Credincioşii catolici şi ortodocşi s-au întâlnit, miercuri, 24 ianuarie 2007, la ora 17.00, în cea de-a şaptea zi de rugăciune comună, în capela "Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril" de la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Dumitru Stăniloae".
La acest moment au participat, din partea Bisericii Catolice, de la Institutul Teologic Romano-Catolic "Sf. Iosif": rectorul, pr. prof. dr. Wilhelm Dancă - Filozofie creştină, vicerectorul, pr. prof. dr. Ştefan Lupu - Teologie sistematică, pr. prof. dr. Emil Dumea - Istoria Bisericii, pr. prof. dr. Mihai Pătraşcu - Drept canonic, pr. prof. drd. Florin Spătariu - Muzică sacră, pr. Gabriel Farcaş - formator şi pr. Mihai Dumitru - administrator. De la Facultatea de Teologie Ortodoxă: decanul, pr. prof. dr. Viorel Sava - Teologie liturgică, pr. lect. dr. Ion Vicovan - Istoria Bisericii Ortodoxe Române, pr. prof. dr. Gheorghe Popa - Teologie morală şi spiritualitate, pr. conf. dr. Costachi Grigoraş - Omiletică şi catehetică, arhim. drd. asist. Emilian Nica - Teologie liturgică, spiritual II al facultăţii şi doi părinţi diaconi de la catedrala mitropolitană. Au mai fost prezenţi, în afară de credincioşi catolici şi ortodocşi, şi studenţi de la cele două instituţii.
În cuvântul de început, părintele celebrant, Viorel Sava, a accentuat importanţa rugăciunii în parcurgerea acestui drum comun spre unitate: "Săptămâna de rugăciune pentru unitate creştină este un alt mod de exprimare al dialogului interbisericesc. Dialogul dintre Biserici se exprimă în chipuri variate, însă rugăciunea este un mod aparte de a ne exprima acest dialog şi de a exprima în acelaşi timp dorinţa de unitate".
La începutul omiliei părintele Wilhelm Dancă, făcând referinţă la tema generală a Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creştinilor "Pe surzi îi face să audă, iar pe cei muţi să vorbească" (Mc 7,37), a exprimat necesitatea asumării mesajului acestor cuvinte şi dorinţa ca "după aceste zile de rugăciune şi noi să auzim mai bine şi să putem vorbi cu mai mult curaj despre Cristos care vrea ca Biserica sa să fie unită".
"Prin rugăciune, noi lărgim inima noastră şi facem mai mult loc lui Dumnezeu în noi" - a mai afirmat părintele predicator, citându-l pe sfântul Ioan Maria Vianney. "Rugăciunea lărgeşte inima omului, lărgeşte acest spaţiu şi Dumnezeu încape mai mult în noi, de aceea ne rugăm. Nu că Dumnezeu ar avea nevoie de rugăciunea şi lauda noastră, dar noi avem nevoie de prezenţa lui Dumnezeu în sufletele şi în vieţile noastre. De aceea rugăciunea ne pregăteşte pentru ca dorinţa lui Isus «Ca toţi să fie una», să devină o realitate". Dimensiunea unităţii, necesitate şi deziderat ale timpurilor noastre, este mult mai profundă decât ar putea părea: "Ca să te rogi înseamnă să simţi în tine o necesitate, o ruptură, o sfâşiere, o dorinţă de ceva. Rugăciunea pentru unitate înseamnă ecoul sau prelungirea acestei stări de tensiune care se află în noi".
Un alt punct al cuvântului de învăţătură duhovnicească a constat în evidenţierea semnificaţiilor pasajelor din Sfânta Scriptură ce au fost citite: "În această seară am ascultat mai multe fragmente din Sfânta Scriptură. Aceste texte ne evocă atmosfera din Săptămâna Sfântă, din Joia Mare, din Vinerea Mare, atunci când în Biserica Ortodoxă se celebrează prohodul Domnului, sau la noi, când celebrăm ritualul morţii lui Isus... Ce ar vrea sa însemne slujitorul suferind despre care vorbeşte Isaia în prima lectură sau trupul lui Isus care a fost cerut de Iosif, unul din ucenicii săi, de la Pilat, şi înmormântat? Ce ar vrea sa însemne trupul acesta despre care vorbeşte profetul Isaia şi despre care ne vorbeşte evanghelistul Matei? Prima referinţă este la Isus, acela pe faţa căruia nu mai era nici o trăsătură umană posibilă, nu mai era frumuseţe, nu mai era chip. Acela despre care vorbeşte profetul Isaia era Isus. Cu siguranţă, evreii, la vremea respectivă, s-au gândit la Abraham, cel care a intrat rugându-se în cetatea Sodomei. Evreii se mai gândeau şi la Moise, care s-a rugat şi a postit timp de 40 de zile pentru poporul ales. Sau, poate se gândeau la profeţi, cum ar fi Ieremia sau alţii care au fost persecutaţi de conaţionalii lor. Noi, cei care avem experienţa atâtor ani de credinţă în Biserică, credem că omul desfigurat despre care vorbeşte Isaia este Isus. Noi ştim că, spiritualiceşte, Isus poate fi desfigurat din nou, de indiferenţa noastră, de păcatele noastre. Orice fel de răceala manifestată faţă de Cristos, orice fel de indiferenţă, orice fel de păcat e o nouă lovitură dată lui Isus Cristos".
Predica a mai cuprins una din liniile definitorii caracteristice apostolatului papei Benedict al XVI-lea. Astfel, în cadrul Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştine, în Vatican, papa Benedict al XVI-lea "a insistat pe aşa numitul ecumenism spiritual", aceasta fiind "calea pe care ar trebui să o dezvoltăm mai mult în comunităţile noastre şi să ajungem la acel dialog al iubirii, care să pregătească apoi terenul şi pentru dialogul în adevăr sau dialogul adevărului".
Cântecele interpretate de studenţii ortodocşi au fost următoarele: Doamne, strigat-am (după psalmul 140), Mărire şi psalmul Lumină lină. Repertoriul studenţilor catolici a cuprins următoarele cântece: Christus, factus est şi Ubi caritas, ambele de factură latină.
În cuvântul de final, pr. prof. dr. Viorel Sava a mulţumit tuturor pentru prezenţa lor: "Iubiţi oaspeţi, dragi studenţi şi studente, iubiţi credincioşi şi credincioase, înainte de a ne întoarce la casele noastre, mai bogaţi sufleteşte, mai plini de speranţă, poate mai buni şi cu mai mult curaj şi mai multă hotărâre de a ne apropia unii de alţii şi de a face mai multe pentru unitatea creştină în viaţa de zi cu zi, doresc să mulţumesc părinţilor profesori de la Institutul Teologic Romano-Catolic pentru prezenţă, să mulţumesc studenţilor care au îmbogăţit rugăciunea cu prezenţa şi cântul lor, şi să mulţumesc în mod deosebit părintelui rector Dancă pentru cuvântul de învăţătură, de zidire duhovnicească şi de îndemn rostit în faţa tuturor, care se constituie într-un subiect complex de meditaţie pentru zilele şi pentru lunile care urmează, pentru anul care urmează, până la următoarea săptămână de rugăciune. Vă mulţumim tuturor pentru efortul pe care l-aţi depus fiecare în parte, în această seară, ca rugăciunea pe care am săvârşit-o aici, în biserică, să fie plăcută oamenilor, dar mai ales să fie plăcută lui Dumnezeu".
Binecuvântarea de la sfârşitul celebrării a fost acordată de pr. prof. dr. Wilhelm Dancă.
Următoarea întâlnire, care va încheia acest timp de întâlniri de rugăciune comună, va avea loc joi, 25 ianuarie, la ora 17.00, la Institutul Teologic Romano-Catolic "Sf. Iosif". Celebrant va fi părintele prof. dr. Wilhelm Dancă iar omilia va fi ţinută de către părintele prof. dr. Viorel Sava.
Iulian Roca
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 24 ianuarie: Iaşi: Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor - a şaptea zi,
