"Eu sunt a lui Isus şi Isus este al meu" - legământul fericitei Veronica Antal, transpus în mozaic
Faima de sfinţenie a fericitei tinere Veronica Antal se răspândeşte tot mai mult, nu numai prin faptul că biserica din Nisiporeşti, unde se află moaştele ei, vede o prezenţă din ce în ce mai numeroasă a pelerinilor de diferite confesiuni, fie din ţară, fie din străinătate, dar, în ultima vreme, interesul faţă de această "mică" sfântă a Moldovei, cu dubla cunună a martiriului şi a fecioriei inspiră tot mai mulţi artişti să vorbească despre ea. Se înmulţesc pe zi ce trece poeziile şi cântecele care descriu exemplul credinţei ei, viaţa ei s-a tradus deja în limbile italiană, croată şi slovacă, grupuri de rugăciune sau constituit în numele ei în diferite parohii, iar tineri din colţuri nebănuite ale lumii (de exemplu cei din Sri Lanka, din Japonia, din Kazahstan, din Venezuela, din Italia şi din Spania etc.) caută să-i urmeze exemplul.
Ultima creaţie iconografică în ordine cronologică (în precedenţă au fost realizate vitralii sau picturi în bisericile din Hălăuceşti, Luizi-Călugăra, Galbeni) care o reprezintă în mod admirabil pe fericita Veronica este mozaicul realizat de pr. Eugen Robu şi Daniela Brigita Robu (studentă la arhitectură) şi care îşi va găsi locul în biserica romano-catolică "Sfânta Fecioară Maria, Regină" din Iugani, în Dieceza de Iaşi.
Simbolistica acestui mozaic este deosebită. Pe un fundal albastru, ce ar putea simboliza atât dorul ei după cer, cât şi apa râului Moldova, care trece prin dreptul localităţii Nisiporeşti, locul naşterii ei în această lume, dar şi pentru paradis, fericita Veronica este îmbrăcată în haine populare, simbol al apartenenţei ei la poporul român, ţinând în mâini un buchet alcătuit din crini, simbolul curăţiei, şi o ramură de palmier, simbolul martiriului. Rozariul pe care Veronica îl ţinea strâns în mâini şi în momentul martiriului ei este aurit, culoarea aurului simbolizând preţuirea rugăciunii şi importanţa acesteia în viaţa ei, armă cu care a luptat tot timpul vieţii, dar mai ales în clipa supremă a morţii. De o importanţă deosebită sunt alte două simboluri, nemaiîntâlnite până în prezent, rod evident al inspiraţiei autorilor mozaicului. Astfel, pe cămaşa brodată apar 42 de flori, acestea reprezentând numărul loviturilor de cuţit primite de la agresor, iar în jurul capului sunt prezente alte 12 flori, simbolizându-i pe cei 12 apostoli ai lui Cristos. La fel ca apostolii, care au fost trimişi în lumea întreagă să vestească evanghelia lui Cristos, şi aceasta tânără moldoveancă catolică, prin viaţa şi exemplul ei de credinţă, dar mai ales prin moartea ei martirică, asemenea apostolilor, a fost aleasă din rândul poporului nostru şi trimisă în lumea întreagă să propovăduiască vestea cea bună tuturor oamenilor de bunăvoinţă. Amestecul de culoare verde şi albastru al acestor flori indică perenitatea şi actualitatea veştii celei bune - verdele, dar şi direcţia spre care ne îndreaptă cuvântul lui Dumnezeu - albastrul - care este cerul, şi în consecinţă viaţa veşnică împreună cu Preasfânta Treime şi cu toţi sfinţii. Aureola aurită pe fundal albastru din jurul capului este simbolul prin excelenţă al sfinţeniei, pe care încă din primele veacuri Biserica îl permite şi îl foloseşte numai celor pe care îi recunoaşte ca atare, adică pentru cei ridicaţi la treapta sfinţeniei prin decizia Sfântului Părinte, lucru care în cazul fericitei Veronica a avut loc în ziua de 22 septembrie 2018, prin beatificarea ei în biserica din Nisiporeşti. Prin culorile roşu şi negru ale florilor de pe cămaşă revine simbolul martiriului - roşul, dar şi viaţa de pocăinţă, prin apartenenţa fericitei Veronica la marea familie a Ordinului Franciscan Secular (Terţiar) - negrul.
În sfârşit, chipul fericitei Veronica este de o blândeţe şi o seninătate fără margini, semn al întrupării totale a cuvântului lui Dumnezeu în viaţa ei, care nu se teme de ceasul cel rău, deoarece este sigură că "ea este a lui Isus, şi Isus este al ei", după cum scria chiar ea. Această blândeţe şi seninătate arată că în viaţa ei s-au împlinit cuvintele din invitaţia lui Cristos, care spune: "Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă! Luaţi asupra voastră jugul meu şi învăţaţi de la mine că sunt blând şi umil cu inima şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre! Căci jugul meu este plăcut, iar povara mea este uşoară" (Mt 11, 28-30).
Mii de felicitări părintelui Eugen Robu şi surorii sale, Daniela Brigita Robu, artiştii acestui mozaic splendid dintre care primul, preot fiind, vesteşte cuvântul lui Dumnezeu nu numai prin cuvânt şi exemplu, ci şi prin artă, frumuseţea icoanei realizate trimiţând inevitabil la Dumnezeu, frumosul veşnic şi înomenit în Cristos, care salvează şi mântuieşte lumea întreagă, punându-i pe cale exemple de creştini care şi-au realizat vocaţia la sfinţenie în mod desăvârşit cu singurul scop de a ne încuraja şi pe noi să păşim pe urmele lor, spre paradis. Contribuţia surorii la realizarea mozaicului, Daniel Brigita Robu, laică, se reflectă mai ales în gingăşia ce emană din întreg mozaicul, iar reprezentarea feminităţii fericitei Veronica - model şi exemplu de tânără şi de femeie - aparţinându-i, cred, în cea mai mare măsură.
Mozaicul are dimensiunile de 90x70 cm şi va putea fi admirat şi contemplat în biserica romano-catolică "Sfânta Fecioară Maria, Regină" din Iugani, Dieceza de Iaşi.
Fericită Veronica, roagă-te pentru noi!
Pr. Damian Pătraşcu,
postulator general
* * *
Secţiunea specială "Veronica Antal" pe www.ercis.ro
