Editura "Sapientia": Trei noi cărţi
La Editura "Sapientia" au apărut recent cărţile: Itinerare catecumenale pentru viaţa matrimonială. Orientări pastorale pentru Bisericile particulare, scrisă de Dicasterul pentru Laici, Familie şi Viaţă, Primul Papă. Arheologi pe urmele lui Petru istoric, scrisă de Michael Hesemann şi tradusă în limba română de pr. Liviu Narcis Matieş, şi Stabat Mater pentru cor mixt şi acompaniament de orgă, scrisă de pr. dr. Florin Spatariu.
*
La Editura "Sapientia" a apărut recent cartea: Itinerare catecumenale pentru viaţa matrimonială. Orientări pastorale pentru Bisericile particulare, scrisă de Dicasterul pentru Laici, Familie şi Viaţă. Cartea apare în colecţia "Magisterium", în formatul 14×20, are 94 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 15 lei.
"Vestea creştină care se referă la familie este cu adevărat o veste bună" (Amoris laetitia, 1). Această afirmaţie din relatio finalis a Sinodului Episcopilor despre familie merita să deschidă exortaţia apostolică Amoris laetitia. Pentru că Biserica, în fiecare epocă, este chemată să vestească din nou, mai ales tinerilor, frumuseţea şi belşugul de har care sunt cuprinse în sacramentul Căsătoriei şi în viaţa familială care izvorăşte din el. La cinci ani de la publicarea sa, Anul "Familia Amoris laetitia" a intenţionat să repună în centru familia, să invite la reflecţie asupra temelor din exortaţia apostolică şi să anime întreaga Biserică în angajarea bucuroasă de evanghelizare pentru familii şi cu familiile.
Unul din roadele acestui An special îl reprezintă Itinerare catecumenale pentru viaţa matrimonială, pe care acum am plăcerea să-l încredinţez păstorilor, soţilor şi tuturor celor care lucrează în pastoraţia familială. Este vorba de un instrument pastoral pregătit de Dicasterul pentru Laici, Familie şi Viaţă, urmând o indicaţie pe care am exprimat-o în mod repetat, adică "necesitatea unui «nou catecumenat» ca pregătire pentru căsătorie"; de fapt, "este urgent de a realiza concret ceea ce a fost deja propus în Familiaris consortio (nr. 66), adică, aşa cum pentru Botezul adulţilor catecumenatul este parte din procesul sacramental, tot aşa şi pregătirea pentru căsătorie să devină parte integrantă a întregii proceduri sacramentale a căsătoriei, ca antidot care să împiedice înmulţirea celebrărilor matrimoniale nule sau inconsistente" (Discurs adresat Curiei Romane, 21 ianuarie 2017).
Aici ieşea în evidenţă, fără jumătăţi de cuvinte, preocuparea serioasă faţă de faptul că, printr-o pregătire prea superficială, cuplurile merg în întâmpinarea pericolului real de a celebra o căsătorie nulă sau cu baze aşa de slabe încât "să se destrame" în puţin timp şi să nu ştie să reziste nici măcar la primele crize inevitabile. Aceste eşecuri aduc cu ele mari suferinţe şi lasă răni adânci în persoane. Rămân dezamăgite, amărâte şi, în cazurile mai dureroase, ajung chiar să nu mai creadă în vocaţia la iubire, înscrisă de Dumnezeu însuşi în inima fiinţei umane. Aşadar, există, înainte de toate, o datorie de a însoţi cu simţ de responsabilitate pe cei care manifestă intenţia de a se uni în căsătorie, ca să fie feriţi de traumele despărţirilor şi să nu-şi piardă niciodată încrederea în iubire.
Dar există şi un sentiment de dreptate care ar trebui să ne anime. Biserica este mamă, şi o mamă nu face preferinţe între copii. Nu-i tratează cu inegalitate, le dedică tuturor aceleaşi îngrijiri, aceleaşi atenţii, acelaşi timp. A dedica timp este semn de iubire: dacă nu dedicăm timp unei persoane este semn că nu o iubim. Asta îmi vine în minte de atâtea ori când mă gândesc că Biserica dedică mult timp, câţiva ani, pregătirii candidaţilor la preoţie sau la viaţa călugărească, dar dedică puţin timp, numai câteva săptămâni, celor care se pregătesc pentru căsătorie. Ca şi preoţii şi consacraţii, şi soţii sunt fii ai maicii Biserici, şi o aşa de mare diferenţă de tratament nu este corectă. Cuplurile de soţi constituie marea majoritate a credincioşilor şi adesea sunt coloane fundamentale în parohii, în grupurile de voluntariat, în asociaţii, în mişcări. Sunt adevăraţi "păzitori ai vieţii", nu numai pentru că dau naştere la copii, îi educă şi îi însoţesc în creştere, dar şi pentru că se îngrijesc de bătrânii din familie, se dedică slujirii persoanelor cu dizabilităţi şi adesea multor situaţii de sărăcie cu care vin în contact. Din familii se nasc vocaţiile la preoţie şi la viaţa consacrată; şi familiile sunt cele care constituie ţesutul societăţii şi îi "remediază rupturile" cu răbdarea şi jertfele zilnice. Aşadar, este o datorie de dreptate pentru Biserica-mamă să dedice timp şi energie pentru pregătirea celor pe care Domnul îi cheamă la o misiune aşa de mare ca aceea familială.
De aceea, pentru a da concreteţe acestei necesităţi urgente, "am recomandat să se realizeze un adevărat catecumenat al viitorilor miri, care să includă toate etapele drumului sacramental: timpurile pregătirii la căsătorie, ale celebrării sale şi ale anilor care urmează imediat" (Discurs adresat participanţilor la cursul despre procesul matrimonial, 25 februarie 2017). Este ceea ce îşi propune să facă documentul pe care-l prezint aici şi pentru care sunt recunoscător. El se împarte conform celor trei faze: pregătirea la căsătorie (îndepărtată, apropiată şi imediată); celebrarea căsătoriei; însoţirea primilor ani de viaţă conjugală. Aşa cum veţi vedea, este vorba de a parcurge o importantă bucată de drum împreună cu perechile pe drumul vieţii lor, şi după căsătorie, mai ales atunci când vor putea trece prin crize şi momente de descurajare. Astfel, vom încerca să fim fideli faţă de Biserică, mamă, învăţătoare şi însoţitoare de drum, mereu alături de noi.
Este dorinţa mea vie ca după acest prim document să urmeze cât mai curând un altul, în care să fie indicate modalităţi pastorale concrete şi posibile itinerare de însoţire, dedicat în mod specific acelor cupluri care au experimentat eşecul căsătoriei lor şi care trăiesc într-o nouă unire ori s-au recăsătorit civil. De fapt, Biserica vrea să fie aproape de aceste cupluri şi să parcurgă cu ele via caritatis (cf. Amoris laetitia, 306), aşa încât să nu se simtă abandonate şi să poată găsi în comunităţi locuri accesibile şi fraterne de primire, de ajutor pentru discernământ şi de participare. Acest prim document care este oferit acum este un dar şi este o misiune. Un dar, pentru că pune la dispoziţia tuturor un material abundent şi stimulant, rod al reflecţiei şi al experienţelor pastorale deja realizate în diferite dieceze/eparhii din lume. Şi este şi o misiune, pentru că nu este vorba de "formule magice" care funcţionează în mod automat. Este o haină care trebuie "cusută după măsură" pentru persoanele ce o vor îmbrăca. De fapt, este vorba de orientări care cer să fie receptate, adaptate şi puse în practică în situaţiile sociale, culturale şi ecleziale concrete în care trăieşte fiecare Biserică particulară. De aceea, fac apel la docilitatea, la zelul şi la creativitatea păstorilor Bisericii şi ale colaboratorilor lor, pentru a face mai eficace această operă vitală şi indispensabilă de formare, de vestire şi de însoţire a familiilor, pe care Duhul Sfânt ne cere s-o realizăm în acest moment.
"Nu m-am sustras de la nimic ca să vă vestesc cele folositoare şi v-am învăţat în public şi prin case" (Fap 20,20). Îi invit pe toţi cei care lucrează în pastoraţia familială să-şi însuşească aceste cuvinte ale apostolului Paul şi să nu se descurajeze în faţa unei misiuni care poate să pară dificilă, angajantă sau chiar mai presus de propriile posibilităţi. Curaj! Să începem să facem primii paşi! Să începem procese de reînnoire pastorală! Să punem mintea şi inima în slujba viitoarelor familii şi vă asigur că Domnul ne va susţine, ne va da înţelepciune şi forţă, va face să crească în noi toţi entuziasmul şi mai ales ne va face să experimentăm "bucuria dulce şi confortantă de a evangheliza" (Evangelii gaudium, 9), în timp ce vestim noilor generaţii Evanghelia familiei.
Papa Francisc
*
La Editura "Sapientia" a apărut recent cartea: Primul Papă. Arheologi pe urmele lui Petru istoric, scrisă de Michael Hesemann şi tradusă în limba română de pr. Liviu Narcis Matieş. Cartea apare în colecţia "Vieţile sfinţilor", în formatul 14×20, are 390 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 40 lei.
Pescarul din Galileea este una dintre cele mai fascinante personalităţi din istoria lumii. Isus din Nazaret, în care l-a recunoscut pe Fiul lui Dumnezeu, i-a încredinţat misiunea "să pască oile sale" (In 21,17), desemnându-l stânca pe care voia să-şi zidească Biserica (Mt 16,18). Petru, care se numea de fapt Simon Bar Ioanan (In 1,42; 21,15-17), este posibil să nu fi fost la prima vedere persoana ideală pentru această sarcină. Capacitatea sa administrativă se limita la gestionarea unei considerabile afaceri de familie; educaţia sa era limitată. Cu toate acestea, şi-a îndeplinit misiunea cu devotament. Până la moartea sa, aproape patruzeci de ani mai târziu, a dus evanghelia în cele mai importante metropole ale lumii antice, a predicat evreilor şi păgânilor şi a pus piatra de temelie a Bisericii Romane, care în următorii 2000 de ani urma să devină cea mai mare comunitate religioasă din lume, cu peste un miliard de membri în prezent. Această Biserică a supravieţuit tulburărilor vremurilor şi a dat dovadă de adevărul promisiunii lui Isus că nici măcar "porţile iadului", împărăţia morţii, "nu o vor birui" (Mt 16,18).
Când am vizitat prima dată strada morţilor sub Vatican, cel de-al 265-lea succesor al lui Petru, Papa Ioan Paul al II-lea, pregătea Anul Sfânt 2000 şi, astfel, intrarea Bisericii în al treilea mileniu. Cu această ocazie, au fost, de asemenea, restaurate cu afecţiune şi iluminate din nou săpăturile Vaticanului, pe care acum le puteau vedea jurnalişti din întreaga lume.
După conferinţa de presă, am admirat capodoperele arhitecturii mormintelor antice şi primele mărturii ale înmormântărilor creştine din interiorul lor. Strada morţilor urcă pe dealul Vaticanului, întreruptă adesea de trepte. În cele din urmă, ajungem la o fereastră îngustă din perete, prin care putem intui cel mai simplu, dar cel mai important mormânt din tot stabilimentul: mormântul lui Petru din primul secol, care se află exact sub altarul papal actual şi al cărui perete lateral de sprijin poate fi încă recunoscut. Aflarea acestuia a fost obiectivul real al săpăturilor dintre 1940 şi 1950, iar descoperirea lui a provocat senzaţie în toată lumea; o tradiţie veche de aproape 2000 de ani a fost confirmată pentru prima dată prin metodele arheologiei moderne. Dar abia astăzi, datorită celor mai noi descoperiri, consecinţele acestei dezvăluiri pot fi surprinse în toată amploarea lor: din acest moment, Biserica Romei nu se mai bazează pe bazele incerte ale unei legende, ci pe însăşi "stânca" Petru!
Nu întâmplător am încheiat cercetările mele când cel de-al 265-lea succesor al lui Petru, Papa Ioan Paul al II-lea, a intrat în al 25-lea an al pontificatului său. Conform Tradiţiei, Petru a fost Episcopul Romei timp de 25 de ani. Tu es Petrus, "Tu eşti Petru": acesta era cântecul care s-a cântat atunci când Cardinalul Karol Wojtyła din Cracovia a călcat pe urmele Pescarului la 16 octombrie 1978. Privind în urmă, pare o profeţie.
În timp ce scriu aceste rânduri, presa raportează noi descoperiri sub Vatican. La sfârşitul lunii februarie 2003, în timpul construcţiei unei parcări din spatele centralei Oficiului Poştal al Vaticanului, au fost descoperite o serie de morminte din secolele I-IV d.C., între care două sarcofage şi plăci artistice din marmură. Una dintre cele mai interesante descoperiri, potrivit cotidianului roman La Repubblica din 10 martie 2003, este "cripta secretarului împăratului Nero şi a soţiei sale". Această descoperire dovedeşte că situl era deja folosit pentru înmormântări la vremea lui Nero, ceea ce face mai plauzibilă tradiţia mormântului lui Petru din imediata sa apropiere.
A fost o perioadă în care s-a crezut totul, şi anume Evul Mediu. De la Reformă, şi din ce în ce mai mult de la Iluminism, a apărut tendinţa de a pune la îndoială orice tradiţie. Astăzi, la începutul mileniului al treilea, avem mijloacele şi căile de a cerceta adevăruri istorice. Prin urmare, această carte nu este o biografie clasică, cu atât mai puţin o încercare de exegeză (grafologie), ci mai degrabă o căutare aproape criminalistică a urmelor. Încercăm, cu ajutorul arheologiei, să îl găsim pe Petru istoric, să verificăm Tradiţia. Această cercetare îl conduce pe cititor, aşa cum a făcut Petru însuşi, prin jumătate din lumea antică. Totuşi, ea începe şi se termină acolo unde calea istoriei şi Providenţa l-au condus pe Apostol, acolo unde el a mutat centrul Bisericii Universale - la Roma!
Michael Hesemann
*
La Editura "Sapientia" a apărut recent cartea: Stabat Mater pentru cor mixt şi acompaniament de orgă, scrisă de pr. dr. Florin Spatariu. Cartea apare în colecţia "Muzica bisericească", în formatul 21×30, are 68 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 15 lei.
Celebrul poem religios latin STABAT MATER, redactat în secolul al XIII-lea de un călugăr catolic pe nume Jacopone de Todi, a reprezentat de-a lungul istoriei culturii occidentale un adevărat magnet pentru mulţi compozitori de muzică sacră, spre a pune pe muzică textul sacru.
De la prima versiune gregoriană şi până la cele mai complexe forme de compoziţii aparţinând lui Palestrina, Pergolesi, Rossini, Dvořák, secvenţa Stabat Mater a creat un adevărat gen muzical specific cu amprente de neşters în istoria muzicii sacre.
Tematica religioasă, care vorbeşte, - sub formă versificată -, despre pătimirile lui Cristos şi ale Maicii sale pe Golgota, acoperă nu doar suferinţele celor doi, ci se extinde în mod simbolic la toate suferinţele mamelor care îşi pierd una sau mai multe odrasle, fără să poată împiedica un astfel de eveniment sfâşietor şi ireversibil.
În mod concret, volumul de faţă este destinat corurilor de factură mixă de patru voci (sopran, alto, tenor, bas), în general din sfera catolică, dar nu exclusiv. Unele dintre coruri sunt însoţite de acompaniament de orgă clasică, lucru care facilitează interpretarea lor într-o biserică catolică, protestantă sau anglicană. Altele sunt elaborate în stil a cappella, fără acompaniament, fapt ce oferă posibilitatea interpretării lor din partea oricărui cor mixt, indiferent de confesiune.
Din punct de vedere literar, la finalul fiecărui cor a fost adăugat, în dublă versiune, textul latin şi traducerea în română, în varianta regretabilului preot, poet, filozof, profesor şi versificator Claudiu Dumea. Astfel, se poate avea acces, fără nicio dificultate, la sensul şi înţelegerea conţinutului literar.
Când pot fi cântate lucrările corale din acest volum?
Tematica este destinată Timpului Postului Mare şi sărbătorilor în care sunt amintite durerile Maicii Domnului. Însă timpul liturgic nu este neapărat o îngrădire. Corurile din volum sunt gândite astfel încât ele pot fi luate şi separat şi adaptate la sărbători liturgice specifice, în funcţie de conţinut, sau adaptate unor tematici de concert, chiar din afara sferei liturgice.
Dificultatea scriiturii muzicale variază de la un cor la altul. Însă în linii mari, ele sunt accesibile corurilor de amatori bine formate muzical şi estetic, dar pot fi atrăgătoare şi uşor de interpretat şi pentru corurile de profesionişti, dificultatea tehnică nefiind singurul factor decisiv în interpretarea lor.
De ce o nouă creaţie muzicală pe baza acestui text, atâta vreme cât lucrări muzicale cu acest titlu au impregnat deja istoria muzicii la modul superlativ? Ce noutate ar mai putea aduce o altă creaţie muzicală, - evident la un nivel incomparabil mai modest -, atâta vreme cât recordurile în domeniu nu vor putea fi doborâte, gândindu-ne la lucrările unor compozitori reprezentativi pentru acest gen?
O poveste tibetană ne spune că un călugăr bătrân, în ziua în care a împlinit vârsta de o sută de ani, a început să zidească un turn pentru pagoda unei statui, aşa spunea el, cel puţin. Zilnic înălţa turnul cu o răbdare de fier, făcându-i nenumărate gemuleţe între cărămizile roşii. După câteva săptămâni călugărul s-a îmbolnăvit şi era deja pe patul de moarte. Un discipol mai apropiat l-a întrebat: De ce ai început să zideşti la vârsta de o sută de ani un turn? Vezi, acum eşti pe patul de moarte şi nu vei mai vedea turnul terminat şi nici statuia lui Buda în vârful turnului. Bătrânul a zâmbit şi i-a zis tânărului: Eu nu am zidit turnul pentru statuia lui Buda, ci pentru porumbeii care nu au unde să se adăpostească în timpul iernii. Dacă vă spuneam de planul meu de la început, aş fi fost considerat nebun. Dar iată, acum, priveşte pe fereastră. S-au cuibărit deja înăuntru mai bine de o sută de porumbei. Câtă linişte să pot muri privind cum porumbeii sunt la adăpost de frig şi răpitori!!! Câtă linişte!!!
De ce, aşadar, o nouă lucrare muzicală pe acest text? Din două motive simple. Mai întâi, din dorinţa de a îmbogăţi patrimoniul muzical sacru şi de a oferi un refugiu sonor şi estetic acelor coruri şi dirijori care-şi doresc a se pune la adăpostul unei muzici sacre cu un conţinut sigur şi solid, asemeni unui turn bine zidit. Şi al doilea motiv, din dorinţa de a lăsa lumea muzicală mai bună decât am găsit-o. Poate sunt binevenite şi cuvintele lui Emil Cioran, care spune: "O lume mai bună şi mai sigură nu poate fi realizată altfel decât prin combaterea mediocrităţii. Cine acceptă mediocritatea, acceptă un viitor mai rău decât trecutul în care a trăit el".
Pr. dr. Florin Spatariu
* * *
Itinerare catecumenale pentru viaţa matrimonială. Orientări pastorale pentru Bisericile particulare
Dicasterul pentru Laici, Familie şi Viaţă, Ed. "Sapientia", Iaşi 2022, 94 p., 14×20, ISBN 978-606-578-488-8, 15 lei
Primul Papă. Arheologi pe urmele lui Petru istoric
Michael Hesemann, Ed. "Sapientia", 2022, ISBN 978-606-578-485-7, 14×20 cm, 390 p., 40 lei
Stabat Mater pentru cor mixt şi acompaniament de orgă
Florin Spatariu, Ed. "Sapientia", 2022, ISMN 979-0-69490-209-4, 21×30 cm, 68 p., 15 lei
* * *
Aceste cărţi, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor aferente expedierii):
Din Librăria "Presa Bună":
- prin poştă: Librăria "Presa Bună", Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 26; 700064-Iaşi
- prin telefon şi WhatsApp: 0770.477.565: de luni până vineri, între orele 9.00 şi 19.00; duminica, între orele 10.00 şi 18.00
- prin e-mail: [email protected]
- prin Internet: www.ercis.ro/libraria
*
De la Librăria "Sapientia":
- prin poştă: Librăria "Sapientia", Str. Th. Văscăuţeanu, nr. 6; 700462-Iaşi
- prin e-mail: [email protected]
- prin telefon: 0754.826.814
- prin website (online): www.editurasapientia.ro sau www.librariasapientia.ro
- direct din Librăria "Sapientia" din Iaşi (incinta Institutului Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iaşi)
- sau la librăriile catolice partenere
* * *
Vă invităm să accesaţi pagina "Noutăţi editoriale" pe www.ercis.ro
