Iaşi: Ultimul curs al promoţiei 2005-2008 din cadrul Facultăţii de Teologie Romano-Catolică

Amfiteatrul A14 din cadrul Universităţii "Al.I. Cuza" a găzduit, sâmbătă, 31 mai 2008, cursul festiv al studenţilor din anul III ai Facultăţii de Teologie Romano-Catolică, promoţia 2005-2008.

La festivitate au fost prezenţi absolvenţii anului III însoţiţi de familiile, prietenii şi cunoştinţele lor, profesorii din cadrul Facultăţii de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universităţii "Al.I. Cuza" din Iaşi, care i-au însoţit în aceşti trei ani, precum şi alţi invitaţi.

Festivitatea a fost deschisă de corala "Gaudete", care a intonat cântecul Gaudeamus igitur introducându-ne astfel în atmosfera de sărbătoare. A urmat strigarea catalogului făcută de pr. Emil Dumea, decanul Facultăţii de Teologie. Cursul a fost ţinut de pr. Iosif Enăşoae, care ne-a făcut o sinteză a enciclicei Redemptor Homonis îndemnându-ne să privim spre Cristos, căci el este adevărata cale de urmat.

A luat cuvântul şi îndrumătorul nostru de an, pr. Emil Dumea, care ne-a felicitat şi încurajat să mergem mai departe cu studiile până la masterat sau chiar doctorat. De asemenea, au luat cuvântul şi ceilalţi profesori prezenţi în sală, precum şi pr. Egidiu, directorul Centrului Diecezan Caritas Iaşi.

Absolvenţilor li s-a înmânat câte o diplomă onorifică, după care, în calitate de şefă de promoţie, am avut onoarea de a ţine un mic discurs în numele întregului an, în care am încercat să exprim câteva din gândurile, trăirile şi problemele întregii promoţii, precum şi să aduc mulţumirile ce se cuveneau domnilor profesori, părinţilor şi tuturor celor prezenţi. De asemenea, am avut ocazia de a înmâna cheia unei studente din anul II, fapt ce a reprezentat predarea ştafetei studenţilor mai mici.

În încheiere, am avut parte de o surpriză pregătită de doi dintre colegii noştri: Petru Mărtinaş şi Mihaela Iojan, care a constat în intonarea cântecului Santa Maria, fapt care a stârnit nenumărate aplauze.

* * *

Discursul pentru cursul festiv

Stimaţi profesori, dragi părinţi, distinşi invitaţi, dragi colegi,

Iată-ne ajunşi la final!

Este clipa în care ne luăm rămas bun de la această facultate. Trei ani au trecut parcă prea repede. În acest timp de studiu am muncit alături de profesorii noştri, care ne-au îndrumat paşii şi care ne-au susţinut atât ca dascăli, cât şi ca prieteni. Ne-au ajutat atât în formarea noastră intelectuală, cât şi în cea umană şi spirituală. Ne-au pregătit să fim oamenii de mâine.

Am păşit cu speranţă şi bucurie, încrezători în noul drum pe care aveam să-l parcurgem. Era pentru noi o lume nouă pe care aşteptam să o descoperim.

Parcă mai ieri ne uitam stângaci la orar şi căutam în jur pe cineva care să ne iniţieze. Aşa am aflat de săptămâna pară şi de săptămâna impară. Am intrat apoi în sala de curs şi, timid, începeam să ne cunoaştem şi să legăm prietenii. O dată cu intrarea primului profesor în sala de curs, am înţeles că ne aşteaptă ani de studiu intens. Am început cu ce era mai greu: filozofie şi antropologie, astfel l-am cunoscut pe părintele Iulian Ianuş. Ne vorbea despre cosmologie, metafizică, etică...Ne prezenta modul de lucru de la seminarii, iar noi ne uitam nedumeriţi la el şi încercam să pricepem ceva. Treptat am înţeles că scopul nu scuză mijloacele, că răul nu are existenţă proprie, ci e doar absenţa binelui şi că prezenţa la cursuri şi la seminarii e obligatorie, lucru pe care părintele decan ni-l reamintea ori de câte ori era necesar şi asta pentru binele nostru. Nu înţelegeam prea multe atunci şi chiar ne supăram pe el pentru că la alte facultăţi nu era ca la noi. Am descoperit împreună cu dumnealui Istoria Bisericii: persecuţii, schisme, reforme. Ne păreau atunci hieroglife, însă cu timpul am constatat că ele au întărit creştinismul.

Am intrat în tainele dogmaticii şi ale pastoralei împreună cu părintele Iosif Enăşoae. Cristologie, pneumatologie, ecleziologie, doctrina socială a Bisericii şi altele nu le-am fi putut aprofunda fără ajutorul lui. Ne-a explicat că trebuie să iubim cu pasiune şi nu din pasiune şi că iubirea trebuie să fie dezinteresată.

Am dobândit competenţe practice alături de părintele Iosif Iacob, iar la drept canonic am înţeles ce este căsătoria, care sunt impedimentele ei şi care sunt scopurile acesteia. Părintele Iosif Antili, cu stilul său elegant de a preda ne-a trezit interesul pentru Ştiinţele Biblie; părintele Farcaş cu talentul său de povestitor ne-a purtat pe meleagurile moralei creştine. Am simţit grija maternă a sorei Iosefina, care prin disponibilitate şi dăruire ne-a introdus în metodologia lucrărilor ştiinţifice şi în istoria religiilor.

Pe lângă entuziasmul orelor de curs, marea noastră nemulţumire a fost procesul Bologna. Am fost prima generaţie care s-a confruntat cu acest sistem. Ne-au trebuit trei ani să-l acceptam. Ne întrebam: "Vom fi noi oare suficient de pregătiţi?" Acest sistem a simplificat pregătirea noastră profesională; a mai apărut şi complementara, din cauza căreia în anul III ne-am cam risipit; unii au rămas la teologie, alţii s-au dus la diferite specializări: asistenţă socială, psihologie, franceză, germană, literatură comparată sau marketing. Tot din cauza acestui sistem ne-a fost greu în luna iunie când trebuia să rămânem în Iaşi să facem modulul psihopedagogic, să ne trezim de la 8 dimineaţa şi să stăm câte 8 ore pe zi în sălile de curs. Totuşi, am realizat că acest lucru a fost în folosul nostru, căci fără muncă nu putem construi nimic durabil.

Am încercat să luăm ce e mai bun pentru noi şi să uităm inconvenienţele sistemului, să privim cu seninătate şi speranţă spre viitor. Trebuie să ne considerăm privilegiaţi pentru tot ceea ce am primit de la această facultate prin intermediul domnilor profesori. Pe lângă ştiinţă, am învăţat şi ce înseamnă viaţa, aşa că mulţumită experienţei din facultate păşim cu paşi mai siguri în viaţă.

Credem că pe parcursul acestor ani am dobândit informaţii, care ne vor ajuta să înfruntăm viaţa cu toate problemele ei şi să studiem în continuare: poate unii vor face masterul sau chiar doctoratul.

Pentru toate acestea, în primul rând vă mulţumim dumneavoastră, domnilor profesori pentru că ne-aţi îndrumat şi luminat în toţi aceşti ani. Mulţumim, de asemenea, şi părinţilor care au făcut sacrificii pentru ca noi să ne aflăm astăzi aici. Mulţumim invitaţilor şi tuturor celor prezenţi astăzi aici.

Nu în ultimul rând vreau să mulţumesc şi colegilor mei, alături de care am trăit şi bune şi rele şi le urez succes la licenţă şi realizări pe toate planurile.

Vă mulţumesc!

Mihaela Catană