|
| Arhiva ercis.ro, 2022 |
În aşteptarea pelerinajului la sanctuarul de la Nisiporeşti cu ocazia solemnităţii Fericitei Veronica Antal, pr. Damian Pătraşcu, ministru provincial, ne propune o meditaţie profundă asupra exemplului acestei martire, chemate să ne fie ocrotitoare în vremurile noastre.
Iubiţi cinstitori ai Fericitei Veronica Antal,
Cu cât timpul trece mai mult, cu atât mesajul Fericitei Veronica ni se dezvăluie ochilor mai profund şi mai incisiv şi, de ce nu, mai de actualitate, iar mijlocirea ei devine tot mai activă, ea invitându-ne să luăm calea Domnului, cât timp mai suntem pe cale, căci mântuirea nu este un ceva de dorit, ci mai degrabă acel Ceva important al vieţii de trăit, cu trepidaţie şi cutremur.
Ne aminteşte acest lucru cartea Apocalipsului, atunci când îngerului Bisericii din Laodicea i se porunceşte să scrie: "Aşa spune cel care este Amin, martorul credincios şi vrednic de crezare, începutul creaţiei lui Dumnezeu: cunosc faptele tale, că nu eşti nici rece, nici cald. O, de ai fi sau rece, sau cald! Dar pentru că eşti astfel, căldicel, nici cald, nici rece, am să te vărs din gura mea. Pentru că spui: «Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu am nevoie de nimic", dar nu ştii că tu eşti mizerabil, vrednic de milă, sărac, orb şi gol. Te sfătuiesc să cumperi de la mine aur purificat în foc, ca să te îmbogăţeşti; haine albe, ca să te îmbraci şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale, şi alifie, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi. Pe cei pe care îi iubesc, eu îi dojenesc şi îi educ. Fii deci zelos şi converteşte-te! Iată, eu stau la uşă şi bat! Dacă cineva ascultă glasul meu şi-mi deschide uşa, voi intra la el şi voi sta la masă cu el şi el cu mine. Pe cel care învinge îl voi face să stea împreună cu mine pe tronul meu, aşa cum şi eu am învins şi stau cu Tatăl meu pe tronul lui. Cine are urechi să asculte ceea ce Duhul spune Bisericilor!»" (Ap 3,14-22).
Trăind într-o lume care a făcut din aparenţă scopul vieţii ei, cred că ne este foarte uşor să ne recunoaştem în acest diagnostic şi în această invitaţie la trăi mai în profunzime, şi la a pune început sfinţirii noastre, încă odată şi încă odată, până ce vălul va fi dat la o parte (cf. 1Cor 13, 12), ca să-l vedem şi noi pe Cel pentru care am trăit.
Întru aceasta, viaţa Fericitei Veronica ne este pusă în faţa ochilor de exemplu, ea trăindu-şi credinţa şi sfinţindu-se cu tot ce avea la îndemână, nedorindu-şi alţi semeni, nici altă lume şi nici alte timpuri pentru a-şi atinge scopul, nici un Dumnezeu "mai modest şi fără vlagă" în exprimarea exigenţei şi a urgenţei convertirii continue şi a sfinţirii cu orice preţ pe care-l reclamă o asemenea lucrare.
Ea, în ciuda vremurilor grele în care a fost chemată să trăiască, nu s-a lăsat descurajată de lipsurile şi de opreliştile de tot felul, dar a făcut din ele tot atâtea motive de sfinţire. A fost cu adevărat sârguincioasă în urmarea lui Cristos, după exemplul Sfântului Francisc, şi se temea de un singur lucru, aşa cum mărturisesc mulţi din cei care au cunoscut-o, anume ca Dumnezeu să treacă şi să nu oprească în casa inimii ei. Cu el, şi cu Cristos totdeauna pe buzele ei, cu coroana scumpă a Sfântului Rozariu totdeauna în mâini, a lucrat cu timp şi fără timp la mântuirea ei, noaptea găsind-o totdeauna în rugăciune, iar zorile dimineţii surprinzând-o de cele mai multe ori pe drumul spre biserică, împreună cu alte credincioase, al căror crez mai mult decât proclamat era trăit concret, prin participarea deasă la Sfânta Liturghie, la sacramentul Spovezii, la vizitele făcute celor bolnavi şi în vârstă.
Iată, eu stau la uşă şi bat!
Iubiţi cinstitori ai Fericitei Veronica, nădăjduiesc că ne vom aduna şi mai numeroşi anul acesta la sanctuarul ei, la Nisiporeşti, ca să-i dăm laudă lui Dumnezeu şi ca să ne întărim în credinţă. Vom cere mijlocirea Fericitei Veronica pentru atâtea necesităţi ale noastre şi ale lumii întregi, mai ales pentru acele ţări unde războiul face încă ravagii de nedescris, şi unde atâtea mame, asemenea Rahelei "îşi plâng fiii şi refuză să fie mângâiate pentru fiii lor, căci nu mai sunt" (Ier 31,15).
Un gând particular vă invit să-l aveţi pentru familiile care l-au alungat pe Dumnezeu din sânul căminului lor, şi pentru că ştiu că suferiţi atât de mult, mai ales dumneavoastră, mamele lor şi bunicile lor. Să-i îndesaţi la piept şi să-i aduceţi pe toţi la Nisiporeşti şi să-i încredinţaţi Fericitei Veronica, căci ea a iubit şi iubeşte familiile în chip deosebit, ştiind că, dacă acolo nu este pace şi înţelegere, niciunde nu poate fi pace.
În aşteptarea celor două zile de sărbătoare (25 şi 26 august), de rugăciune şi de odihnă duhovnicească, mă rog pentru voi toţi, şi vă aştept ca împreună cu fraţii de aici să-l slăvim pe bunul Dumnezeu, pentru lucrurile mari pe care el le înfăptuieşte cu atâta dragoste în vieţile noastre.
Fericită Veronica, roagă-te pentru noi!
Pr. Damian Pătraşcu,
ministru provincial
* * *
*
