Pr. Claudiu Dumea, trecut la cele veşnice la 77 de ani, a fost dus pe ultimul drum şi înmormântat la 23 noiembrie 2019, în satul natal, Adjudeni. A fost cunoscut multora pentru cărţile pe care le-a scris. Liturghia cu requiem a fost celebrată de PS Iosif Păuleţ. A fost prezent fratele părintelui decedat, pr. Bonaventura Dumea, împreună cu familia şi rudele. Au participat aproximativ 150 de preoţi şi numeroşi credincioşi.

În biserica somptuoasă din Adjudeni odihnea pe catafalc trupul eliberat de suferinţă al părintelui Claudiu, iar înaintea acestuia stătea imaginea lui înrămată, pe care era gravat un zâmbet senin, cu care îi întâmpina pe toţi cei prezenţi la Liturghia înmormântării lui. Nimic nu trebuia să fie deosebit, ieşit din comun, pompos sau cu fast. În timp ce preoţii se îndreptau în procesiune spre altar, corul şi întreaga biserică intona cântecul "Cerul e dorul meu", aducând în fiecare suflet gândul că suntem destinaţi pentru fericirea pe care Dumnezeu în Isus Cristos ne-a pregătit-o dincolo.

PS Iosif Păuleţ, episcopul Diecezei de Iaşi, salutându-i pe credincioşi şi preoţi, a ţinut să le împărtăşească tuturor dorinţa testamentară a părintelui profesor defunct. Citând din testamentul acestuia, a redat următoarele cuvinte: "Vreau o înmormântare simplă, fără discursuri laudative, iar omilia să nu aibă niciun elogiu funebru".

Omilia a fost rostită de pr. Emil Dumea, consătean şi văr al părintelui Claudiu. Pe un ton recules, predicatorul a spus printre altele că "germenul morţii creşte odată cu noi", e prezent în viaţa noastră mereu. La sfârşitul vieţii pământeşti îl vom vedea pe Dumnezeu faţă în faţă, aşa cum ne asigură Sfânta Scriptură. Acum "îl contemplăm, suspinând după îmbrăţişarea lui". Căutând să înfăţişeze sensul vieţii, părintele Emil Dumea a recurs la metafora trenului în care urcăm încă de la naştere, formulând întrebarea fără răspuns: "Când va trebui să coborâm din tren şi cum va fi ultima staţiune când ne va îmbrăţişa propria moarte?" De îmbrăţişare rece a morţii şi de "corsetul trupului" pe care îl avem ne vom elibera repede, deoarece noi suntem făcuţi pentru fericirea veşnică. În scurta existenţă, noi primim darul vieţii veşnice, pentru că avem credinţa în Isus Cristos. În pâinea de pe altar noi îl primim pe cel care este viaţa. În misterul morţii fiecărui om "nu se ascunde puterea morţii, ci viaţa". Pr. Emil a încheiat predica mărturisind că părintele răposat Claudiu a scris în cărţile sale despre Dumnezeul vieţii. Iar acest Dumnezeu e cel care îl va primi şi răsplăti pentru toată lucrarea pe care a desfăşurat-o pr. Claudiu.

La sfârşitul sfintei Liturghii, în numele întregii familii îndoliate, o strănepoată a rostit câteva gânduri versificate care pot fi citite mai jos. Fratele părintelui Claudiu, pr. Bonaventura, venit de la Timişoara, a rostit un cuvânt de recunoştinţă şi mulţumire faţă de toţi cei care, în moduri diferite pe firul deceniilor care s-au scurs, au contribuit la devenirea umană, la formarea vocaţională şi slujirea sacerdotală a fratelui său, pr. Claudiu: comunităţii din Adjudeni, părintelui paroh de altădată, Anton Tălmăcel, perceput ca un tată pentru grija arătată credincioşilor şi implicit familiei Dumea, celor din parohiile unde a lucrat, comunităţii seminariale, unde părintele a stat aproape 40 de ani ca profesor, celor care au tipărit cărţile scrise de el. Cu o rugăciune a încheiat cuvântul său, parafrazând implorarea tâlharului din dreapta: "Adu-ţi aminte de mine în împărăţia lui Dumnezeu!", cerându-i pr. Claudiu, desprins acum de activitatea intens scriitoricească, să mijlocească prin rugăciunile lui haruri pentru toţi cei care l-au cunoscut.

La finalul celebrării, PS Iosif Păuleţ a ţinut să-şi exprime gratitudinea pentru toată activitatea pr. Claudiu, care merită să fie lăudat şi apreciat pentru munca pastorală desfăşurată. Totuşi, a vrut să-i respecte dorinţa lăsată în testament, de a nu rosti gânduri elogioase despre viaţa lui. A transmis condoleanţe şi solidaritatea în rugăciune din partea PS Petru Gherghel, episcop emerit, care nu a putut fi prezent, a PS Aurel Percă, recent numit arhiepiscop şi mitropolit de Bucureşti, a IPS Ioan Robu, administrator apostolic de Bucureşti, a PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureşti, şi din partea PS Anton Coşa, episcop de Chişinău.

PS Iosif Păuleţ a încheiat celebrarea în biserică, citind tot din testament cuvintele scrise în limba latină de pr. Claudiu Dumea: Miserere mei, Domine, miserere mei! In te, Domine, speravi, non confundar in aeternum.

Sicriul părintelui Claudiu a fost purtat pe umeri de către tineri îmbrăcaţi în haine naţionale spre locul înmormântării. Seminariştii de la Seminarul din Iaşi au dus, conform obiceiului, steagurile cu sfinţii, în timp ce preoţii şi credincioşii cântau "Voi intra înlăuntrul cortului minunat până la locuinţa lui Dumnezeu". Pr. Claudiu a fost înmormântat în cimitirul vechi, în cavoul familiei, situat în partea de sud, la margine.

Părintelui Claudiu Dumea, prolific scriitor de cărţi religioase, îi dorim împreună cu toţi cei care l-au cunoscut mai mult din cele ce au citit despre el, odihna veşnică şi fericirea celor drepţi din casa Tatălui Ceresc.

Mântuitorul Isus, pe care l-a celebrat la sfânta Liturghie, despre care a scris în zecile de cărţi publicate şi căruia i s-a rugat în psalmi şi imnuri sfinte, să-l primească în rândul scriitorilor bisericeşti şi să-l învrednicească de liturgia cerească fără de sfârşit!

Requiescat in pace! Amen.

Pr. Cristian Diac

*

Poate nu ştiţi, dar mai-nainte
Să fie chemat ca să se nască,
Viitorul i-a fost scris
De Părintele de sus.
 
A primit menire sfântă,
Haruri multe, necuprinse,
Ce l-au ajutat mereu,
Să-l laude pe Dumnezeu.
 
Legea sfântă a-mplinit,
Cum Domnul a voit,
A lucrat neîncetat
Şi daruri ne-a lăsat.
 
Le deschidem iar şi iar
Cărţile nu-s în zadar
Erau chiar un necesar!
 
Atunci când ne vizita
Multe daruri ne-aducea
Căci pe toţi el ne iubea
Din toată puterea sa.
 
Dar în chip deosebit
Pe copii el i-a iubit
Şi-ntruna întreba
Atunci când nu ne vedea
"Dar copiii unde sunt?
căci pe ei vreau eu să-i văd"
Ei sunt bucuria mea
Oricât de mare-i mulţimea
 
Acum şi-a împlinit un vis,
Să ajungă-n Paradis,
Să se-ntâlnească cu Isus,
Să-l slăvească în chip nespus.
 
Să vegheze-asupra noastră,
Cu dragoste părintească
Aşa cum a făcut mereu,
Imitând pe Dumnezeu.
 
De-acuma orişicând
Noi îl vom păstra în gând
Rugăciuni vom înălţa
Cum lui mult îi mai plăcea.

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 23 noiembrie: Adjudeni: Funeraliile părintelui Claudiu Dumea

* * *


 

Articol etichetat cu:

părintele Claudiu Dumea Adjudeni PS Iosif Păuleţ Înmormântare scriitor religios Dieceza de Iași pr. Bonaventura Dumea pr. Emil Dumea