianism ce ar fi putut să împlinească miraculos orice aşteptare religioasă. Isus se opune acesteia exprimând încrederea sa totală în Dumnezeu. El este prezent în mijlocul poporului său în persoana Fiului său iubit. Dumnezeu ascultă întotdeauna rugăciunile celor care îl invocă; el nu poate fi nicicum ispitit, Isus i-a spus Ispititorului: "Mai este scris: Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău" (Mt 4,7).
- Beţia puterii: "Îţi voi da toate acestea dacă vei cădea înaintea mea şi mă vei adora" (Mt 4,9). Suntem în faţa unei ispite fabricate de idealul unui mesianism politic, în care totul este garantat de delirul puterii unuia asupra celuilalt. În faţa acestei groaznice ispite, Isus reconfirmă unicul cult adus numai lui Dumnezeu. În cele din urmă, Isus i-a spus Celui Rău: "Pleacă, Satană! Căci este scris: Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora şi numai lui îi vei sluji" (Mt 4,10).
Evanghelia scoate în evidenţă lupta şi modul în care Isus a învins ispitele Diavolu-lui. Isus citează cuvinte din Cartea Deuteronomului de trei ori şi tot de atâtea ori învinge ispita (Dt 8,3; 6,16; 6,13). Îl demască pe Satana şi îi spune: "Pleacă!", iar apoi reafirmă cu tărie cultul ce trebuie oferit numai lui Dumnezeu. În cele din urmă, Diavolul şi-a recunoscut nepu-tinţa şi s-a îndepărtat imediat, iar îngerii - slujitorii lui Dumnezeu şi însoţitorii oamenilor - s-au apro-piat de Isus şi i-au "slujit" (din grecescul diakoneo, "a servi la masă").
3. Există un singur Dumnezeu
Adevărul revelat în timpul botezului lui Isus - există un singur Dumnezeu în trei persoane - este confirmat cu tărie de către Isus. Înainte de a-şi începe activitatea, el este condus de Duhul Sfânt în pustiu, iar aici, învingând ispitirile Celui Rău, arată că este Fiul lui Dumnezeu.
Învăţătura acestei cateheze ne ajută să înţelegem încă o dată cine este Isus, Fiul lui Dumnezeu. Isus ne vorbeşte şi ni se prezintă în paginile sacre, dar noi trebuie să permitem harului divin să ne lumineze pentru a pătrunde ceea ce ascultăm.
Din cele trei situaţii de ispită putem scoate tot atâtea învăţături:
O primă învăţătură: Isus este Mesia, cel mult aşteptat (cf. 2Sam 7,14; Ps 2,7; 89,27; 110,3). El are o încredere totală în Dumnezeu. Ştie că Dumnezeu, Tatăl său, oferă pâinea zilnică, hrana necesară, celui care se încrede în cuvântul său.
A doua învăţătură: Isus este în comuniune tainică deplină cu Tatăl ceresc. Înainte de a-şi începe activitatea publică a reafirmat adeziunea sa la planul divin de mântuire. El va face multe minuni, dar nu pentru a se evidenţia pe sine (Mc 8,11-12). Va face multe fapte minu-nate, numai pentru a vesti Evanghelia şi numai în favoarea celor săraci, bolnavi şi părăsiţi. Toate mi-nunile descrise în Evanghelii sunt semne ale apropierii împărăţiei lui Dumnezeu.
A treia învăţătură: Isus evidenţiază fidelitatea sa faţă de Tatăl ceresc. El primeşte de la Dumnezeu tot ceea ce are nevoie (Mt 4,11). Nu stă de vorbă cu Diavolul, "conducăto-rul acestei lumi" (In 12,31; Mc 3,27), şi nu are nimic în comun nici cu mirajul pute-rii lumii acesteia, nici cu folosirea bunurilor trecătoare. A venit între oameni pentru a împlini promisi-unile făcute odinioară părinţilor prin profeţi şi pentru a le deschide tuturor oamenilor calea spre Tatăl ceresc.
O altă învăţătură principală a catehezei este aceasta: din atitudinea lui Isus înaintea celor trei ispitiri înţelegem că nu avem ce discuta cu Diavolul. Nu există dialog, nici subiect de dis-pută în timpul ispitirii. Avem noi ce discuta cu Cel Rău? Nu! Încă o dată, nu! Aşa cum relatează Cartea Genezei, Adam şi Eva au căzut în ispită şi au păcătuit pentru că au intrat în dialog cu şarpele, cu Ispititorul (Gen 3,1-7). Şi când au pierdut încrederea în providenţa şi iubirea lui Dumnezeu, au început să facă ceea ce este rău. Când au încetat de a mai asculta de Dumnezeu, au descoperit că sunt goi. Au văzut că au păcătuit. Neascultarea şi lipsa de încredere în Dumnezeu ne conduce la păcat. Ascultarea şi urmarea lui Isus ne conduce la comuniune cu Dumnezeu şi la o viaţă trăită în har (Rom 5,15-19).
Diavolul este mai puternic decât noi. Dacă stăm de vorbă cu el, ne învinge. Şi atunci cădem în păcat. Iar culmea păcatului este idolatria, viţelul de aur (Ex 32): înlocuirea lui Dumnezeu cu ceva sau cu cineva. Şi idolatria este un păcat grav, ne îndepărtează de la calea noastră spre Dumnezeu.
*
În prezentarea şi explicarea Sfintei Liturghii am ajuns la riturile ofertoriului. Aţi observat oare că, înainte de ofertoriu, se află pe altar o pânză albă, lumânările aprinse şi crucifixul? Acestea ne arată că altarul este locul de jertfă, un loc sfânt, că noi suntem la picioarele crucii. Începe acum a doua mare parte a Liturghiei: banchetul euharistic. Sunt aduse pe altar corporalul, purificato-rul, potirul, patena, ciboriul, ostiile, vinul şi apa. Este momentul în care, în timpul cântării, preotul rosteşte rugăciuni şi binecuvântări. Împreună cu pâinea şi vinul, el prezintă înaintea lui Dumnezeu întreaga viaţă a celor prezenţi şi îi pregăteşte pentru a-l primi pe Isus Cristos, Domnul.
Calea Postului Mare
Zi de zi, duminică de duminică, păşim pe calea Postului Mare ce ne conduce mai întâi la Ierusalim, în Cenacol, la Cina cea de taină, iar apoi pe Golgota. Nu e o cale uşoară. Ştim că avem nevoie de post, rugăciune şi meditarea cuvântului lui Dumnezeu. Sunt mijloace spirituale ce ne ajută să păşim sigur pe calea convertirii şi a purificării, ce ne menţin privirea aţintită spre Dumnezeu.
Aţi aflat că acesta este al treilea an de când se înalţă către Cer un cor de rugăciune în şase centre de Lectio Divina? Sunt prezente în toată Dieceza de Iaşi. Le cunoaşteţi? Sunt la Iaşi, Siret, Traian, Viişoara, Bacău şi Oneşti. Participaţi deja la această lectură în rugăciune a cu-vântului lui Dumnezeu?
Păşeam ieri pe calea Postului Mare participând la un rit simplu, dar grăitor: impune-rea cenuşii. Prin acest rit ne-am angajat la convertire şi pocăinţă. Pentru ca acest angajament să ne menţină pe calea aleasă, aşa cum v-am invitat la începutul Adventului, vă invit şi acum să ne însuşim două propuneri:
1. Să ne reînnoim fidelitatea faţă de Isus Cristos. În acest timp sfânt de post şi ru-găciune să medităm şi să înţelegem zi de zi cine este Isus, Fiul lui Dumnezeu, să contemplăm ceea ce a făcut el pentru mântuirea noastră.
2. Să nu cădem în ispită. Să ne deschidem larg poarta sufletului pentru ca harul divin să se reverse din belşug şi să ne lumineze, să ne întărească şi să ne inspire în lupta cu Cel Rău. Să ştim acest lucru: Diavolul nu poate rezista înaintea cuvântului lui Dumnezeu. Să medităm cuvân-tul lui Dumnezeu în fiecare zi. Când avem pe buze cuvinte din Biblie, suntem în siguranţă, iar Cel Rău pleacă imediat ruşinat din faţa noastră.
Ori de câte ori avem ocazia, să ne mărturisim credinţa în Isus, Fiul lui Dumnezeu. Să medităm în timpul Postului Mare dăruirea sa totală faţă de oamenii, mai ales faţă de cei săraci. Să contemplăm prezenţa sa în mijlocul nostru, în special sub chipul pâinii. Fraternitatea lui Isus cu noi, exprimată prin post şi rugăciune, să ne sprijine pe calea convertirii şi să ne întărească în orice faptă bună.
* * *
Secţiunea "Anul Sfintei Liturghii în Dieceza de Iaşi * 2019-2020" pe www.ercis.ro
