Parohia Romano-Catolică "Sfânta Fecioară Maria Îndurerată" din Nicoreşti adresează tuturor celor interesaţi, preoţi şi credincioşi laici, o călduroasă invitaţie de a lua parte, sâmbătă, 6 octombrie 2007, ora 11.00, la sfânta Liturghie solemnă, prezidată de Excelenţa sa PS Petru Gherghel, în cadrul căreia va avea loc sfinţirea noii biserici şi consacrarea altarului.
Satul Nicoreşti (comuna Pârgăreşti, judeţul Bacău) este aşezat pe un platou al dealurilor ce despart valea Oituzului de cea a Slănicului. În statisticile catolice vechi, satul a purtat numele de "Szitas" şi sub acest nume "este menţionat pentru prima dată, de Schematismul Misiunii din 1850, când erau aici 92 de credincioşi, fără biserică". Se pare că cei care au format acest sat sunt cetăţeni veniţi de dincolo de Pasul Oituz (azi judeţul Covasna), care făceau schimb de mărfuri în renumitul târg medieval Târgu Trotuş. Distanţa ce trebuiau să o parcurgă, aproximativ 50 km, i-a determinat să rămână nu departe de Târgul Trotuş. Cu siguranţă că acest platou, de pe care ai o vizibilitate la mare distanţă, a fost determinant în alegerea comercianţilor de a se stabili pe actualul teritoriu al satului Nicoreşti.
Locuitorii Nicoreştiului au participat de-a lungul istoriei la marile războaie. În secolul trecut, în timpul celor două războaie mondiale, foarte mulţi dintre locuitori şi-au dat viaţa pe câmpul de luptă. În marea bătălie de la Oituz (1916-1917) au murit mulţi dintre oamenii acestui sat. În cinstea lor s-a ridicat un monument din piatră, care poate fi observat şi astăzi, în centrul satului.
Biserica veche a fost construită în anul 1912 şi pentru dotarea ei s-a adus aici tot inventarul lucrurilor bisericeşti care au aparţinut capelei fostei fabrici de sticlă de la Huta.
Construită din lemn, tencuită cu lut, biserica a fost parţial distrusă în timpul Primului Război Mondial, apoi refăcută, iar după gravele avarii suferite în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, a fost restaurată şi i s-au aplicat consolidări serioase din piatră. Are o lungime de aproximativ 20 m şi o lăţime de 14 m. Astăzi se găseşte în centrul vechiului sat aflat pe coasta muntelui. Această biserică o are drept patroană pe Sfânta Fecioară Îndurerată.
Nicoreştiul, ca filială, a aparţinut mai întâi de Parohia Grozeşti, Oituz astăzi, iar mai târziu, din anul 1980, a făcut parte din Parohia Satu Nou. La 31 decembrie 1993 erau la Nicoreşti 232 de familii cu 884 de credincioşi.
În anul 1999 prin fuzionarea filialelor Nicoreşti şi Bahna s-a format noua Parohie Nicoreşti, paroh fiind numit pr. Mihai Horvat. La 1 august 2003, paroh al comunităţii din Nicoreşti a fost numit pr. Inocenţiu Arcana. La 1 ianuarie 2007, Parohia Nicoreşti era formată din 445 de familii, cu 1.469 de credincioşi, dintre care în filiala Bahna se aflau 173 de familii, cu 552 de credincioşi.
Din anul 1999 până astăzi s-au construit la Nicoreşti casa parohială, sfinţită de Preasfinţitul Petru Gherghel, în anul 2000, la 15 septembrie, şi biserica nouă, ce urmează a fi sfinţită la 6 octombrie. Construită cu sprijinul credincioşilor din Nicoreşti şi a altor binefăcători, biserica are 35 m lungime şi 15 m lăţime. Înălţimea turnului este de 35 m.
Pr. Inocenţiu Arcana
*
* *
După ce profeţii veacuri aşteptară, suspinară,
A venit Cristos din ceruri. El e piatra unghiulară
Ce-o primi Ierusalimul, ce s-a pus cetăţii sfinte,
E liantul ce uneşte cele două legăminte.
Orice om să intre poate, dacă-n el credinţa-i vie,
În cetatea construită pe această temelie.
Are turnuri minunate, are ziduri apărate
Preafrumoasa, strălucita, sfânta Domnului cetate;
E-mbrăcată parcă-n soare; n-ar putea să o măsoare
Şi s-o-ntreacă în splendoare alta mai strălucitoare.
Fericirea-n ea domneşte, bucuria, voia bună,
Zi şi noapte, fără preget, de cântarea ei răsună.
Te rugăm, coboară, Doamne, întru mila ta cea mare
În acest iubit de tine sfânt lăcaş de închinare.
Când poporul ţi se-nchină, tu ascultă-l cu plăcere,
Darnic mâinile-ţi deschide, dăruieşte-i tot ce-ţi cere.
Peste el, cu bunătate, pune-ţi mâinile-amândouă,
Ca din cer să vină haruri cum vin picurii de rouă.
Îl alină când suspină şi când plânge-n rugăciune
Şi degrabă împlineşte-i ale lui dorinţe bune.
Din biserică fă, Doamne, paradisului tău tindă,
Să găsească-n ea speranţă creatura suferindă.
Şi atunci când va dispare trecătorul, efemerul,
Pentru cei ce-o frecventează să-şi deschidă poarta cerul.
Preamărire şi-nchinare ţie, veşnicule Tată.
?ie, Fiule, mărire îţi aducem totodată.
Să-ţi aducă tot pământul slavă, Duhule Preasfinte,
Tu, ce eşti îmbrăţişarea şi iubirea lor fierbinte.
Inefabilă Treime, pe vecie să te-adoare,
Sfinţi şi îngeri laolaltă în a cerului splendoare. Amin.
(Din Liturgia orelor, Comunul sfinţirii unei biserici, imnul de la Laude)
