La Editura "Sapientia" din Iaşi au apărut trei cărţi noi: Teologie spirituală. Teme fundamentale - colecţia Teologie, scrisă de pr. Iosif Enăşoae, Manual de filozofie sistematică - Ontologie, metafizică - colecţia Philosophia Christiana, scrisă de Battista Mondin, şi Biserica Catolică din România în perioada persecuţiei comuniste (1948-1989) - colecţia Magistra Vitae, editată de Comisia Naţională de studiere a Istoriei Bisericii Catolice din România.
Teologie spirituală. Teme fundamentale
Autorul acestei lucrări este binecunoscut cititorilor de literatură catolică prin lucrările sale de teologie spirituală publicate la Editura "Sapientia" (Valoarea salvifică a suferinţei în magisteriul papei Ioan Paul al II-lea - 2003; Preoţia în acţiunea de sfinţire a omenirii - 2003; De la kerigmă la cateheza sistematică - 2007), iar imboldul pentru această nouă carte l-a constituit constatarea creşterii interesului multor persoane pentru valorile spirituale.
Teologia spirituală sau spiritualitatea (din lat. spirituálitas) se referă atât la valorile spirituale, cât şi la concepţiile şi practicile proprii ale unei religii sau ale unei confesiuni creştine (de ex.: spiritualitate catolică, ortodoxă etc.) sau ale unui ordin călugăresc (de ex.: spiritualitate benedictină, franciscană etc.).
Părintele Enăşoae mărturiseşte că lucrarea sa nu-şi doreşte decât să fie o completare modestă, în linia Cartei Sinodale a Diecezei de Iaşi, a unor teme de teologie spirituală din lucrarea Cântarea sfinţeniei, scrisă de pr. Cristinel Fodor, director spiritual la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi, apărută în anul 2007, la Editura "Sapientia" a acestui Institut.
A avea o credinţă clară, conform Crezului Bisericii, este adesea etichetat drept fundamentalism. În timp ce relativismul, adică a te lăsa dus de colo-colo de orice curent de învăţătură, apare drept unica atitudine care e la înălţimea timpurilor de azi. Se constituie o dictatură a relativismului, care nu recunoaşte nimic drept definitiv şi care lasă drept unică măsură doar propriul eu şi dorinţele acestuia.
Noi, în schimb, avem o altă măsură: pe Fiul lui Dumnezeu, adevăratul om. El este măsura adevăratului umanism. O credinţă adultă nu este aceea care urmează moda şi ultima noutate; credinţa adultă şi matură este aceea care este profund înrădăcinată în prietenia cu Cristos. Această prietenie ne deschide spre tot ceea ce este bun şi ne oferă criteriul pentru a discerne între adevărat şi fals, între înşelăciune şi adevăr. Această credinţă adultă trebuie să o maturizăm, spre această credinţă trebuie să călăuzim turma lui Cristos. Şi această credinţă - numai credinţa - realizează unitatea şi se împlineşte în iubire.
Tocmai de aceea, autorul mărturiseşte împreună cu papa Paul al VI-lea că vrea să se reaprindă interesul pentru chestiunile referitoare la perfecţiune; nu atât pentru a elabora noi teorii, cât mai ales pentru a genera noi energii (ES 19). Teologia spirituală dispune de izvoare şi de mijloace pentru a realiza acest deziderat atât prin reflecţia sapienţială, cât şi prin utilizarea cu înţelepciune a pedagogiei creştine, afirmă autorul ca o concluzie la apariţia acestei cărţi.
Cele 16 capitole ale prezentului volum sunt ca o invitaţie la o călătorie în universul tainic al misticii creştine, aşa cum s-a concretizat ea în experienţa Bisericii şi îl invită pe cititor la redescoperirea lui Cristos, unicul Mântuitor care va salva lumea, după cum spunea şi papa Ioan Paul al II-lea (NMI 29).
Manual de filozofie sistematică - Ontologie, metafizică
Autorul acestei cărţi este părintele Battista Mondin, care a fost profesor de filozofie timp de peste 50 de ani la diferite instituţii ecleziastice de învăţământ superior, mai ales la Universitatea Pontificală "Urbaniana" din Roma. Pentru a veni în ajutorul modelării unei gândiri filozofice şi a cultiva "iubirea de înţelepciune", care parcă e din ce în ce mai absentă, părintele Mondin a compus un adevărat compendiu - Manual de filozofie sistematică - care expune în şase volume principalele ramuri ale filozofiei, privite cu precădere prin prisma tomistă. Aceste şase volume au fost traduse în limba română de dr. Wilhelm Tauwinkl, sub coordonarea şi controlul ştiinţific al pr. dr. Wilhelm Dancă. Cel de-al treilea volum din acest compendiu tratează despre ontologie şi metafizică (ramuri ale filozofiei înrudite ca obiect de studiu) şi vede pentru prima oară lumina tiparului în limba română.
Ontologia (din limba greacă: óntos, genitivul participiului trecut al verbului einai = "a fi", şi logia = "învăţătură despre..."), termen creat în secolul al XVII-lea de către Rudolf Goclenius, este o disciplină filozofică, ramură fundamentală a metafizicii, al cărei obiect de studiu este fiinţa şi existenţa, şi categoriile în care acestea se împart: lucruri, proprietăţi, procese, fapte. În literatura filozofică de limbă engleză, ontologia este opusă teoriei cunoaşterii, făcându-se deosebirea între lucruri (sau atributele lor), aşa cum sunt în sine, şi felul cum ele ne apar.
Deja în filozofia antichităţii greceşti s-a dezbătut problema "fiinţei a ceea ce există" (sein des seienden), de exemplu în "Metafizica" lui Aristotel. În Evul Mediu, reprezentanţii scolasticii abordează temele ontologiei în relaţie cu discutarea problemelor teologice. În ontologia analitică modernă, în cadrul filozofiei analitice, sunt cercetate categoriile fundamentale: lucru, calitate şi eveniment, precum şi unele noţiuni ca parte şi întreg, dependent şi independent, care sunt atribute ale unor anumite entităţi. Pe primul plan se situează problema felului cum se comportă o categorie faţă de alta şi dacă o anumită categorie poate fi caracterizată drept fundamentală.
Metafizica (greacă meta = "după", phisiká = "cele despre natură") este un domeniu al filozofiei a cărui obiect de studiu îl constituie explicarea naturii lumii. Este studiul fiinţei şi fiinţării, deci al realităţii.
Metafizica adresează gândirii întrebări de tipul "Care este natura realităţii?", "Există Dumnezeu?" sau "Care este locul omului în Univers?"
O ramură esenţială a metafizicii este ontologia, investigarea categoriilor de lucruri care există în lume şi a relaţiilor dintre acestea. Metafizicianul încearcă să clarifice noţiunile prin care oamenii înţeleg lumea, incluzând existenţa, noţiunea de obiect, proprietatea, spaţiul, timpul, cauzalitatea, interconexiunile şi posibilitatea.
Mult mai recent, termenul metafizică a fost asociat pentru a caracteriza subiecte care sunt "deasupra" sau "în afara" acestei lumi fizice, neavând o conotaţie ontologică academică.
Acest manual se adresează nu doar studenţilor de filozofie, ci şi persoanelor care sunt interesate de cunoaşterea filozofică, al cărei scop este Dumnezeul cel viu şi adevărat, unic în fiinţă şi întreit în persoană.
Biserica Romano-Catolică din România în perioada persecuţiei comuniste (1948-1989)
Apariţia acestei cărţi-document la Editura "Sapientia" a Institutului Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iaşi este cu siguranţă un eveniment editorial menit să ofere lumini noi în privinţa implicării Bisericii Romano-Catolice din România în rezistenţa anticomunistă. Acest regim - unul din flagelele secolului al XX-lea - a adus multă suferinţă şi durere, fiind un duşman declarat al credinţei, considerată ca "opiul poporului" (Karl Marx).
Prezentul volum este rodul unei colaborări coordonate de prof. Dănuţ Doboş, care, împreună cu pr. Cristinel Farcaş, pr. prof. dr. József Marton, Mons. József Fodor, prof. Lázsló Bura şi drd. Claudiu Călin, oferă o panoramă asupra realităţilor dure cu care s-au confruntat credincioşii şi clerul romano-catolic în perioada persecuţiei comuniste, care, prin diferite forme, s-a desfăşurat practic pe toată durata comunismului, adică între anii 1948-1989.
Documentele de arhivă confirmă modul brutal în care autorităţile comuniste au acţionat începând cu anii 1948-1949 împotriva ierarhiei romano-catolice, a preoţilor, călugărilor şi călugăriţelor. Pe de altă parte, cei care au reuşit să scape de represiunea Securităţii, reprezentanţi ai unor instituţii catolice de prestigiu care făcuseră istorie în ţara noastră au părăsit în acea perioadă România, trăindu-şi fiecare chemarea dăruită de Dumnezeu.
Istoria Bisericii Romano-Catolice din România de după anul 1948 este istoria represiunii antireligioase şi a persecuţiei. După cum este cunoscut, acţiunile regimului comunist au întâmpinat deseori opoziţia fermă şi eroică a reprezentanţilor Bisericii. Se cuvine să amintim aici atitudinea demnă a tuturor episcopilor membri ai Conferinţei Episcopale Române care, în perioada 1948-1949, s-au opus cu fermitate ingerinţelor în viaţa Bisericii, precum şi tentativelor regimului de a dezbina şi de a subordona Biserica. Episcopii au reafirmat atunci, cu convingere, legătura Bisericii Catolice locale cu Sfântul Scaun şi papa Pius al XII-lea, cel care, printr-o serie de mesaje (mai ales prin Scrisoarea apostolică Veritatem facientes din anul 1952), a încurajat şi sprijinit episcopatul catolic şi pe credincioşi în faţa valurilor de persecuţii. Aceiaşi episcopi au protestat împotriva legislaţiei comuniste antibisericeşti, nelăsându-se intimidaţi nici în privinţa aşa-zisului Statut al Bisericii Catolice din România şi au condamnat măsurile regimului privind desfiinţarea învăţământului teologic şi multe altele.
Orice domeniu al existenţei noastre în anii comunismului trebuie să constituie o preocupare inclusiv a specialiştilor, care nu trebuie să ignore importanţa Bisericii Catolice în contracararea comunismului. Aceste iniţiative trebuie să pornească cu bună-credinţă şi să fie puse în practică cu profesionalism. Aceasta deoarece istoria Bisericii reprezintă o valoare a patrimoniului cultural universal, memoria comunităţilor noastre creştine, iar noi nu putem fi indiferenţi la modul în care aceasta este pusă la dispoziţia opiniei publice şi a posterităţii.
M-aş bucura, desigur, dacă reconstituirile istoriei Bisericii în anii comunismului ar fi făcute în comuniune de competenţe de către specialişti din cadrul Bisericii şi cei din centrele academice consacrate. Vor putea fi evitate, astfel, eventuale informaţii şi idei distorsionate ori neconforme cu realitatea, rezultate din necunoaşterea istoriei Bisericii şi a specificului organizării acesteia. Acest tip de cercetare este dificil, necesitând timp şi precauţie, răbdare şi competenţă profesională. Trebuie evitată cercetarea selectivă, sau prezentarea în manieră fugitivă a unor capitole importante din istoria Bisericii. Trebuie evitate, apoi, abuzul de adjective şi etichetări tendenţioase la adresa unor reprezentanţi ai Bisericii, spunea Excelenţa sa, Ioan Robu, arhiepiscop şi mitropolit de Bucureşti, în cadrul unei conferinţe ţinute la Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului din Bucureşti joi, 26 aprilie 2007.
Atât istoria Bisericii Catolice, dar, mai ales, istoria Bisericii Ortodoxe Române, s-au aflat şi în atenţia unor istorici din afara Bisericii, aşa cum s-a întâmplat în cazul Raportului Comisiei Prezidenţiale coordonat de Vladimir Tismăneanu. Multe informaţii au fost distorsionate şi neconforme realităţii; de aceea, este apreciabilă intenţia Bisericii Ortodoxe Române de a-şi scrie propria istorie din anii comunismului, apelând la proprii săi specialişti, giraţi de istorici de prestigiu şi de specialişti în istoria comunismului în România. Acelaşi lucru se realizează şi în Biserica Catolică din România, care efectuează cercetări rodnice în acest domeniu. Prezentul document o dovedeşte cu prisosinţă.
* * *
Teologie spirituală. Teme fundamentale
Iosif Enăşoae, Ed. "Sapientia", 2008, ISBN 978-973-8980-24-2, 14x20 cm, 406 p., 25 RON
Manual de filozofie sistematică - Ontologie, metafizică
Battista Mondin, Ed. "Sapientia", 2008, ISBN 978-973-8980-16-4, 15x21 cm, 392 p., 25 RON
Biserica Romano-Catolică din România în perioada persecuţiei comuniste (1948-1989)
Comisia Naţională de studiere a Istoriei Bisericii catolice din România, Ed. "Sapientia", 2008, ISBN 978-973-8980-15-0, 14x20 cm, 120 p., 5 RON
Andrei Dumitrescu
