|
| © Vatican Media |
de Andrea Tornielli
Una dintre caracteristicile lui Jorge Mario Bergoglio a fost mereu aceea de a cere interlocutorilor săi să se roage pentru el. Deja cu mulţi ani înainte de a deveni episcop de Roma, nu încheia conversaţie sau scrisoare fără acea frază pe care, în ultimul deceniu, întreaga lumea a învăţat s-o cunoască: "Cu rugăminte, nu uita să te rogi pentru mine". Pentru iezuitul argentinian, care astăzi este Succesor al lui Petru, acele cuvinte nu au fost niciodată de circumstanţă şi chiar dacă au fost repetate de mii de ori, n-au devenit niciodată obişnuinţă.
Puţin după alegerea Papei Francisc, jurnalistul argentinian Jorge Rouillón a scris un articol pentru a relata ceea ce i s-a întâmplat cu câţiva ani mai înainte, când Bergoglio era arhiepiscop de Buenos Aires. "Într-o zi i-am cerut cardinalului dacă putea să se roage pentru mine, pentru că în acele zile aşteptam rezultatul unei examinări medicale a prostatei şi exista îndoiala că poate să fie ceva malign. După aceea, rezultatul a fost pozitiv pentru mine şi am uitat complet chestiunea. După două sau trei luni, l-am revăzut pe arhiepiscopul de Buenos Aires. Imediat ce m-a văzut, m-a întrebat: «Trebuie să continui să mă rog?». A trebuit să mă gândesc la asta înainte de a înţelege la ce anume se referea. A continuat să ţină cont în rugăciunea sa personală ceea ce pentru mine trecuse de acum pe al doilea plan."
Rugăciunea pentru cel care cere să fie însoţit şi păzit este un mod pentru a fi aproape şi prezent faţă de celălalt în momentul de nevoie şi corespunde cu ceea ce însuşi Isus a învăţat şi a mărturisit în evanghelie. Era ziua de 13 octombrie 2013 când Papa Francisc, într-o omilie de la Liturghia de la "Sfânta Marta", a vorbit despre "curajul rugăciunii": "Cum ne rugăm noi? Ne rugăm aşa, din obişnuinţă, cu pietate, dar liniştiţi, sau ne punem pe noi tocmai cu curaj în faţa Domnului pentru a cere harul, pentru a cere să obţinem pentru ceea ce ne rugăm? Curajul în rugăciune: o rugăciune care nu este curajoasă nu este o rugăciune adevărată. Curajul de a avea încredere că Domnul ne ascultă, curajul de a bate la uşă... Domnul spune asta: «Pentru că oricine cere primeşte şi cine caută găseşte şi celui care bate i se va deschide». Dar trebuie să cerem, să căutăm şi să batem la uşă".
Câte cereri de rugăciune, câte implorări au ajuns de peste tot la Succesorul lui Petru în aceşti ani şi el a ţinut cont de ele în rugăciunea sa personală, aşa cum s-a întâmplat pentru aceea a prietenului jurnalist argentinian. Însă există un alt flux, invizibil şi puternic, reprezentat de rugăciunile milioanelor de credincioşi în toată lumea. Femei, bărbaţi, copii, bătrâni, familii. Persoane simple care, auzindu-l pe papa cerând rugăciuni la sfârşitul fiecărui Angelus, al fiecărei audienţe, al fiecărui discurs şi al fiecărei întâlniri, au luat în serios cererea sa şi continuă să se roage zilnic pentru el şi pentru intenţiile sale. Cadoul cel mai frumos pentru episcopul de Roma căruia îi place atât de mult "să fie preot" şi care nu se cruţă, aşa cum am văzut şi în timpul internării sale recente la Policlinica Gemelli, este faptul de a fi susţinut de aceste mari rugăciuni ale celor mici. Poporul lui Dumnezeu, care nu uită să se roage pentru Papa Francisc, duminică s-a bucurat să-l revadă în Piaţa "Sfântul Petru".
(După L'Osservatore Romano, 3 aprilie 2023)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
