Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor (SRUC) a debutat la Iaşi cu o primă celebrare comună în catedrala mitropolitană ortodoxă veche "Sf. Gheorghe" din Iaşi, la care au participat ÎPS Daniel, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, şi PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi. Prezentăm în continuare cuvântul rostit de episcopul de Iaşi.
* * *
Iată toate le fac noi! Căci între noi a apărut viaţa prin Cuvântul lui Dumnezeu făcut trup şi care locuieşte cu noi!
Înalt Preasfinţia voastră,
Preavenerabili şi cucernici părinţi,
Iubiţi credincioşi,
Binecuvântat să fie Dumnezeu în veci pentru că ne oferă şi anul acesta şi îndeosebi anul acesta un prilej de a fi împreună, de a ne ruga şi a reflecta la marele ideal al realizării unităţii în credinţa voită de Cristos şi la realizarea apropierii şi unirii atât de dorite de toţi oamenii de bună voinţă.
Ne-au rămas întipărite în memorie clipele trăite la Bucureşti, din luna mai a anului 1999, când am participat la îmbrăţişarea dintre papa Ioan Paul al II-lea şi patriarhul Teoctist, în prezenţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi al întregului episcopat al Bisericii Catolice din România.
Nu putem să uităm şi să nu amintim aici memorabila vizita a actualului papă Benedict al XVI-lea la Constantinopol, la patriarhul ecumenic Bartolomeu I, cu schimbul impresionant de cuvinte, daruri şi gesturi frăţeşti de la sfârşitul anului trecut, un nou şi mare pas pe drumului refacerii unităţii în credinţă.
Au trecut doar câteva zile de la începutul unui nou an, când toate clopotele bisericilor au vestit o nouă condiţie şi o nouă speranţă pentru Biserica din Europa şi din România.
Într-o astfel de atmosferă începem astăzi o nouă săptămână de rugăciune, un moment sfânt, un adevărat har pentru noi, credincioşii celor două Biserici surori. Dorim să fie un început de iniţiative de pregătire şi, mai apoi, de trăire a marelui eveniment ecumenic ce se va desfăşura în luna septembrie la Sibiu. Întreaga lume creştină din noua Europă se îndreaptă spre România, spre Sibiu. Putem să spunem că suntem privilegiaţi, dar şi mult îndatoraţi. Spiritualitatea poporului român care îmbină cele două valori, valoarea latină şi orientală, are acum cuvântul, are de purtat lumii un mesaj.
Este semnificativă tema acestei săptămâni de rugăciune pentru unitate: "Pe surzi îi face să audă, iar pe cei muţi să vorbească" (Mc 7,37). Este un text ce ne obligă să ne îndreptăm cu şi mai multă forţă şi convingere spre acela care a venit să se apropie de cei suferinzi, de cei încercaţi, de cei ce şi-au pierdut auzul şi dreptul la vorbă şi care doreşte să le ia partea, să-i vindece, să-i introducă în rândul celorlalţi pentru a participa din plin la viaţa socială şi comunitară.
Cine le va sta alături oamenilor cuprinşi de panica atâtor suferinţe şi a apăsării întunericului şi a izolării? Cine va putea să introducă armonie între oameni şi între popoare, care uneori suportă haosul introdus de păcat, de orgoliu şi de interese meschine? Cine va reda omului măcinat de rele, care şi-a pierdut glasul conştiinţei din cauza atâtor păcate, auzul limpede şi liniştitor al binelui şi frumosului şi armonia împăcării cu sine şi cu semenii şi-l va transforma într-un glas puternic pentru apărarea demnităţii sale şi a fraternităţii universale?
Răspunsul îl aflăm în textele pe care ni le prezintă astăzi Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor şi Comisia "Credinţă şi Constituţie" a Consiliului Ecumenic: "La început era cuvântul şi cuvântul era Dumnezeu şi cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi".
Au fost proclamate cu câteva clipe mai înainte primele cuvinte ale Sfintei Scripturi din Cartea Genezei (1,1-2,2) şi s-a reafirmat că Domnul a creat cerul şi pământul, el a creat toate, el a aşezat ordine în univers, el a creat omul bărbat şi femeie, el a spus privind spre toate pe care le făcuse că erau bune.
Ceea ce anunţă prima pagină a Sfintei Scripturi despre opera lui Dumnezeu din univers este precizat şi subliniat de sfântul evanghelist Ioan - apostolul cel tânăr şi privilegiat care spune: "Toate lucrurile au fost create prin el şi nimic din ce a fost creat nu a fost creat fără el. În el era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a cuprins-o".
Lectura din Cartea apocalipsului a sfântului Ioan precizează cine a intervenit şi va interveni pentru pământul cel nou şi noul Ierusalim şi ce s-a întâmplat şi se va întâmpla din voinţa lui Dumnezeu: "Iată locuinţa lui Dumnezeu printre oameni, el va locui cu ei şi ei vor fi poporul lui, şi însuşi Dumnezeu va fi cu ei; şi va şterge orice lacrimă din ochii lor - şi moartea nu va mai fi, căci lumea cea dintâi a dispărut. Iar cel ce şade pe tron a spus: Iată toate le fac noi!"
Creştinii trebuie să se unească pentru a asculta cuvântul lui Dumnezeu care îndepărtează întunericul, elimină durerile şi diviziunile, mângâie şi încurajează pe cei care sunt eliminaţi din societate, pe cei ce sunt marginalizaţi, care-i încurajează pe cei în suferinţă să audă glasul celorlalţi, care-i face pe cei înfricoşaţi şi muţi sau închişi în tăcerea şi izolarea lor să vorbească şi să ceară respectarea libertăţii şi a demnităţii lor
Numai el, Dumnezeu poate să intervină în mersul lumii ca să creeze ordine, să-i apropie pe oameni între ei, să-i vindece de orice suferinţă prin cuvântul său creator şi mântuitor.
Aşadar, el, Dumnezeu cel veşnic, prin Fiul său, cuvântul veşnic, a intervenit în lume şi toate au fost create, ordonate şi luminate prin Duhul său.
Dacă vrem să ne bucurăm de această operă creatoare şi mântuitoare nu avem alt mijloc şi altă ieşire decât încrederea în el şi credinţă în lucrarea sa.
Lumina adevărată pentru univers şi pentru omul aşezat în mijlocul său nu poate veni din altă parte, decât de la Dumnezeu, cuvântul cel veşnic şi mântuitor.
Grupul creştinilor din Africa de Sud care a propus aceste texte pentru săptămâna de rugăciune a pornit de la situaţia teribilă a locuitorilor din acea zonă a lumii care s-a abătut asupra lor din cauza terorii, a fricii şi a tăcerii celor chemaţi să se ridice împotriva nedreptăţilor şi au ajuns să suporte haosul creat de suferinţele şi nedreptăţile sociale în care au fost nevoiţi să trăiască.
Strigătul acestor creştini din Umlazi, din apropiere de Durban, Africa de Sud, se îndreaptă spre întreaga lume pentru a se solidariza cu ei în obţinerea ajutorului necesar eliberării lor de povara bolii SIDA şi a nedreptăţilor legate de ea. Acest strigăt trebuie să ajungă la Dumnezeu pentru a reface ordinea din societatea lor prin cuvântul său vindecător şi mântuitor.
Acelaşi strigăt se îndreaptă şi spre noi care observăm în jurul nostru, ca şi acei creştini din Africa, un haos asemănător, provocat de nedreptăţi, de suferinţe şi păcate ce ne cheamă să strigăm împreună, către Dumnezeul istoriei şi către cuvântul său pentru că numai el singur poate să transforme faţa pământului, numai el poate introduce între oameni armonia, poate să vindece rănile dezbinărilor şi a bolilor de tot felul, după cum ne asigură autorul sacru al Genezei şi sfântul evanghelist Ioan în evanghelie şi lectura a doua: numai "Cel care şade pe tron a spus: Iată toate le fac noi", numai el poate interveni în favoarea schimbării mentalităţii oamenilor şi în refacerea armoniei şi a unităţii între popoare şi între biserici.
Înalt Preasfinţia voastră,
Dragi fraţi şi surori,
Nu de mult a sunat ceasul intrării lumii într-un nou mileniu, un mileniu care, dacă vrea să supravieţuiască, are nevoie de credinţă, de încredere în Dumnezeu; mai recent, la 1 ianuarie a sunat şi ceasul istoriei ţării noastre şi s-au auzit clopotele unei noi ere, pentru ţara şi poporul nostru, ca ţi pentru Bisericile din România.
Avem speranţa că intrarea ţării noastre între familiile bătrânului continent va aduce un suflu nou, o nouă deschidere faţă de cuvântul lui Dumnezeu, care toate le-a făcut şi pe toate le conduce; vom trăi o nouă speranţă prin care strigătul tuturor celor ce cred din România va fi auzit şi în cer şi în Uniunea Europeană şi va fi în stare să contribuie la schimbarea feţei pământului, la ştergerea nedreptăţilor şi la stabilirea de noi relaţii între oameni şi popoare.
De aceea suntem aici, de acea ne unim în rugăciune, de aceea ne îndreptăm unii spre alţii, pentru ca împreună să auzim mai bine glasul lui Dumnezeu, Creatorul şi Orânduitorul a toate, pentru ca împreună să-l simţim alături pe Cristos cel care s-a oferit pentru toţi, care singurul poate să şteargă păcatele lumii, ale noastre, să aline suferinţele, să stabilească ordinea şi să realizeze unirea şi armonia prin Duhul său Sfânt, Domnul şi de viaţă dătătorul.
Vă mulţumim, Înalt Preasfinţia voastră, dragi şi venerabili confraţi întru preoţie, iubiţi credincioşi ai Bisericii Ortodoxe, că ascultând de rugăciunea lui Cristos, "ca toţi să fie una", ne oferiţi posibilitatea fim şi să stăm alături în aceste zile să ne rugăm împreună, pentru ca astfel să căpătăm o forţă şi mai mare în căutarea drumului refacerii unităţii Bisericii şi unitatea poporului lui Dumnezeu.
Cu această dorinţă şi convingere ne bucurăm şi ne simţim bine aici şi ne îndreptăm spre Domnul istoriei şi spre cuvântul cel veşnic ca să ne ierte greşelile trecutului, să ne vindece de rănile păcatelor şi să ne lumineze cu Duhul său cel sfânt pentru paşii noştri de viitor, nu numai spre marea întâlnire de la Sibiu, ci spre întâlnirea continuă cu fraţii noştri, cu toţi creştinii şi oamenii de bună voinţă, cu cei ce caută şi doresc marea unire în credinţă.
Ne rugăm şi astăzi şi în întreaga săptămână ca Dumnezeu, Cuvântul veşnic, să transforme inimile noastre în instrumente vii ale înfrăţirii şi unirii dintre oameni, popoare şi biserici.
Aşa să ne ajute Dumnezeu cel Întreit căruia să-i fie cinste şi laudă în vecii vecilor. Amin.
Iaşi, 18 ianuarie 2007
PS Petru Gherghel,
episcop de Iaşi
