|
| © Vatican Media |
Iubirea "totalizantă" ca plinătate a libertăţii
"Noi doi", "eu-tu". Dinamice complementare ale unei iubiri "totalizante" care nu taie libertatea, ci o duce la deplină înflorire, susţinând demnitatea femeii, care nu trebuie niciodată refuzată sau dezonorată, "nici măcar din dorinţa de procreare". Acestea sunt câteva dintre temele abordate marţi, dimineaţă, 25 noiembrie 2025, la conferinţa de presă de prezentare a Notei doctrinare a Dicasterului pentru Doctrina Credinţei, "Una caro. Elogiul monogamiei", despre valoarea căsătoriei "ca unire exclusivă şi apartenenţă reciprocă". Documentul a fost prezentat în Sala de Presă a Sfântului Scaun de cardinalul Víctor Manuel Fernández, prefectul Dicasterului pentru Doctrina Credinţei; şi de profesoara Giuseppina De Simone, profesoară la Facultatea Teologică Pontificală din Italia Meridională - Secţia Sfântul Alois. De asemenea, prezent la masa raportorilor a fost Monseniorul Armando Matteo, secretarul Secţiei Doctrinare a aceluiaşi dicaster.
"Noi doi." Modul în care un cuplu căsătorit se descrie pe sine dă naştere "acelui sentiment puternic de reciprocitate care leagă soţii, adică acea alianţă dintre cei doi care împărtăşesc viaţa în întregimea sa". O legătură, cea matrimonială, care nu este niciodată statică, ci dinamică în "diferitele sale exprimări". În acest sens, cardinalul argentinian a precizat că solicitarea unei documentaţie privind valoarea monogamiei a fost solicitată de dicaster şi de mai mulţi episcopi africani.
Primul aspect asupra căruia s-a concentrat cardinalul prefect a fost natura "totalizantă" a unirii matrimoniale. Expresia biblică "un singur trup" (una caro) nu limitează libertatea personală, ci o duce la împlinire. De aici şi ideea că o astfel de unire poate avea loc numai între două persoane, "altfel nu s-ar împărtăşi totul, ci numai o parte".
S-a trecut apoi la analiza căsătoriei realizată de teologi, pontifi şi poeţi. Dietrich von Hildebrand, de exemplu, a distins două forme complementare de unire: cea a lui "noi", în care "celălalt este cu mine", motivat "de lucrurile comune care ne unesc"; şi cea a lui "eu-tu", în care cei doi soţi se dăruiesc unul altuia, astfel încât "cealaltă persoană acţionează în întregime ca un subiect, niciodată ca un simplu obiect".
"A reveni la alegerea de mai multe ori" a fost în schimb o nuanţă a căsătoriei subliniată de Papa Francisc în exortaţia apostolică Amoris laetitia. Este o idee care, a explicat Fernández, este legată de caritatea conjugală, de acel abandon de sine despre care S?ren Kierkegaard credea că este posibil numai prin asumarea riscului şi a imprevizibilităţii iubirii. "Este stângaci", a scris filozoful danez, "să vrei să iubeşti cu o parte din suflet, dar nu cu întregul, să reduci iubirea la un moment şi totuşi să iei totul de la celălalt". Iubirea totalizantă îşi găseşte expresie şi în poezie, ca în faimosul vers al lui Eugenio Montale: "Am coborât, oferindu-ţi braţul, cel puţin un milion de trepte".
Al doilea punct abordat de prefectul Dicasterului pentru Doctrina Credinţei a vizat "demnitatea inalienabilă" a celor două persoane unite în căsătorie. "Preaiubitul meu este al meu şi eu sunt a lui. Eu sunt al iubitului meu şi iubitul meu este al meu", recită Cântarea Cântărilor, amintind că soţii "constituie un cuplu, egali în demnitatea lor radicală". Apărarea monogamiei înseamnă şi protejarea demnităţii femeii, aşa cum a învăţat Leon al XIII-lea, pentru care această valoare nu poate fi negată sau dezonorată, nici măcar în contextul procreaţiei.
"Unitatea căsătoriei devine o alegere liberă a femeii, care are dreptul să ceară o reciprocitate exclusivă". Acest lucru nu se poate întâmpla, a observat cardinalul Fernández, "dacă cealaltă persoană devine numai un obiect folosit pentru a satisface propriile dorinţe".
Riscul - expus cu şi mai multă urgenţă în Ziua Internaţională pentru Eliminarea Violenţei împotriva Femeilor, amintită de cardinal - este acela de a alimenta "bolile unei posesiuni nejustificate a celuilalt": manipulări, gelozii, hărţuiri, infidelităţi. Unirea matrimonială nu poate deveni o modalitate de a compensa propriile frustrări, transformându-se în "dominarea celuilalt". Formele de "dorinţă nesănătoasă" pot, de fapt, să dea naştere la violenţe explicite sau subtile, opresiune, presiuni psihologice, control şi sufocare, adesea însoţite de infidelitate.
Există, a concluzionat cardinalul prefect, o dimensiune personală care "transcende toate celelalte" şi rămâne accesibilă numai lui Dumnezeu. Acesta este un adevăr pe care poetul indian Rabindranath Tagore l-a exprimat astfel: "Această inimă îţi este la fel de aproape ca propria ta viaţă, dar nu o poţi cunoaşte complet".
Apoi, a intervenit profesoara De Simone, care s-a oprit asupra titlului textului, în special asupra alegerii cuvântului "elogiu" cu privire la monogamie. "A cânta în jubilaţie", aşa cum scria sfântul Augustin, sau "a înţelege şi a nu putea explica în cuvinte ceea se cântă cu inima". O Notă doctrinară care nu se pierde în "dimensiuni conceptuale", ci citeşte viaţa în "direcţia sensului" său. Pentru "cei implicaţi în viaţă", a rezumat profesoara.
Un text, a adăugat ea, care "cântă" frumuseţea unei iubiri "exclusive, dar departe de a fi una care exclude" şi o viziune "scrisă în atâtea istorii obişnuite, ale unor oameni obişnuiţi". "Să ai curajul umanităţii tale. Să ai curajul de a iubi, până la capăt", este conceptul fundamental pe care profesoara De Simone l-a identificat printre rândurile Notei. "Adevărata iubire recunoaşte dimensiunea sacră a celuilalt, necesită o îngrijire delicată a libertăţii sale", a continuat ea, îndemnând la încrederea reciprocă între soţi: "Apartenenţa reciprocă" nu poate face abstracţie de libertate, de "non-apartenenţă".
Răspunzând întrebărilor jurnaliştilor prezenţi cu privire la problema poligamiei şi răspândirea acesteia pe continentul african, cardinalul Fernández a citat cazul Guineei Ecuatoriale, unde practica este încă răspândită pe larg în "sate mici". El a afirmat că unii preoţi, care încearcă să formeze comunităţi cu credincioşi care trăiesc în căsătorii monogame, ajung adesea să fie izolaţi: "Sunt situaţii dificile", a concluzionat el.
Edoardo Giribaldi
(După L'Osservatore Romano, 25 noiembrie 2025)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
* * *
