Faţa ta o căutăm, pribegind pe acest pământ. Mereu în căutare şi cu inima îndreptată spre Isus, care a pătimit, a murit şi a înviat pentru ca noi să avem viaţă, în catedrala romano-catolică din Iaşi, sâmbătă, 12 aprilie 2014, în cadrul sfintei Liturghii de la ora 18.30, în prezenţa PS Petru Gherghel, a PS Aurel Percă, a numeroşi preoţi, seminarişti şi credincioşi, a avut loc expunerea unei copii a giulgiului din Torino, eveniment care a marcat şi începutul Săptămânii Patimilor, în care fiecare dintre noi suntem chemaţi să redescoperim faţa, plină de sudoare, a lui Isus şi să o proiectăm spre semenii noştri aşa cum Cristos însuşi a făcut până în ultima clipă a morţii când l-a iertat pe tâlharul care era răstignit alături de el.
La începutul sfintei Liturghii, PS Petru Gherghel ne-a îndemnat pe toţi cei prezenţi să ne dispunem inimile pentru a fi vrednici de întâlnirea cu Isus, Mântuitorul nostru, şi să-i cerem iertare pentru toate păcatele noastre.
În cadrul liturgiei Cuvântului, am retrăit episodul când mai marii preoţi au hotărât să-l omoare pe Isus căci îşi ziceau: "este mai bine pentru voi ca să moară un singur om pentru popor şi să nu piară întregul neam" (In 11,50), deoarece se temeau, ca nu cumva, datorită minunilor pe care Isus le săvârşea, toţi să creadă în el, iar astfel să vină romanii şi să le distrugă casele şi templul.
Acest fragment evanghelic ne-a provocat pe toţi să ne punem întrebarea: "De câte ori, datorită fricilor noastre, datorită orgoliului nostru, nu gândim la fel ca mai marii preoţi, şi facem rău semenilor noştri?"
După ce ne-am rugat rugăciunea "Tatăl nostru", aşa cum ne-a învăţat Isus, în cadrul celebrării euharistice, împărtăşindu-ne cu trupul lui am intonat cu toţii "Vino Isuse în inima mea", implorând astfel harul iertării şi al reconcilierii cu Domnul nostru Isus Cristos.
După liturgia euharistică, părintele Iosif Dorcu, paroh şi decan de Iaşi, ne-a reamintit de valoarea giulgiului din Torino şi de bucuria pe care o are Episcopia de Iaşi de a avea o copie a acestui giulgiu.
PS Aurel Percă împreună cu donatorul, diaconul Joachim Huneke, au dezvelit giulgiul, iar PS Petru Gherghel l-a binecuvântat astfel încât giulgiul să devină obiect de cult, şi fiecare privind faţa lui Isus, să redescopere valoarea marelui dar al mântuirii.
Copia giulgiului, una dintre cele opt care se află în ţările germanofone, este un dar pe care diaconul Joachim Huneke din Grabenstätt (Germania) îl face Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi.
Giulgiul este o pânză de in pe care este vizibilă imaginea unui om care poartă urme ale maltratărilor şi torturilor comparabile cu cele descrise de pătimirea lui Cristos. De aceea, tradiţia a identificat acest om maltratat cu Isus şi această pânză de in cu giulgiul folosit pentru acoperirea trupului lui Isus în mormânt.
La sfârşitul sfintei Liturghii, diaconul Joachim Huneke a afirmat că, probabil, este vocea lui Dumnezeu cea care i-a şoptit că alţii ar avea mai mare nevoie decât el de această imagine sacră şi am avut bucuria să auzim câteva date esenţiale despre acest giulgiu.
Avem de a face cu o pânză de in, de o valoare inestimabilă, care este probabil să provină din Antiohia (Turcia).
Dacă se priveşte cu atenţie, în această imagine se va observa mai întâi chipul unui om, cu ochi, cu nas, cu buze, apoi o parte a pieptului iar jos mâinile încrucişate pe piept.
A doua jumătate a pânzei arată aceeaşi persoană dar cu elementele spatelui. În mod deosebit se văd semnele rănilor, de la umeri în jos. Este greu de explicat faptul că semnele sunt pe dos. Probabil a fost aşezată mai întâi pânza, apoi corpul neînsufleţit apoi din partea cealaltă a fost trasă pânza peste corp, până la picioare. În dreptul pieptului se pot vedea mâinile pline de sânge, şi de asemenea se văd urmele rănilor, ale sângelui şi la nivelul picioarelor, atât pe pânza care a fost sub corp cât şi pe partea care a fost deasupra corpului . La mâini se observă locurile unde au fost bătute cuiele. Trupul neînsufleţit, a fost aşezat gol complet iar mâinile coboară până în partea de mijloc a trupului. Faptul că fiul lui Dumnezeu a fost aşezat în această pânză complet gol, este o dovadă extraordinară de înjosire a lui Dumnezeu. Ne putem pune astfel întrebarea: Unde există un Dumnezeu care să se înjosească la fel de mult din iubire faţă de oameni?
Pe acest giulgiu se văd şi urmele biciuirii de la umeri, pe spate, pe faţă, pe mâini până la coastă. Au fost numărate şi au fost găsite 240 de semne ale biciului. Din punctul de vedere al dreptului roman, biciuirea trebuie să se facă astfel ca cel biciuit să se poată târî până la crucea pe care va fi răstignit. Probabil, Isus stătea între doi care îl biciuiau: unul îl lovea pe spate iar altul în faţă. Pentru soldaţi era o bucurie mare să-l chinuie cât mai mult pe condamnat fără ca să moară.
În imagine avem şi umilirea lui Isus din timpul procesului atunci când a fost lovit de soldaţi peste faţă, avem dovada că el a purtat o coroană de spini, avem dovada că el a fost biciuit şi răstignit pe cruce folosindu-se cuie.
Conform unor studii, în imagine, sunt nişte resturi de polen de la plante care nu se găsesc decât în jurul Ierusalimului. De asemenea avem pe genunchi şi nişte resturi de praf care provin de la căzăturile suferite de Isus până la Golgota.
Această pânză nu a stat în mormânt mai mult decât corpul neînsufleţit. În perioada aceea un corp neînsufleţit nu se lăsa să intre în putrezire. Se poate deduce că amprenta care s-a fixat pe această pânză nu se datorează doar căldurii corpului ci şi sudorii.
Vorbind despre pătimire şi despre mormântul gol, giulgiul se doreşte a fi o meditaţie, în timpul Săptămânii Sfinte, pregătindu-i pe creştini la sărbătoarea Învierii Domnului.
Liturghia s-a încheiat cu frumoasele cuvinte de mulţumire ale PS Petru Gherghel şi cu binecuvântarea finală.
Copia giulgiului va rămâne în catedrală până în ziua Rusaliilor, după care va fi păstrată în aula sinodală de la subsolul catedralei.
Depăşind valoarea ştiinţifică, acest eveniment devine pentru fiecare creştin în parte o provocare de a redescoperi chipul lui Cristos şi de a medita mai profund la valoarea suferinţelor lui Isus, care nu a pregetat să-şi dea viaţa pentru noi.
Andrei Stolnicu
* * *
Înregistrarea video a Liturghiei în care a fost expusă copia giulgiului din Torino
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto:
Iaşi: Expunerea unei copii a Giulgiului din Torino în catedrala "Sfânta Fecioară Maria, Regină" (12 aprilie). Foto: Adrian Cuba
