Noi, studenţii primei promoţii (2006) a Facultăţii de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universităţii "Al.I. Cuza" Iaşi aducem un ultim omagiu preotului Claudiu Dumea.
Pr. Claudiu, vă mulţumim pentru că prin multă răbdare şi înţelepciune, ne-aţi descoperit frânturi din tainele gramaticii limbii latine, ne-aţi dezvăluit din frumuseţea liturgiei şi a sfintei Liturghii la orele de curs sau de seminar.
Domnul cel milostiv să primească în slava cerească sufletul părintelui Claudiu!
Să se odihnească-n pace!
"Părintele Claudiu Dumea a fost şi va rămâne unul dintre profesorii care au marcat perioada studenţiei mele. Spirit vesel, plin de bunătate, de generozitate, devotament şi iubire faţă de aproapele. A fost unul dintre mentorii (profesorii) care m-au ajutat să aşez o cărămidă la temelia formării mele spirituale şi umane!" (Ancuţa Schell)
"Pentru noi, ca studenţi şi mai ales ca tineri, poate de multe ori am dezaprobat atitudinea prea strânsă în nişte tipare tradiţionale cu privire la alegerile moderne pe care le puteam face în a gusta viaţa. Ştim că tot ceea ce ne-a învăţat a fost spre bine nostru!" (Mihai Blaj)
"Azi, comunitatea academică a pierdut un om de valoare, comunitatea Bisericii un preot al cuvintelor potrivite, un predicator al Cuvântului, dar tot azi, raiul l-a câştigat pe marele profesor preot Claudiu Dumea. Spun aceasta cu convingerea cu care îmi promitea, pe când eram studentă, că mă va aştepta alături de sfântul Petru la poarta raiului şi vom vorbi numai în limba latină!" (Mădălina Maria Martin)
"Dacă azi sunt profesor de religie, e pentru că, într-o seară frumoasă din timpul Crăciunului a anului 2001, mă bucuram împreună cu familia mea de prezenţa pr. Claudiu la noi acasă. Era ceva nemaipomenit ca în timpul sărbătorilor de iarnă sau pascale să-l avem în mijlocul nostru şi să binecuvânteze masa îmbelşugată cu produse tradiţionale specifice Bucovinei. Printre multe alte subiecte de discuţii, pe care nu le înţelegeam şi nici nu mă priveau, m-am nimerit dintr-o dată în miezul unei prezentări a activităţii şcolare şi a viitorului meu. Părinţii mei i-au spus că ar fi încântaţi să învăţ mai mult, să devin medic sau cel puţin să le urmez în meserie pe cele două surori ale mele care erau deja asistente medicale. Pr. Claudiu m-a privit şi mi s-a adresat cu o voce caldă: «N-ai vrea să devii profesor de religie? Cu ajutorul Domnului şi prin strădania unor persoane devotate se va deschide în toamnă o nouă facultate, o facultate de Teologie cu trei specializări. Te gândeşti şi ai să hotărăşti!» Cuvintele pr. Claudiu mi s-au aşezat uşor, uşor pe inimă. Am răspuns mai întâi cu multă rezervă. Îmi surâdea ideea, de aceea m-am lăsat prinsă în mreaja plăcută a invitaţiei de a fi studentă la Iaşi şi am încredinţat prin rugăciune Domnului tot ceea ce atunci era vis... iar acum este realitate! Mulţumesc din inimă, pr. Claudiu!" (Lăcrămioara Boroş)
Prof. Lăcrămioara Boroş
* * *
A trecut la Domnul pr. Claudiu Dumea
