Duminică, 4 februarie 2018, la sanctuarul marian de la Cacica a fost mare sărbătoare: persoanele consacrate din zona Bucovina s-au întâlnit pentru a-i mulţumi bunului Dumnezeu pentru vocaţia lor şi pentru a-i cere harul statorniciei până la sfârşit. Au participat: Fraţii Minori Franciscani Coventuali care au în custodie sanctuarul de la Cacica, surori din Congregaţia "Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot", surorile din "Congregatio Jesu" din Rădăuţi, Surorile "Fiicele Maicii Domnului a Milostivirii" din Botoşani cu un grup de simpatizanţi, Surorile Dominicane ale Sfintei Fecioare Maria a Rozariului din Siret, precum şi un grup de terezine.
Programul a început cu o conferinţă susţinută de pr. dr. Cristian Blăjuţ, OFMConv, a urmat sfântul Rozariu, sfânta Liturghie concelebrată de către pr. Anton Mărăndescu, OFMConv şi pr. Iulian Ceobanu. După prânz a urmat o oră de adoraţie euharistică condusă de pr. Mitică Baltag, OFMConv şi recitarea Coroniţei Divinei Îndurări.
În conferinţă, pr. dr. Cristian Blăjuţ, OFMConv a citat diferite documente magisteriale şi discursuri ale papilor Francisc şi Ioan Paul al II-lea cu privire la viaţa consacrată, subliniind bogăţia pe care o reprezintă aceasta pentru Biserica universală, dar în mod special pentru Biserica locală (dieceză) şi Biserica particulară (parohie). Citând pe Sfântul Părinte papa Francisc, părintele conferenţiar a spus: "O Biserică locală, fără prezenţa vieţii consacrate, ar fi o Biserică orfană." "Viaţa consacrată este un dar pentru Biserică, creşte în Biserică, este orientată în întregime spre Biserică". Apoi ne-a amintit cuvintele sfântului Ioan Paul al II-lea: "Viaţa consacrată se situează în însăşi inima Bisericii".
Dar toţi înţeleg aceste afirmaţii? Din păcate, constatăm cu mare tristeţe că în diferite parohii persoanele consacrate, mai ales dacă nu au de oferit nimic material, sunt privite ca ceva în plus. Sau sunt considerate "proprietatea", "patrimoniul" unui paroh... Sunt considerate "obiecte", "instrumente", uitând că persoanele consacrate sunt în primul rând persoane... şi că viaţa consacrată este în primul rând viaţă...
Noi, persoanele consacrate, nu am fost chemate la activism, la a face o mulţime de lucruri, dar la "a sta cu Isus", aşa cum au făcut apostolii (cfr. Mc 3, 14)... A sta cu Isus aşa cum ne indică Evanghelia şi carisma Institutului Religios din care facem parte. Multele activităţi ne pot distrage de la relaţia cu El, de la trăirea vieţii comunitare şi pot duce chiar la "sufocarea" vocaţiei...
În cadrul predicii, pr. Anton Mărăndescu, OFMConv ne-a îndemnat să ne amintim că cel care ne-a chemat este Isus care ne-a adresat imperativul: "Vino după mine!"... "Vino după mine!", nu dacă ai chef, nu dacă îţi convine, nu dacă vrei... "Vino după mine!" cere ascultare şi consecvenţă zilnică... Şi fidelitatea este posibilă doar dacă rămânem uniţi rădăcinii, doar dacă rămânem şi creştem în relaţia cu Isus Cristos, hrănindu-ne cu seva rugăciunii şi meditând Cuvântul Domnului.
Lumea trebuie să înţeleagă faptul că persoanele consacrate nu sunt un "artificiu" pentru înfrumuseţarea bisericii (aşa ca florile de plastic la altarele sfinţilor din anumite biserici), dar că sunt semn, profeţie, mărturie a prezenţei lui Cristos în mijlocul lumii.
Aşa cum a subliniat pr. dr. Cristian Blăjuţ, OFMConv, cartea de căpătâi a tuturor creştinilor este evanghelia. Iar ceea ce ne uneşte, preoţi, persoane consacrate şi laici, este chemarea la evanghelizare.
În faţa preasfântului sacrament i-am prezentat lui Isus speranţa că se vor dezvolta relaţii mai bune între viaţa consacrată şi Bisericile locale şi particulare, i-am mulţumit Domnului pentru toate harurile sale şi ne-am încredinţat grijii materne a sfintei Fecioare Maria.
Sr. Luminiţa Antonică, OP
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 4 februarie: Cacica: Ziua Persoanelor Consacrate din zona Bucovina
