În ziua de 5 februarie 2017 s-a celebrat cea de-a XXI-a Zi Mondială a Vieţii Consacrate în Dieceza de Iaşi. Evenimentul aceasta nu trebuie confundat cu un moment trăit sub egida nostalgiei, ci ca un moment în care noi, persoanele consacrate, dorim să luăm în consideraţie posibilitatea de a trece dincolo de ceea ce face parte din experienţa umană.
Persoanele consacrate din Zona Bucovinei s-au adunat în bazilica minor de la Cacica, unde au dedicat un timp unei reflecţii concrete asupra unui argument pe care membrii Adunării Plenare a Congregaţiei pentru Institutele de Viaţa Consacrată şi a Societăţilor de Viaţă Apostolică l-au prezentat papei Francisc: Fidelitatea şi abandonul în viaţa consacrată.
Acest argument devine o preocupare stringentă în viaţa consacrată, o situaţie de fapt care trebuie tratată cu multă seriozitate de toţi. "Vocaţia, cum de altfel credinţa, este o comoară pe care noi o purtăm în vase de lut; pentru aceasta trebuie să o păstrăm cu mare atenţie, aşa cum se păstrează lucrurile cele mai preţioase", a amintit papa Francisc, invitând pe toţi cei consacraţi "la a cultiva în fiecare zi, în rugăciune, credinţa, speranţa şi caritatea şi a le întări printr-o formare teologică şi spirituală profundă, care să apere aceste virtuţi de moda şi cultura efemerului şi să permită celor consacraţi să umble înrădăcinaţi în credinţă".
Papa Francisc, bucurându-se de o formare religioasă profundă, ne-a şi indicat anumite remedii care să ne ajute să fim fideli faţă de angajamentele pe care le-am făcut prin profesarea sfaturilor evanghelice: "Dacă viaţa consacrată vrea să-şi păstreze misiunea sa profetică şi fascinaţia sa, continuând să fie o şcoală a fidelităţii pentru cei de aproape şi pentru cei de departe, atunci trebuie să-şi păstreze prospeţimea şi noutatea, punând mereu în centru pe Isus care este atracţie pentru spiritualitate şi forţă în misiune, să arate frumuseţea urmării lui Cristos şi să iradieze speranţă şi bucurie. Speranţă şi bucurie. Acestea ne fac să vedem cum trăieşte o comunitate, şi ce este în interiorul unei comunităţi. Acolo există speranţă, există bucurie? Înseamnă că acolo totul este în ordine. Dar atunci când lipseşte speranţa, când nu este bucurie, situaţia este urâtă". După părerea Sfântului Părinte, "un aspect care va trebui să fie îngrijit cu precădere este viaţa fraternă în comun", "alimentată de rugăciunea comunitară, de citirea şi meditarea Cuvântului, de participarea activă la sacramentele Euharistiei şi a Reconcilierii, dialogul fratern şi comunicarea sinceră între membrii comunităţii, existenţa îndreptării frăţeşti şi a milostivirii faţă de fratele sau sora care păcătuieşte, împărtăşirea responsabilităţilor". Toate acestea trebuie însoţite de "mărturia grăitoare a vieţii simple lângă cei săraci şi de misiunea care să privilegieze preferinţele existenţiale".
După această reflecţie oferită de unul dintre fraţii franciscani conventuali care slujesc în bazilică, a urmat recitarea sfântului Rozariu, animat de către persoanele consacrate şi de către grupul de credincioşi laici simpatizanţi ai Surorilor de la Siret.
La ora 11 s-a celebrat sfânta Liturghie împreună cu credincioşii din Cacica şi cu pelerinii în trecere. Pasajul evangheliei unde Isus spunea: "Voi sunteţi sarea pământului", "Voi sunteţi lumina lumii" a fost providenţial pentru noi, ne-a ajutat să reflectăm asupra importanţei de a ne păstra mereu sensul existenţei noastre şi gustul consacrării în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Să nu uităm că noi, persoanele consacrate, am fost chemaţi dintre creştinii laici, iar vocaţia noastră este darul lui Dumnezeu. Isus ne-a vorbit, iar noi am încercat să ne comportăm asemenea Fecioarei Maria care, "păstra toate aceste cuvinte în inima ei" (Lc 2,51). Fiecare dintre noi şi-a reînnoit angajamentul de a trăi consacrarea proprie după specificul carismei sale, dar şi cu dorinţa "de a-l însoţi pe Isus ca să se întâlnească cu poporul său, să fie în mijlocul poporului său", aşa cum ne-a îndemnat şi papa Francisc în omilia rostită în sărbătoarea Prezentarea la Templu.
După sfânta Liturghie, a urmat o agapă fraternă la parohie, pentru ca la orele 13.30 să ne reîntoarcem în bazilică unde, în tăcere şi meditaţie, am petrecut un timp împreună cu Isus din preasfântul sacrament şi ne-am rugat Domnului să facă din noi "profeţi de speranţă" şi să îndepărteze de la noi "dorinţa" de a mai fi "profesionişti" ai sacrului, aşa cum ne-a îndemnat şi papa Francisc. A fost un moment de comuniune, de fraternitate... dar şi un moment în care ne-am rugat pentru toţi aceia care au abandonat viaţa consacrată... Pentru această zi şi pentru darul chemării la viaţa consacrată, Doamne, noi îţi mulţumim şi te rugăm să ne păstrezi statornici pe cale consacrării noastre.
Sr. Joanna Maksim,
Surorile Dominicane ale Sfintei Fecioare Maria a Rozariului
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 5 februarie: Cacica: Ziua Vieţii Consacrate
