Tânărul creştin se confruntă zilnic cu o mare dilemă. Cum să fie un bun creştin şi, în acelaşi timp, cum să se integreze într-o societate care nu este creştină? Pe de o parte, este conştient că această viaţă nu este totul şi că trebuie să se pregătească pentru cea viitoare, dar, pe de altă parte, trebuie să se implice în mediul în care trăieşte.
Analizând situaţia, putem observa că avem trei atitudini în faţa acestei dileme. Unii îşi înăbuşă gustul pentru sensibil şi se interesează de scopuri pur religioase. Ei vor încerca să trăiască într-o lume îndumnezeită, excluzând cât mai multe preocupări lumeşti. Alţii se vor îndepărta cu totul de învăţătura evangheliei şi vor duce o viaţă care li se pare omenească şi adevărată. A treia atitudine este duplicitatea. Când merg la biserică sunt pioşi, iar când sunt în societate se comportă ca nişte păgâni.
În faţa acestei situaţii există două soluţii care pot corecta deviaţiile. O primă soluţie ar fi: acţiunea umană are valoare sau nu în funcţie de intenţia cu care este săvârşită. Astfel ceea ce dă valoare acţiunilor tale este conformitatea cu voinţa lui Dumnezeu. Lucrurile de pe acest pământ nu-ţi sunt date decât ca pietre de încercare prin care să îţi purifici spiritul şi sufletul.
Cea de-a doua soluţie este desăvârşirea celei dintâi. Conştiinţa că ceea ce faci conform cu voinţa lui Dumnezeu contribuie la construirea împărăţiei lui Dumnezeu. Astfel sfinţim activitatea noastră şi ne sfinţim şi pe noi. Ne simţim implicaţi în istoria mântuirii.
Creştinii sunt chemaţi să construiască o lume mai bună. Ei sunt sarea acestei lumi. şi pot da gust acestei lumi prin mărturia personală. În aceste zile de har noi tinerii suntem chemaţi să construim o lume mai bună şi să dăm mărturie despre bucuria noastră care îşi are izvorul în Dumnezeu.
"Toate să le faceţi spre slava lui Dumnezeu"! (1Cor 10,31)
Claudiu Bulai
* * *
Secţiunea specială "Întâlnirea Naţională a Tineretului Catolic 2012" pe ercis.ro
