Pr. Cristinel Fodor de la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi a fost prezent în aceste zile alături de tineri, prezentând la 27 iulie 2012 conferinţa - dezbatere despre direcţiunea spirituală, ce le poate fi un ajutor nemăsurat.
Direcţiunea spirituală este arta de a conduce sufletele de la începutul vieţii spirituale până la culmea perfecţiunii creştine, este o relaţie de deplină încredere între cel care este condus în viaţa spirituală şi cel care îl conduce. Într-un sens mai larg, se vorbeşte de direcţiune spirituală şi în cazul celor care se spovedesc cu regularitate la acelaşi preot. Aceasta are ca scop uşurarea relaţiei cu Dumnezeu.
Direcţiunea spirituală este necesară în diferitele situaţii ale vieţii: pentru cei care au devenit nesiguri, până când se reface echilibrul lor interior, în dezamăgire, boală, tristeţe, lovituri primite.
Succesul direcţiunii spirituale nu e garantat numai de directorul spiritual, ci şi de calităţile persoanei conduse şi de relaţia sa cu directorul spiritual. Calităţile care i se cer: în primul rând sinceritatea, pentru ca directorul spiritual să cunoască totul: ispite, slăbiciuni, dorinţe, înclinaţii bune sau rele, dificultăţi şi încercări, succese şi insuccese dar nu chiar toate mărunţişurile. Este apoi dorinţa de înaintare - în caz contrar, totul este pierdere de timp. Nu ajută o direcţiune gratificatoare, în care primim numai mângâierile dorite. Cel care doreşte îndrumare, trebuie să ştie el să asculte, directorul spiritual neavând nici o autoritate pentru a cere o ascultare strictă. Mai rea însă decât neascultarea este masca, dublura. Direcţiunea spirituală este în van dacă se schimbă mereu directorul spiritual, dacă lipseşte mult timp, dacă se schimbă des exerciţiile spirituale, de aceea o altă calitate este perseverenţa. Aşa cum directorul spiritual este obligat la secretul spovezii şi la secretul natural, profesional, credinciosul este obligat la tăcere cât priveşte directorul spiritual, mai ales că sfaturile sunt particularizate, în funcţie de situaţia fiecăruia.
Persoana condusă trebuie să vadă în directorul spiritual reprezentantul lui Dumnezeu şi al lui Cristos, trebuie să aibă încredere filială şi absolută în acesta. Directorul spiritual trebuie să fie o persoană care-ţi inspiră încredere, cu care te simţi în largul tău şi care ştie să se facă oglinda ta arătându-ţi cu sinceritate ceea ce nu reuşeşti să vezi la tine. Poate fi preot, dar nu în mod necesar, poate fi deopotrivă un bărbat sau o femeie. Se remarcă printre calităţile morale cerute de la directorul spiritual evlavia, umilinţa, dezinteresul, zelul pentru sfinţirea sufletelor. Un director spiritual trebuie să ştie să asculte, să cunoască bine sufletul pe care-l conduce, să instruiască, să corecteze defecte, să ţină secretul şi să conducă progresiv.
Spovada şi direcţiunea spirituală în principiu se disting una de cealaltă. Scopul direcţiunii constă în a conduce un suflet la desăvârşirea vieţii creştine, directorul spiritual fiind astfel un învăţător, un sfătuitor, un ghid. Confesorul e mai ales un judecător, care are în putere forul intern şi poate să-l oblige strict pe penitent, având ca misiune iertarea în numele lui Dumnezeu. Nu este necesar ca directorul spiritual să fie şi confesorul obişnuit al credinciosului, dar ar putea fi de ajutor pentru că aceste două funcţii sunt strâns unite.
Există câteva elemente esenţiale pe care se sprijină direcţiunea spirituală. Trebuie să existe iubire faţă de Dumnezeu, iubire faţă de aproapele şi iubire reciprocă :"Poruncă nouă vă dau vouă, să vă iubiţi unii pe alţii, aşa cum v-am iubit şi eu pe voi".
Atunci când vrei să alegi un director spiritual, începe cu o rugăciune, cerând harul şi lumina Duhului Sfânt. Alegi experienţa, prudenţa, cunoştinţele, dar nu imediat ci după un timp de încercare, pentru a vedea dacă îţi poate fi de ajutor pe această cale. Este de evitat alegerea mai multor directori spirituali în acelaşi timp, pentru că apare apoi un conflict între rezultate şi un dezacord în sfaturile date.
Părintele a încheiat cu câteva sfaturi concrete. În ceea ce priveşte frecvenţa, asta se poate face ori de câte ori vrei sau apare ceva important, însă este recomandat un timp fix - poate o dată pe lună. Apoi, înainte de a începe, este bine să reflectezi la cele ce vei spune şi să te rogi cerând lumină. Să spui tot ce te preocupă, fără omisiuni la gândul că s-ar putea să nu aibă importanţă, căci nimic nu este fără importanţă în ochii lui Dumnezeu.
Cel mai important lucru la final, pentru ca direcţiunea spirituală să fie rodnică, este alegerea concretă, angajamentul care te ajută să te schimbi.
E bine să existe un director spiritual. Este ca o întâlnire cu Cristos. Iar întâlnirea cu Cristos face totul, schimbă totul.
Atunci când ai nevoie de un astfel de ajutor, nu ezita să cauţi un director spiritual. Ghidat de cele citite mai sus, să faci alegerea corectă.
Bianca Hanganu
* * *
Secţiunea specială "Întâlnirea Naţională a Tineretului Catolic 2012" pe ercis.ro
