Editura "Sapientia": Trei noi cărţi
La Editura "Sapientia" au apărut recent cărţile: Directoriu pentru cateheză, scrisă de Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări, Episcopul şi unitatea creştinilor: Vademecum ecumenic, scrisă de Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, şi Et in Arcadia ego! Consemnări jurnalistice despre Biserica Catolică din România. Vol. 1. Ziarul Opinia Iaşi (1897-1915, 1926-1940), editată de dr. Iosif Tamaş.
*
La Editura "Sapientia" a apărut recent cartea: Directoriu pentru cateheză, scrisă de Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări şi tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătraşcu. Cartea apare în colecţia "Cateheză", în formatul 14×20, are 320 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 35 lei.
Drumul catehezei din aceste ultime decenii a fost marcat de exortaţia apostolică Catechesi tradendae. Acest text reprezintă nu numai parcursul făcut începând de la reînnoirea Conciliului Ecumenic al II-lea din Vatican, ci constituie sinteza aportului numeroşilor episcopi din lume adunaţi în Sinodul din 1977. Pentru a folosi cuvintele din acel document, cateheza "tinde la obiectivul dublu de a maturiza credinţa iniţială şi de a educa adevăratul discipol al lui Cristos printr-o cunoaştere mai aprofundată şi mai sistematică a persoanei şi a mesajului Domnului nostru Isus Cristos". O misiune grea, care nu permite să se specifice prea rigid diferitele faze pe care le comportă procesul catehetic. Totuşi, obiectivul, deşi angajant, rămâne nealterat, mai ales în contextul cultural din aceste decenii. Cateheza, tot cu referinţă la ceea ce scria Ioan Paul al II-lea, vrea "să dezvolte, cu ajutorul lui Dumnezeu, o credinţă încă germinală, de a promova spre plinătate şi de a hrăni zilnic viaţa creştină a credincioşilor de toate vârstele. Într-adevăr, este vorba despre creştere, la nivelul conştiinţei şi în viaţă, a seminţei credinţei puse de Duhul Sfânt prin prima vestire şi transmisă eficace prin Botez". În acest mod, cateheza rămâne altoită în tradiţia solidă care a caracterizat istoria creştinismului încă de la originile sale. Ea rămâne ca o activitate formativă specială a Bisericii care, respectând diferitele grupe de vârstă ale credincioşilor, se străduieşte să facă mereu actuală evanghelia lui Isus Cristos ca să fie sprijin pentru o mărturie coerentă.
Acest Directoriu pentru cateheză se situează într-o continuitate dinamică cu cele două care l-au precedat. La 18 martie 1971, Sfântul Paul al VI-lea aproba Directoriul catehetic general, redactat de Congregaţia pentru Cler. Acel Directoriu se califica pentru a da o primă aranjare învăţăturii reieşite de la Conciliul al II-lea din Vatican (cf. CD 44). Nu se poate uita că Sfântul Paul al VI-lea considera toată învăţătura conciliară ca "marele catehism al timpurilor moderne".
La a treizecea aniversare a Conciliului, la 11 octombrie 1992, Sfântul Ioan Paul al II-lea publica şi Catehismul Bisericii Catolice. Conform cuvintelor sale, "acest Catehism nu este destinat să substituie Catehismele locale [...]; este destinat să încurajeze şi să ajute redactarea de noi catehisme locale, care să ţină cont de situaţiile şi culturile diferite". Drept consecinţă, la 15 august 1997, apărea Directoriul general pentru cateheză. Este sub ochii noştri marea lucrare ce s-a realizat ca urmare a acestei publicaţii. Lumea vastă şi diferenţiată a catehezei a avut o ulterioară provocare pozitivă pentru a da viaţă la noi studii care să permită de a înţelege mai bine exigenţa pedagogică şi formativă a catehezei, mai ales în lumina unei interpretări reînnoite a catecumenatului. Multe Conferinţe Episcopale, prin instanţele care apăreau, au dată viaţă la noi itinerare de cateheză pentru diferitele grupe de vârstă. De la copii la adulţi, de la tineri la familii, s-a asistat la o ulterioară reînnoire a catehezei.
La 23 martie 2020, Papa Francisc a aprobat noul Directoriu pentru cateheză, pe care avem onoarea şi responsabilitatea de a-l prezenta Bisericii. El reprezintă o etapă ulterioară în reînnoirea dinamică pe care o realizează cateheza. De altfel, studiile catehetice şi angajarea constantă a atâtor Conferinţe Episcopale au permis să se ajungă la obiective deosebit de semnificative pentru viaţa Bisericii şi maturizarea credincioşilor, care cer o nouă sistematizare.
Scurta panoramă istorică arată că fiecare Directoriu a fost redactat ca urmare a unor documente importante ale magisteriului. Primul a avut ca referinţă învăţătura conciliară; al doilea, Catehismul Bisericii Catolice, iar al nostru, Sinodul despre Noua evanghelizare pentru transmiterea credinţei creştine, împreună cu exortaţia apostolică a Papei Francisc Evangelii gaudium. În cele trei texte rămân exigenţe comune, care sunt finalitatea şi îndatoririle catehezei, în timp ce fiecare se nuanţează graţie contextului istoric schimbat şi a actualizării magisteriului. Între primul şi al doilea Directoriu au trecut douăzeci şi şase de ani; între al doilea şi al nostru, douăzeci şi trei de ani. În unele privinţe, cronologia arată exigenţa dinamicii istorice căreia trebuie să i se facă faţă. O privire mai aprofundată asupra contextului cultural poate să evidenţieze noile problematici pe care Biserica este chemată să le trăiască. Două în mod deosebit. Prima este fenomenul culturii digitale, care aduce cu sine a doua provocare: globalizarea culturii. Şi una, şi cealaltă sunt aşa de interconectate, încât se determină reciproc şi produc fenomene care evidenţiază o schimbare radicală în existenţa persoanelor. Exigenţa formării care să fie atentă faţă de fiecare persoană pare adesea întunecată în faţa impunerii modelelor globale. Tentaţia de adaptare la forme de omologare internaţională nu este un risc care trebuie subevaluat, mai ales în contextul formării la viaţa de credinţă. De fapt, aceasta se transmite cu întâlnirea interpersonală şi se alimentează în sfera comunităţii. Exigenţa de a exprima credinţa cu rugăciunea liturgică şi de a o mărturisi cu forţa carităţii impune să ştim să mergem dincolo de caracterul fragmentar al propunerilor pentru a recupera unitatea originară a existenţei creştine. Ea îşi are fundamentul în cuvântul lui Dumnezeu vestit şi transmis de Biserică printr-o Tradiţie vie, care ştie să primească în ea ceea ce este vechi şi ceea ce este nou (cf. Mt 13,52), din generaţii de credincioşi răspândiţi în toate părţile lumii.
Biserica, în deceniile care au urmat după Conciliul al II-lea din Vatican, a avut ocazia de a reflecta din nou de multe ori asupra marii misiuni pe care Cristos i-a încredinţat-o. Îndeosebi două documente marchează această instanţă evanghelizatoare. Sfântul Paul al VI-lea, cu Evangelii nuntiandi, şi Papa Francisc, cu Evangelii gaudium, trasează parcursul care nu poate accepta circumstanţe atenuante în ce priveşte angajarea zilnică a credincioşilor pentru evanghelizare. "Biserica există pentru a evangheliza", afirma cu putere Sfântul Paul al VI-lea; "Eu sunt o misiune", reafirmă cu tot atâta claritate Papa Francisc. Nu există alibiuri care pot să abată privirea de la o responsabilitate care uneşte fiecare credincios şi întreaga Biserică. Aşadar, legătura strânsă între evanghelizare şi cateheză devine particularitatea acestui Directoriu. El vrea să propună un parcurs care vede unite intim vestirea kerygmei şi maturizarea sa.
† Salvatore Fisichella
arhiepiscop tit. de Voghenza
*
La Editura "Sapientia" a apărut recent cartea: Episcopul şi unitatea creştinilor: Vademecum Ecumenic, scrisă de Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor şi tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătraşcu. Cartea apare în colecţia "Magisterium", în formatul 14×20, are 71 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 10 lei.
Slujirea încredinţată episcopului este o slujire a unităţii atât în interiorul propriei dieceze, cât şi între Biserica locală şi Biserica universală. Aşadar, această slujire are o relevanţă specială în căutarea unităţii tuturor discipolilor lui Cristos. Responsabilitatea episcopului în promovarea unităţii creştinilor este afirmată clar în Codul de drept canonic al Bisericii latine, printre îndatoririle funcţiei sale pastorale: "Să se poarte cu omenie şi caritate faţă de fraţii care nu sunt în comuniune deplină cu Biserica Catolică, încurajând, de asemenea, ecumenismul, aşa cum este el înţeles de Biserică" (can. 383 § 3 CDC 1983). Prin urmare, episcopul nu poate considera promovarea cauzei ecumenice pur şi simplu ca pe una din multele îndatoriri ale slujirii sale diversificate, o îndatorire care ar putea sau ar trebui să fie amânată în faţa altor priorităţi, aparent mai importante. Angajarea ecumenică a episcopului nu este o dimensiune opţională a slujirii sale, ci o datorie şi o obligaţie. Acest lucru apare şi mai clar în Codul canoanelor Bisericilor Orientale, care conţine o secţiune specială dedicată îndatoririi ecumenice, în care se recomandă în mod deosebit păstorilor Bisericii "să se străduiască participând în mod ingenios la activitatea ecumenică" (can. 902-908 CCBO 1990). Aşadar, în slujirea unităţii, activitatea pastorală a episcopului include nu numai unitatea Bisericii sale, ci şi unitatea tuturor celor botezaţi în Cristos.
Acest document, Episcopul şi unitatea creştinilor. Vademecum ecumenic, publicat de Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, este oferit ca un sprijin pentru episcopii diecezani şi eparhiali pentru a-i ajuta să înţeleagă şi să realizeze mai bine responsabilitatea lor ecumenică. La originea acestui Vademecum a fost cererea formulată în timpul unei adunări plenare a acestui Consiliu Pontifical. Textul a fost redactat de oficialii Consiliului, cu consultarea experţilor şi cu aprobarea dicasterelor competente din Curia Romană. Acum suntem bucuroşi să-l publicăm cu binecuvântarea Sfântului Părinte Papa Francisc.
Încredinţăm această lucrare episcopilor din lume, sperând ca în aceste pagini să poată găsi linii călăuzitoare clare şi utile, care să-i ajute să conducă Bisericile locale încredinţate grijii lor pastorale spre acea unitate pentru care Domnul s-a rugat şi la care Biserica este chemată în mod irevocabil.
Cardinal Kurt Koch
*
La Editura "Sapientia" a apărut recent cartea Et in Arcadia ego! Consemnări jurnalistice despre Biserica Catolică din România. Vol. 1. Ziarul Opinia Iaşi (1897-1915, 1926-1940), editată de dr. Iosif Tamaş. Cartea apare în colecţia "Istoria Bisericii", în formatul 17×24, are 384 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 35 lei.
Acum câţiva ani în urmă am început o cercetare de documentare care, ulterior, s-a dezvoltat într-un proiect de strângere şi arhivare a articolelor din publicaţiile vechi referitoare la Episcopia Romano-Catolică de Iaşi. Biserica este o realitate complexă, profund legată de viaţa noastră socială şi astfel, pentru aprofundarea contextului socio-cultural şi politico-religios al ţării noastre, informaţiile strict confesionale au fost completate şi redimensionate. În acest context direcţiunea Editurii Sapientia a hotărât să publice rezultatele muncii noastre.
Lucrăm în domeniul discursului istoric, strict cronologic, fără să intervenim asupra textelor şi fără să atragem atenţia asupra raporturilor dintre teologie şi credinţă, viaţa socială şi politică, fără să facem distincţii între planurile pastoral-canonic, didactic-cultural, social-caritativ, confesional-ecumenic. Când a fost cazul am intervenit cu o observaţie, de exemplu: (n.n., textul este însoţit de fotografie). Am păstrat cu sfinţenie grafia vremurilor. Aşa a apărut în titlu sintagma latină care ne poartă cu gândul la vremea străbunilor noştri dragi, care au trudit pe aceste meleaguri şi că, implicit, ... şi noi am fost pe acolo!
Ziarul Opinia îşi începe activitatea publicistică în ziua de joi, 1 mai 1897, şi se prezintă cititorilor ca Ziar Conservator Cotidian, având să-şi schimbe denumirea în Ziar Politic Cotidian. De fapt, a fost o publicaţie de-a dreptul liberală şi la această concluzie am ajuns parcurgând anii celui de-Al Doilea Război Mondial, când faptele josnice de violenţă antisemită s-au răsfrânt asupra conducerii evreieşti a ziarului, cu sediul în str. Lăpuşneanu, 37, pe atunci str. Gh. Mârzescu, nr. 17.
Am parcurs 76 de volume din ziarul Opinia, începând din 1897 până la sfârşitul anului 1915, când pe 31 decembrie, la rubrica INFORMAŢII, a fost anunţată moartea Inalt Prea Sf. Sale Arhiepiscopul catolic Nicolae Iosif Camilli. Am continuat cu perioada anilor 1926 până în 1940, când Opinia îşi întrerupe programul editorial, revenind după război în anul 1946. Perioada anilor 1916-1925 am acoperit-o ulterior, parcurgând ziarul Evenimentul de Iaşi.
Ziarul Opinia şi-a început apariţia cu două pagini, ulterior cu patru, având o dimensiune de 48 x 33, similar cu un ziar din zilele noastre. Tirajul era modest, maximum 300 exemplare, preţul unui număr fiind de 10 bani. Se făceau şi abonamente pe un an - 24 lei, pe 6 luni - 12 lei, ori pe trei luni, preţul fiind de 6 lei. De obicei pe ultima pagină se regăsesc reclame şi anunţuri, pentru acestea oferindu-se la abonament un scăzământ de 50 la sută. Sunt o mulţime de reclame, diversificate: de la produse pentru dame, comercianţi cu un plus de marfă - brânză, peşte etc., restaurante, până la maşini de cusut, bijuterii, hârtii de ţigară, bomboane, fapt ce indică orientarea ziarului către un public ţintă, categorii umane cât se poate de variate. Scriitura jurnalistică surprinde plăcut, uneori pătimaşă, cu limbaj specific perioadei. Sunt destul de frecvente greşelile de tipar. Opinia nu apărea în zi de sărbătoare şi acest fapt era semnalat în ziua precedentă, de exemplu: "Din cauza serbătorei de mâne Marţi, ziarul nu va apare de cât Miercuri la 7 oare seara". Aşezarea în pagină este una obişnuită unui ziar - în coloane. Aşa cum vom observa, parcurgând volumul, ziarul avea o serie de rubrici stabile şi unele recurente. ŞTIRI: în general din Iaşi, unde se punea accent pe evenimente menite să şocheze (crime, violuri, hoţii), uneori să atace o persoană sau o instituţie; se creionează un anumit tipar politic sau de funcţionar al statului, ştiri internaţionale, ecouri parlamentare, ştiri cu menirea de a informa/dezinforma cetăţeanul cu privire la deciziile luate de oficialităţi, ştiri de natură economică, notificări legate de procese judecătoreşti, telegrame, recomandări bibliografice. Autorii, la început, nu semnau articolele, ulterior apar iniţialele la final de text. De multe ori autorii scriu sub pseudonim, dar sunt şi adevărate editoriale semnate, unde numele persoanei era însoţit de titulatură, de exemplu: Duminică, 29 Septembrie 1940, de arhimandritul SCRIBAN, profesor universitar.
Biserica, în ţara noastră, a fost mereu deschisă faţă de mijloacele de comunicare şi le-a folosit în activitatea sa de evanghelizare şi catehizare şi s-a străduit să adapteze mărturia evanghelică şi mesajul său la formele culturale şi la mijloacele de comunicare oferite de momentul istoric al vremurilor. Astfel munca noastră capătă valoare subsidiară prin faptul că, fizic vorbind, Biserica noastră locală nu a putut arhiva tot materialul publicistic existent, cu referire la ea. Este foarte bine ca să ne oprim, din când în când, să privim ce-am lăsat posterităţii, ca eventual să îndreptăm cursul firesc al vieţii în cazul în care ne-am abătut prea mult de la chip, furaţi de mirajul asemănării, de virtual.
Dr. Iosif Tamaş
* * *
Directoriu pentru cateheză
Consiliul Pontifical Pentru Promovarea Noii Evanghelizări, Ed. Sapientia", 2020, 320 p., 14×20 cm, ISBN 978-606-578-429-1, 35 lei
Episcopul şi unitatea creştinilor: Vademecum ecumenic
Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, Ed. Sapientia", 2021, 71 p., 14×20 cm, ISBN 978-606-578-436-9, 10 lei
Et in Arcadia ego! Consemnări jurnalistice despre Biserica Catolică din România. Vol. 1: Ziarul Opinia Iaşi (1897-1915, 1926-1940)
Iosif Tamaş, editor, Ed. Sapientia", 2020, 384 p., 17×24 cm, ISBN 978-606-578-428-4, 35 lei
