"Doresc ca indulgenţa jubiliară să ajungă pentru fiecare ca experienţă genuină a milostivirii lui Dumnezeu". Aşa scrie papa - în vederea Jubileului Extraordinar al Milostivirii - într-o scrisoare trimisă la 1 septembrie 2015 Monseniorului Rino Fisichella, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări. Roberta Gisotti l-a intervievat.
În scrisoare, dispoziţiile lui Francisc pentru ca toţi să poată "trăi şi dobândi" iertarea păcatelor, făcând un "scurt pelerinaj şi trecând prin poarta sfântă deschisă în fiecare catedrală sau în bisericile stabilite de episcopul diecezan, şi în cele patru bazilici papale la Roma", precum şi în sanctuarele şi în bisericile jubiliare prin tradiţie. Papa rezervă atenţie deosebită bolnavilor, persoanelor bătrâne, celor închişi, prevăzând pentru ei condiţii speciale. Indulgenţă şi pentru răposaţi. Toţi preoţii vor putea dezlega de păcatul avortului. Deschiderea faţă de credincioşii din Fraternitatea "Sfântul Pius al X-lea" pentru iertare de la preoţii lor.
Î. - Mons. Fisichella, înainte de toate, care este spiritul care pătrunde scrisoarea?
R. - Mi se pare că se găseşte într-o expresie a papei, unde imediat la început îmi spune că doreşte ca jubileul să poată fi experienţa vie a apropierii Tatălui, deci a putea atinge cu mâna duioşia sa. Eu cred că aceasta este cheia de lectură a întregii scrisori. Este o dorinţă cu care papa ne arată că milostivirea trebuie, mai ales, atinsă cu propriile mâini şi văzută cu propria privire. Este o experienţă a apropierii lui Dumnezeu, este o experienţă de iubire şi o experienţă de iertare.
Î. - Există elemente de noutate în această scrisoare? Mă refer îndeosebi la păcatul avortului şi la credincioşii din Fraternitatea "Sfântul Pius al X-lea"...
R. - Există trei teme în mod deosebit în această scrisoare. Două sunt cele amintite de dumneavoastră şi una este cea care deschide, adică toată tema despre indulgenţă, pe care papa o inserează chiar în interiorul acestei mari iubiri a milostivirii lui Dumnezeu, care duce până la extreme consecinţele păcatului, deci ne arată cum a trăi această experienţă înseamnă necesitatea de a face în propria noastră viaţă cotidiană sentimentul că am fost răscumpăraţi de păcat şi apoi să nu uităm niciodată această experienţă de a şti să cerem iertare fără teamă, pentru că Dumnezeu nu se îndepărtează niciodată de noi. Şi această dimensiune a experienţei pe care papa o aminteşte poate să fie obţinută şi pentru cei care au murit, tocmai pentru că suntem legaţi prin mărturia de credinţă şi de caritate pe care ne-au transmis-o. Aşadar, de la această perspectivă, aş spune, se deschide a doua temă. Există această mare noutate pe care papa o inserează în voinţa de a extinde la toţi preoţii din lume, pentru întreaga perioadă a Anului Jubiliar, facultatea de a ierta pe cei care au săvârşit avortul şi care, căiţi, cer iertarea pentru acest gest aşa de inuman şi aşa de grav, o dramă profundă care este trăită. Apoi există cealaltă dimensiune care ne face să înţelegem încă o dată cât de sensibil este papa faţă de greutatea multor credincioşi şi în acest caz acei credincioşi care de atâtea ori nu au certitudinea că au obţinut iertarea, în timp ce papa în schimb îi asigură: cei care se vor apropia pentru a celebra sacramentul Reconcilierii la preoţi din Fraternitatea "Sfântul Pius al X-lea" vor trebui să aibă certitudinea că au fost dezlegaţi de păcatele lor. Aşadar, trebuie să spun, o preocupare care ajunge sub diferite aspecte chiar dacă diferite între ele, dar care arată cât de mult milostivirea este realmente coextensivă cu toată viaţa Bisericii.
Î. - Există încă un alt punct care uimeşte în scrisoare, unde papa cere în mod expres să se facă rugăciuni pentru el şi pentru intenţiile - scrie el - pe care le poartă în inimă pentru binele Bisericii şi al lumii întregi...
R. - Cred că este în stilul papei. Ne-am obişnuit să ascultăm această solicitare pe care papa cu orice persoană, la fiecare Angelus, o repetă încontinuu: "Nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine". Şi aici, cred că a voit să amintească la fel aceeaşi dimensiune. Pentru ca experienţa indulgenţei şi celebrarea indulgenţei să poată fi deplină, papa cere să fie spovada, să fie celebrarea Euharistiei. Adaugă şi exigenţa de a face un scurt pelerinaj pe jos spre poarta sfântă şi apoi, mai ales, de a face mărturisirea de credinţă şi de a se ruga pentru el, pentru intenţiile pe care le poartă în inimă. Cred că aceasta este una dintre indicaţiile care vor fi imediat percepute de credincioşi, pentru că exprimă simplitatea papei, dar şi afectul pe care îl are faţă de noi toţi care îl facem şi pe el să simtă apropierea noastră cu rugăciunea.
Î. - Subliniază Francisc că "harul iertării complete şi exhaustive" din iubirea Tatălui "nu exclude pe nimeni" şi exprimă apropiere specială, în afară de bătrâni şi bolnavi, faţă de cei închişi...
R. - Şi aici, aş spune, o temă care merită să fie reflectată, pentru că de atâtea ori trecem prin faţa acestor condiţii ca şi cum ar fi o chestiune de simplă dreptate, uitând în schimb că milostivirea trebuie să ajungă la toţi. Aşadar, îmi place să subliniez că papa aminteşte şi această condiţie şi gândul său se îndreaptă spre toate acele persoane care, private de libertate, neputând să treacă prin poarta sfântă vor putea însă - aşa cum indică Francisc - să transforme gratiile celulei lor într-o experienţă de libertate şi de trecere, de convertire, de reînnoire, cu poarta sfântă. Mi se pare că este o scrisoare care într-adevăr ne ajută încă o dată să reflectăm, să ne suflecăm mânecile şi să ne facă să ne simţim pe deplin implicaţi în acest drum al jubileului.
(După Radio Vaticana, 1 septembrie 2015)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
