Formaţia de teatru "Santinelele dimineţii" a Facultăţii de Teologie Romano-Catolică din Iaşi va prezenta la subsolul catedralei romano-catolice "Sfânta Fecioară Maria, Regină" duminică, 14 mai 2006, începând cu ora 19.30, piesa de teatru Mărturii din infernul inimii.
Actorii în rolurile principale:
-
Eva-Femeia - Oana Pascaru
-
Adam-Bărbatul - Ciprian Moraru
-
Maria - Anca Dima
-
Şarpele - Ancuţa Focioroş
-
Femeia însărcinată - Mădălina-Maria Martin
-
Fiorosul - Ion Apetrei
-
Tânărul - Corneliu Blaj
-
Dumnezeu - Ionuţ Bradu
-
Tânăra - Daniela Bradu
Autor şi regizor: Doina Jarcuczewicz
Redăm în continuare o scurtă prezentare făcută de regizoarea acestei piese.
Geneza acestui spectacol este lungă, de aproximativ opt luni de zile, octombrie-mai, de-a lungul cărora au avut loc repetiţii cu nouă studenţi ai Facultăţii de Teologie, care, plini de entuziasm, s-au constituit într-o formaţie de teatru cu denumirea de "Santinelele dimineţii". Repetiţiile au fost făcute în mod regulat, de două ori pe săptămână.
Aşa se înfăptuieşte spectacolul realizat de studenţii Facultăţii de Teologie Romano-Catolică, spectacol la care vă invităm să medităm împreună inconvenientele care transformă inima, o mutilează, o degradează.
Mă întrebase odată un copil, "Unde este cu adevărat pace pe pământ?" A fost foarte greu să-i răspund, din moment ce până şi în inima lui răsărise o asemenea întrebare. Şi era doar un copil! Noi, oamenii "mari", adeseori uităm să privim cu adevărat în inima copiilor care, iată, primesc cu durere negrăită tot ceea ce noi le oferim rău. Dacă omul ar fi mai conştient de drumul pe care trebuie să-l parcurgă, alegându-şi drept toiag în drumeţia vieţii cuvântul lui Dumnezeu, atunci, cu siguranţă, copiii nu ar mai avea deznădejde şi durere în priviri, iar inima Tatălui nu ar mai fi sfâşiată de fărădelegile oamenilor. Şi unde s-ar putea vindeca cel mai bine răul lumii dacă nu în familie, spaţiu esenţial sacru, unde Dumnezeu trebuie să se simtă cel mai bine, cel mai respectat şi iubit.
Spectacolul nostru îşi propune, într-un spaţiu limită de aproximativ o oră şi jumătate, să cuprindă emblematic factori interni şi externi care zdruncină armonia familiei, bucuria lui Dumnezeu, rănit de atâţia şi atâţia sperjuri.
Personajele, simbolizându-i pe Adam şi Eva, în frământările inimilor lor, primesc în periplul spiritelor lor darurile Duhului Sfânt alungând interferenţele malefice ce le-au cotropit iubirea, transformându-le viaţa în infern. Dar, ca şi pe primii oameni, Creatorul nu îi părăseşte pe cei doi soţi şi îi însoţeşte cu înţelepciunea şi cuvântul său chiar şi în cele mai întunecate cotloane ale inimii lor, acolo unde infernul încurcă minutarul timpului, comprimând viaţa, făcându-l pe om să uite că el a fost creat pentru veşnicie. Cuvântul sfânt sapă fante de "lumină" care-i conduc pe cei doi soţi până la ascultare, după care li se reaşază în inima plină de iubire.
Mesajul esenţial al spectacolului este că nici un drum nu duce spre lumină, spre iubire adevărată fără Dumnezeu. Căci "Unde doi sau trei se adună în numele meu, acolo voi fi şi eu". De la Geneză şi până la Apocalipsă, în orice segment de vreme, problemele omenirii sunt aceleaşi. Cel mai adesea iubirea din familie devine o pagină perisabilă. Totodată, când exteriorul familiei inundă cu venin, cotropeşte şi distruge pe cei doi soţi, nu sunt părţi aidoma inimii lui Dumnezeu, inimii celui care ne-a creat.
Piesa de teatru-meditaţie Mărturii din infernul inimiidoreşte să-l ajute pe orice copil să găsească răspunsul întrebării "Unde este cu adevărat pace pe pământ?", dar şi pe adult ca să aşeze cu maturitate pe drum semne ale trecerii sale. Doar aşa cei pe care Dumnezeu ni-i dă în grijă, vor şti pe unde trebuie să meargă pentru ca la capătul drumului să se reîntâlnească în veşnicie cu Tatăl, căci el i-a creat pe toţi oamenii din iubire pentru iubire; cu demnitate pentru demnitatea de a-l urma pe Isus. Ca autor al acestui spectacol mă întreb, tocmai aceste valori le refuză omenirea?
