Suveranul pontif, papa Francisc i-a trimis o scrisoare de felicitare ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit al Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti cu ocazia aniversării a 50 de ani de preoţie.
Papa Francisc îl felicită pe ÎPS Ioan cu ocazia împlinirii a 50 de ani de preoţie
După ce rememorează pe scurt principalele momente ale vocaţiei şi slujirii preoţeşti a ÎPS Ioan, papa Francisc îi îndeamnă pe toţi să-i aducă un gând de recunoştinţă lui Dumnezeu „pentru toate binefacerile sale”. „Iar noi – spune Sfântul Părinte -, prin rugăciuni stăruitoare, îl rugăm pe Domnul să te întărească cu mângâierile sale şi să-ţi dea puteri mai departe. Iar sfânta Fecioară, Mamă ridicată cu trupul şi cu sufletul la cer, care, prin rugăciuni pioase este mult venerată de tine, să-ţi fie în toate o mamă plină de iubire”.
În final, suveranul pontif acordă binecuvântarea apostolică ÎPS Ioan Robu „şi tuturor celor care participă la bucuria jubileului tău”, şi cere, la rândul său, rugăciunile noastre „pentru a împlini cu credinţă slujirea petrină”.
VENERABILULUI FRATE
IOAN ROBU,
arhiepiscop-mitropolit de Bucureşti
Solemnitatea Adormirii Maicii Domnului, în fiecare an, este celebrată, pe bună dreptate, cu cea mai mare splendoare şi cu bucurie de către cei care cred în Cristos Domnul. Căci, după învăţătura sfinţilor părinţi şi după renumite documente ale magisteriului Bisericii, „născătoarea Fiului lui Dumnezeu este propusă în faţa ochilor noştri ca fiind întotdeauna în cea mai strânsă legătură cu Fiul său şi mereu părtaşă de soarta lui” (Pius XII, constituţia apostolică Munificentissimus Deus). În acest an, venerabile frate, ziua aceasta este pentru tine una fericită, în care aniversezi 50 de ani de rodnică activitate sacerdotală, prin urmare un alt motiv de bucurie deosebită. De aceea este un lucru vrednic şi drept să aduci mulţumiri Dumnezeului nemărginit, care singur este bun şi dătător de tot binele.
Crescut şi educat foarte bine în familia şi în parohia ta, nutrit din credinţa şi evlavia poporului tău, de tânăr ai urmat chemarea Domnului şi ai devenit preot. Apoi, în condiţii grele, ai desfăşurat cu zel munca pastorală. Iar în anul 1984 sfântul Ioan Paul al II-lea te-a ales episcop cu titlul Cellae in Proconsulari şi te-a numit administrator apostolic al Arhidiecezei vacante de Bucureşti, iar, după şase ani, ai fost desemnat să o conduci cu toate drepturile.
Însă văzând mulţimile care erau ca nişte oi fără păstor, l-ai implorat pe Domnul cu înflăcărare ca să trimită lucrători la secerişul său (Mt 9,36-38) şi pe mulţi tineri i-ai îndemnat să urmeze vocaţia sacerdotală. Ai avut grijă de pregătirea corespunzătoare a seminariştilor, de credinţa şi comuniunea lor reciprocă, dându-le exemplu bun, fără ezitare ai mărturisit neîncetat credinţa catolică şi ai apărat drepturile Bisericii şi ale familiei. Ai fost umil şi ascultător dar şi statornic în a duce la bun sfârşit cele începute. Ai fost remarcat între fraţii episcopi şi mult apreciat, iar aceştia, în mai multe rânduri, te-au ales preşedintele Conferinţei Episcopale. Ai fost, de asemenea, iubit de popor şi de preoţi. Nu putem să nu remarcăm dragostea ta faţă de Biserica Catolică şi ataşamentul tău faţă de succesorul sfântului apostol Petru.
Cu multă bucurie în suflet, împreună cu autorităţile politice ale statului, cu fraţii ortodocşi şi cu mulţimea credincioşilor l-ai primit în patria ta pe sfântul Ioan Paul al II-lea, care, în anul 1999 a vizitat România. Ai contribuit mult la binele Bisericii Catolice, luând parte la sinoadele episcopilor, dând sfaturi sau oferind ajutoare diferitelor oficii ale Curiei Romane. Nu putem aprecia îndeajuns spiritul tău de păstor prudent, dăruit binelui sufletelor. Cine nu cunoaşte oare sufletul tău mare, dispus să apere drepturile celor săraci, viaţa şi demnitatea tuturor oamenilor, ajutoarele oferite familiilor şi celor nevoiaşi, „căutarea binelui oricărei creaturi” (Laudato si’, 16).
De aceea, pentru toate trebuie să-i mulţumim lui Dumnezeu, mai ales pentru credinţa şi devotamentul faţă de Cuvântul Întrupat, având în vedere cuvintele sale: „Dacă veţi rămâne în cuvântul meu, cu adevărat ucenicii mei veţi fi şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi” (In 8,31-32). Acum, venerabile frate, fiind susţinuţi de aceste gânduri, te invităm pe tine şi pe toţi cei care iau parte la bucuria jubileului tău să ne exprimăm recunoştinţa faţă de Cristos pentru toate binefacerile sale, iar noi, prin rugăciuni stăruitoare, îl rugăm pe Domnul să te întărească cu mângâierile sale şi să-ţi dea puteri pe mai departe. Iar sfânta Fecioară, Mamă ridicată cu trupul şi cu sufletul la cer, care, prin rugăciuni pioase este foarte venerată de tine, să-ţi fie în toate o mamă plină de iubire.
În cele din urmă, ca un semn al iubirii noastre şi ca o chezăşie a darurilor cereşti să fie binecuvântarea Noastră apostolică, pe care o dăm ţie şi tuturor celor care participă la bucuria jubileului tău. În acelaşi timp, ne încredinţăm rugăciunilor voastre ca să împlinim cu credinţă slujirea noastră petrină.
Dată la Vatican, 19 iulie 2018, al şaselea an al pontificatului Nostru.
papa Francisc
