Duminică, 1 februarie 2026, în Bazilica "San Vitale" din Roma, ne-am adunat în jurul altarului, invitaţi de păstorul nostru, Mons. Isidor Iacovici. Acesta ne-a reunit pentru a marca şi a trăi în mod mai solemn Ziua Persoanelor Consacrate.
Cu prezenţa noastră am încercat să împodobim biserica şi să participăm la ospăţul pe care însuşi Mirele nostru, Isus Cristos, ni l-a oferit mai întâi la adoraţia euharistică, iar mai apoi la Sfânta Liturghie. Astfel am trăit "Duminica fericirilor", dând inimilor noastre ocazie de a experimenta mai profund prezenţa Domnului.
Prin cuvântul de învăţătură, ţinut de părintele franciscan conventual Iulian Misariu, care a prezidat Sfânta Liturghie, fiind înconjurat de alţi preoţi studenţi, am fost încurajaţi să privim spre cei care au ales să-l urmeze pe Cristos "cu o inimă nedespărţită" (cf. 1Cor 7,34). În centrul acestei chemări stă evanghelia Fericirilor (Mt 5,1-12), o adevărată "carte de identitate a creştinului", cum spunea deseori Papa Francisc. Fericirile nu sunt simple maxime morale, ci portretul lui Isus însuşi. A le trăi înseamnă a-l lăsa pe Cristos să prindă chip în noi. Viaţa consacrată este, în mod special, locul în care Fericirile devin vizibile. Aşa cum afirma Preasfinţitul Iosif Păuleţ: "Persoanele consacrate împlinesc un act al Bisericii şi pentru Biserică, unindu-şi propria oferire cu oferirea lui Cristos pentru mântuirea lumii". Iar Sora Simona Brambilla, prefect al Dicasterului pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică, sublinia în mod profetic: "Viaţa consacrată este o prezenţă care rămâne acolo unde demnitatea este rănită şi credinţa este încercată... o speranţă activă capabilă să genereze pace, curaj şi perseverenţă". Aşadar, misiunea noastră este de a fi mereu prezenţe vii, care trăiesc evanghelia şi se lasă transformaţi de harul lui Dumnezeu.
Un model pentru noi de o astfel de trăire este Sfântul Francisc de Assisi, care nu a comentat fericirile, ci le-a trăit în sensul cel mai profund, ne spunea părintele predicator. Viaţa lui a devenit o "evanghelie vie", o icoană a omului transformat de har.
Pentru a putea trăi şi noi mai corespunzător acestor Fericiri, părintele ne-a sfătuit cu multă dragoste părintească să le considerăm sau să le interpretăm astfel:
1. "Fericiţi cei săraci în duh..." (Mt 5,3). Sărăcia lui Francisc a fost o eliberare interioară. Pentru consacraţi, sărăcia evanghelică nu este austeritate, ci libertate pentru iubire. Pentru toţi creştinii, sărăcia în duh înseamnă a trăi cu mâinile deschise, recunoscând că totul este dar.
2. "Fericiţi cei blânzi..." (Mt 5,4). Blândeţea lui Francisc era vizibilă în felul în care se apropia de cei marginalizaţi, de bolnavi, de natură. Pentru consacraţi, blândeţea este forţa care vindecă comunităţile. Pentru toţi creştinii, blândeţea este curajul de a răspunde răului cu bine.
3. "Fericiţi cei ce plâng..." (Mt 5,5). Francisc plângea adesea contemplând iubirea lui Cristos răstignit. El repeta cu nedumerire: "O, Iubire neiubită, de ce nu eşti iubită?" Pentru consacraţi, lacrimile devin rugăciune şi solidaritate cu suferinţa lumii. Pentru toţi creştinii, a plânge înseamnă a avea o inimă milostivă şi empatică.
4. "Fericiţi cei flămânzi şi însetaţi de dreptate..." (Mt 5,6). Francisc a dorit o viaţă conformă evangheliei "sine glossa". Pentru consacraţi, aceasta se traduce în chemarea la coerenţă şi autenticitate. Pentru toţi creştinii, setea de dreptate înseamnă a căuta voia lui Dumnezeu în toate.
5. "Fericiţi cei milostivi..." (Mt 5,7). Pentru consacraţi, milostivirea este limbajul prin care Dumnezeu se face vizibil. Pentru toţi creştinii, milostivirea înseamnă a ierta şi a oferi o a doua şansă celui care ne greşeşte.
6. "Fericiţi cei cu inima curată..." (Mt 5,8). Curăţia inimii lui Francisc venea dintr-o iubire totală pentru Cristos. Pentru consacraţi, curăţia inimii este transparenţă şi unitate interioară. Pentru toţi creştinii, înseamnă a-l căuta pe Dumnezeu în tot şi în toate.
7. "Fericiţi făcătorii de pace..." (Mt 5,9). Pentru consacraţi, acest lucru înseamnă transformarea în punţi, nu în ziduri. Pentru toţi creştinii, pacea se construieşte în gesturile mici de fiecare zi: în familie, la locul de muncă, în comunitate.
8. "Fericiţi cei persecutaţi pentru dreptate..." (Mt 5,10). Pentru consacraţi, fidelitatea este uneori un drum al crucii. Pentru toţi creştinii, credinţa cere curaj.
După cum şi Papa Francisc îndemna persoanele consacrate să devină "purtătoare de lumină" în lumea de astăzi prin mărturia lor de fidelitate faţă de voturile evanghelice, tot astfel şi Sfântul Francisc ne arată că Fericirile nu sunt idealuri imposibile, ci drumuri reale spre sfinţenie. Ele devin posibile atunci când îl lăsăm pe Cristos să ne modeleze inima. Într-o lume care caută fericirea în putere, succes şi posesie, viaţa consacrată rămâne un semn profetic: fericirea adevărată vine din a-l pune pe Cristos în centru. Iar noi toţi, indiferent de vocaţie, suntem chemaţi să devenim fericirea lui Dumnezeu pentru lume.
Indemnul părintelui Iulian a fost de a continua să ne rugăm pentru persoanele consacrate, să le susţinem şi să le încurajăm în misiunea şi activităţile lor şi, totodată, să implorăm de la bunul Dumnezeu harul de a suscita noi vocaţii care să continue cu entuziasm şi bucurie lucrarea sa în lume. Totodată, dorim să mulţumim cu bucurie pentru toate rugăciunile înălţate pentru noi.
După binecuvântarea finală a Sfintei Liturghii, preoţii ne-au împărţit şi binecuvântarea cu lumânări care, tradiţional, se împarte în ziua memoriei Sfântului Blaziu şi, nu în ultimul rând, ne-au invitat la o agapă frăţească, unde ne-am putut saluta şi adresa urările reciproce cu ocazia acestei frumoase zile dedicate nouă. Ne-am bucurat şi de posibilitatea de a gusta bunuri pregătite în stilul nostru românesc.
Să ne ajute bunul Dumnezeu ca fiecare dintre noi să-l întâmpinăm pe Cristos în inimile noastre, să-l rugăm să ne purifice pentru a putea trăi cu bucurie şi fidelitate vocaţia primită.
Sr. Camelia Andrieş
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 1 februarie: Italia: Ziua Persoanelor Consacrate celebrată de cei din Roma
