Laudatio pentru părintele Augustin Pascaru
La împlinirea a 85 de ani de viaţă şi 60 de ani de preoţie
Există oameni pe care îi întâlnim şi îi admirăm. Există oameni pe care îi respectăm pentru ceea ce fac. Dar există şi oameni pe care îi purtăm în inimă pentru ceea ce sunt. Părintele Augustin Pascaru face parte din această categorie rară: oameni care nu impresionează prin vorbe mari, ci prin bunătate, naturaleţe şi bucuria de a fi aproape de ceilalţi.
La aniversarea celor 85 de ani de viaţă şi a jubileului de diamant al celor 60 de ani de preoţie, gândul nostru se îndreaptă cu recunoştinţă către Dumnezeu, care a dăruit Bisericii un preot cu inimă largă, un slujitor credincios al altarului şi un om care a ştiut să îmbine demnitatea preoţiei cu o extraordinară apropiere de oameni.
În cei şaizeci de ani de slujire sacerdotală, părintele Augustin a celebrat mii de Sfinte Liturghii, a împăcat suflete cu Dumnezeu în Scaunul Spovezii, a binecuvântat familii, a botezat copii, a condus generaţii întregi spre Cristos şi a purtat în rugăciune durerile şi speranţele atâtor oameni. Dar dincolo de aceste slujiri, pe care doar Dumnezeu le poate număra cu adevărat, rămâne amprenta unui om de o aleasă omenie.
L-am cunoscut personal şi mă consider privilegiat pentru aceasta. În anii 1996-1997, când am slujit ca vicar la Faraoani, am avut bucuria să-i fiu aproape. Dincolo de experienţa pastorală, am descoperit un preot de o amabilitate dezarmantă, un confrate prietenos, cald şi mereu dispus să destindă atmosfera printr-o glumă spusă cu eleganţă şi bun-simţ.
Cine l-a cunoscut îşi aminteşte, cu siguranţă, stilul său jovial şi optimismul molipsitor. Era suficientă o expresie rostită cu zâmbetul pe buze pentru ca oboseala unei zile să dispară. Şi astăzi îmi răsună în minte una dintre glumele care au rămas memorabile pentru noi: "Pune şervetul....!" Era mai mult decât o replică hazlie; era semnul unei personalităţi care ştia că apropierea dintre oameni se clădeşte şi prin bucurie, prin firesc şi prin zâmbet.
Părintele Augustin a înţeles că un preot nu este doar cel care predică de la amvon, ci şi cel care ştie să asculte, să încurajeze, să aline şi să aducă lumină în inimile oamenilor. De aceea, mulţi îl poartă şi astăzi în rugăciunile şi amintirile lor cu aceeaşi afecţiune.
Preoţia este, înainte de toate, fidelitate. Fidelitate faţă de Dumnezeu, faţă de Biserică şi faţă de oamenii încredinţaţi spre păstorire. Şaizeci de ani de preoţie reprezintă şaizeci de ani de dăruire zilnică, de jertfă discretă, de rugăciuni tăcute şi de încredere neclintită în providenţa lui Dumnezeu. Sunt ani în care harul lui Dumnezeu s-a întâlnit cu generozitatea unui om care a spus, în fiecare zi, din nou: "Da, Doamne!"
Astăzi nu celebrăm doar un jubileu. Celebrăm o viaţă care a devenit binecuvântare pentru mii de oameni. Celebrăm frumuseţea unei vocaţii trăite cu demnitate, cu seninătate şi cu o inimă mereu deschisă.
În numele tuturor celor care v-au cunoscut, vă mulţumim pentru exemplul dumneavoastră de preot, pentru bunătatea cu care aţi întâmpinat fiecare om, pentru prietenia sinceră oferită confraţilor şi pentru optimismul care a făcut mai uşoare multe momente ale vieţii.
Preacucernice Părinte Augustin,
Vă dorim ca Bunul Dumnezeu să vă răsplătească însutit pentru tot binele pe care l-aţi făcut în cei şaizeci de ani de slujire. Să vă dăruiască sănătate, pace sufletească şi bucuria de a vedea roadele semănate de-a lungul unei vieţi întregi.
Fie ca Domnul să vă binecuvânteze în continuare, iar Maica Sfântă să vă ocrotească sub mantia ei.
Ad multos annos!
La mulţi ani binecuvântaţi, iubite părinte Augustin!
Cu profundă recunoştinţă şi aleasă preţuire,
Pr. Iosif Antoci, Austria
* * *
Faraoani: Părintele Augustin Pascaru la 85 de ani de viaţă şi 60 de ani de preoţie
