Editura "Sapientia": Revoluţia sexuală globală: distrugerea libertăţii în numele libertăţii, ediţia a II-a, şi Se lasă seara şi ziua e de acum pe sfârşite
La Editura "Sapientia" a apărut recent cartea Revoluţia sexuală globală: distrugerea libertăţii în numele libertăţii, ediţia a II-a revizuită şi adăugită, scrisă de Gabriele Kuby şi tradusă în limba română de Monica Stinghe. Cartea apare în colecţia "Creştinism în contemporaneitate", în formatul 14x20, are 484 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţara la preţul de 45 lei.
Nu veţi putea parcurge cartea pe care o ţineţi acum în mână fără să fiţi într-o oarecare măsură afectaţi emoţional. Revoluţia sexuală globală ne afectează pe toţi - bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni, existenţa noastră personală şi viitorul societăţii.
Pentru că noi, oamenii, nu suntem asemenea animalelor, programaţi să avem doar instincte şi gata, ci avem libertatea de a hotărî încotro să ne îndreptăm. Pentru asta însă, avem nevoie de un standard al binelui şi răului. Standardul sexualităţii, care a fost respectat la fel timp de secole, este acum călcat în picioare sau va fi călcat în picioare curând, chiar şi acolo unde acest lucru încă nu s-a întâmplat.
Acesta este un deziderat care se vrea parte a progresului spre libertate, ca şi când libertatea subiectivă a unui individ de a face orice i se pare distractiv şi plăcut ar fi calea cea mai rapidă spre fericire. Chiar aşa să fie?
Să aruncăm o privire onestă spre starea societăţii de azi: familii destrămate, mame sau taţi care-şi cresc singuri copiii şi de asemenea mulţi tineri care poartă în ei adânci răni emoţionale şi spirituale. Să privim şi la dependenţii de pornografie, la milioanele de abuzatori sexuali asupra copiilor, la milioanele de bebeluşi avortaţi, să privim în cele din urmă şi la propriul nostru drum prin viaţă. Dacă ar fi să întrebăm profesori, medici, psihiatri, terapeuţi, asistenţi sociali şi lucrători cu tinerii, cu toţii ar fi de părere că ar trebui să fugim ca de ciumă de acest gen de falsă fericire. Spunem că tinereţea e perioada cea mai fericită a vieţii, însă suntem pe punctul de a crea o societate în care sunt mereu şi mereu mai puţine râsete de copii şi, în schimb, mereu mai mulţi adulţi şi bătrâni deprimaţi.
Toate astea sunt limpezi ca bună ziua. Cauzele sunt mereu cercetate şi discutate, dar una dintre cauze - poate chiar cea mai importantă - este înfăşurată într-o tăcere tabu: este vorba de răsturnarea ordinii normelor sexuale, în forma în care acum ea dă contur societăţii celei noi. Asemenea norme sunt parte a "sistemului de operare" al unei societăţi, astfel încât fiecare societate, în mod firesc, protejează acele norme sexuale, punându-le ca stavilă pedepse din partea comunităţii şi sistemului judiciar. Pe când odinioară monogamia era standard, acum standardul s-a schimbat înspre permisivitatea hedonismului şi a promiscuităţii sexuale, pe care însăşi legea o impune sub stindardul egalităţii şi nediscriminării.
Basmul lui Andersen Hainele cele noi ale împăratului este o ingenioasă metaforă a felului în care astăzi realitatea nu mai poate fi definită aşa cum este ea. Se menţine azi în putere toată această conspiraţie a ascunderii realităţii, pentru că a spune adevărul ar pune în primejdie structurile de putere, care mai devreme sau mai târziu vor trebui să se prăbuşească din cauză că nu fac decât să nege realitatea.
În basmul nostru, la curtea împăratului sosesc nişte înşelători care vor să-l convingă pe acesta de măiestria lor în a ţese "cea mai frumoasă pânză". Calitatea uimitoare a acestei pânze ar fi că este invizibilă ochiului oricărui om ce ar fi "necalificat pentru slujba sa, ori ar fi nemaipomenit de prost". A scoate în faţă evidenţa - adică a spune despre ceva ce nu este că de fapt este - devine deosebit de sensibil. Împăratul nu vrea să-şi piardă tronul sau să-şi dezvăluie prostia, aşa că de aceste temeri se vor folosi cei doi înşelători ca să-l prindă în jocul lor.
Cu toţii se lasă înfăşuraţi într-un păienjeniş al minciunii, cu toţii pretind că văd ceva ce nu există. Împăratul ajunge într-o situaţie despre care oricine îşi dă seama că e o minciună, însă doar un copil îndrăzneşte să strige: "Împăratul e gol!" Copilul nu are nicio slujbă şi nicio reputaţie de pierdut.
În această carte mă străduiesc să am un asemenea glas de copil atunci când scriu despre erodarea moralei de către puterea politică. Ea se petrece în două sensuri: binele este numit rău, iar răul, bine. Omului îi este luată busola care-i indica direcţia şi îi este amputat curajul de a urma chemarea iubirii adevărate.
Vreau să descriu revoluţia sexuală globală aşa cum a fost ea pornită de minţile alese ale Revoluţiei Franceze, până la stadiul ei de astăzi, al ideologiei gender postmoderne, emisă de o oarecare Judith Butler, care propovăduieşte:
o Distrugerea sistemului de valori moştenit al tuturor culturilor şi religiilor
o Susţinerea agendei revoluţionare de către elitele politice
o Manevre totalitare, aşa cum se văd în programul promovat de Principiile Yogyakarta
o Impunerea concretă a ideologiei gender în societate până la punctul în care chiar limba se schimbă sub imperiul considerentelor politice
o Epidemia generalizată de pornografie, de care nu mai pot fi protejaţi nici tinerii şi nici chiar copiii
o Mişcarea homosexuală ca motor care mână mai departe revoluţia.
Chiar dacă unele aspecte importante ale acestei mişcări nu mai pot fi discutate fără a atrage după ele acuzaţii de atac la persoană, există un amplu capitol care cuprinde rezultate ale cercetărilor ştiinţifice asupra modului de viaţă homosexual, precum şi contradicţiile interne ale agendei homosexuale.
Un alt capitol descrie poziţia creştinilor faţă de homosexualitate şi modul în care Biserica se raportează la cererile acestei minorităţi.
Capitolul intitulat Sexualizarea copiilor şi tinerilor prin forţa statului detaliază felul în care educaţia sexuală obligatorie în şcoală iniţiază de fapt copiii şi tinerii în mod activ într-o sexualitate hedonistă, fără a-i învăţa mai deloc despre valorile care stau la baza căsătoriei şi creşterii copiilor.
În capitolul Intoleranţă şi discriminare, aduc exemple despre felul în care revoluţia sexuală culminează cu un atac asupra libertăţilor democratice fundamentale, fiind îndreptată în special împotriva creştinismului. Există speranţă totuşi.
În penultimul capitol prezint detalii despre rezistenţa în creştere împotriva acestei revoluţii culturale.
Toate acestea duc spre ultimul capitol, cel care cuprinde esenţa cărţii: avertismentul serios împotriva unui nou totalitarism care distruge libertatea în numele libertăţii.
Suntem contemporani cu o revoluţie culturală care pătrunde în fiecare cămin şi în fiecare inimă. Nu există niciun teritoriu neutru în care să ne putem ascunde. Această revoluţie înaintează tot mai rapid şi devine pe zi ce trece tot mai feroce în atacul ei asupra libertăţilor democratice. Cartea aceasta, publicată iniţial în septembrie 2012 în Germania, a avut nevoie de o actualizare pentru fiecare nouă ediţie şi nouă traducere. Pentru ediţia publicată în Australia de către Parousia Media, s-a folosit ediţia apărută în SUA în 2015, revizuită şi actualizată.
Le mulţumesc editorului meu, Charbel Raish, designerului grafic Anthony Chan şi corectorului John Smyth pentru incredibilul efort de a produce prima ediţie australiană actualizată a acestei cărţi, în timp util, înainte de turneul de conferinţe pe care l-am susţinut în Australia în noiembrie 2017. Recunoştinţa mea profundă se îndreaptă spre John Loiterton, care m-a ascultat la conferinţa "Embolden" a lobby-ului creştin australian din Sydney, a cumpărat cartea, a găsit-o ca fiind foarte importantă pentru înţelegerea vremurilor în care trăim şi apoi nu s-a dat la o parte de la niciun efort pentru a vâna toate imperfecţiunile pe care le-a găsit în carte. Îţi mulţumesc, John!
Una dintre multele minuni care s-au întâmplat cu această carte a fost bucuria de a o vedea tradusă şi publicată în poloneză, maghiară, croată, slovacă, cehă, engleză, olandeză, spaniolă, chineză (Taiwan) şi coreeană în martie 2018, urmate, anul acesta, de ucraineană, rusă şi portugheză - şi, iată, în limba română.
Dumneavoastră, cititorii, aveţi dreptul să ştiţi care este poziţia autoarei. În calitate de sociolog, treaba mea este să observ tendinţele de evoluţie ale societăţii. Ca mamă a trei copii, mă dedic salvării viitorului generaţiei tinere. Iar în calitate de creştină catolică (din 1997), mă străduiesc să-mi trăiesc credinţa. Asta presupune să manifest bune intenţii faţă de toţi oamenii, chiar şi atunci când eu nu împărtăşesc convingerile unora, sau atunci când ei nu le împărtăşesc pe ale mele.
Gabriele Kuby
* * *
La Editura "Sapientia" a apărut recent cartea Se lasă seara şi ziua e de acum pe sfârşite, scrisă de Cardinal Robert Sarah în dialog cu Nicolas Diat şi tradusă în limba română de Augusta-Maria Flonta. Cartea apare în colecţia "Creştinism în contemporaneitate", în formatul 14x20, are 440 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţara la preţul de 40 lei.
Cartea de faţă are rădăcini profunde şi vechi. Ea este ultimul tom al unui triptic a cărui aventură a început în anul 2013.
Am început, împreună cu cardinalul Robert Sarah, dialogul care a constituit materialul pentru lucrarea Ori Dumnezeu, ori nimic (Sapientia, Iaşi 2015). În primăvara anului 2015, publicarea acestui dialog despre credinţă a fost un eveniment de o amploare neaşteptată. Timp de zece zile, cardinalul a mers în capitala franceză pentru a-şi prezenta cartea. Frigul care domnea în Paris era departe de căldura, fervoarea şi entuziasmul care au însoţit apariţia lucrării Dieu ou rien. Îmi amintesc de serile de la biserica "Sfântul Francisc Xaveriu", la "Trinité", la "Sfântul Leon", la bernardini sau la Librăria "La Procure". De fiecare dată, mulţimea se grăbea să-l asculte.
Departe de Paris, în abaţia Lagrasse, în patul său de suferinţă, atins de o scleroză în plăci fulgurantă, fratele Vincent veghea şi se ruga. El era protectorul misterios al cardinalului. Căci lucrarea Ori Dumnezeu, ori nimic a fost un fel de miracol. Cum să înţelegi reuşita formidabilă a unei cărţi atât de radicale şi, prin aceasta, chiar incomprehensibile, a unui om care întotdeauna a fugit de lumină? De mult timp, cardinalul Robert Sarah, prieten apropiat al Papei Benedict al XVI-lea, colaborator al Papei Francisc, preferă umbra strălucitoare a rugăciunii. Motivul adevărat al succesului său rezidă în simplitatea, umilinţa şi sfinţenia cardinalului.
Câteva luni mai târziu, pe drumul către Lagrasse, ne-am gândit să scriem o carte despre importanţa tăcerii în lumea noastră invadată de zgomot, imagini şi patimi. A fost lucrarea Puterea tăcerii (Sapientia, Iaşi 2017), cea de-a doua din triptic. Conversaţia cu Dom Dysmas de Lassus, stareţ al Mănăstirii Grande-Chartreuse, cu care se încheie aceste pagini mistice şi poetice, rămâne inima arzătoare a aventurii noastre literare.
Nu voi putea uita niciodată cele trei zile pe care le-am petrecut la Chartreuse. În acel început de lună februarie 2016, timpul părea că s-a oprit. În faţa acelor întinderi de zăpadă, alături de călugării solitari, pierduţi şi contemplativi, ne găseam în Ceruri.
Astăzi, pot să mărturisesc că m-am temut că lucrarea Puterea tăcerii nu se va bucura de sufragiile cititorilor. Subiectul era dificil, arid, departe de polemicile facile. Dar cartea nu a întârziat să repurteze un mare succes.
În noiembrie 2016, la Catedrala din Versailles, o mulţime imensă îl asculta, cu atenţie şi respect, pe cardinal. Câteva luni mai târziu, la Bazilica din Fourvi?re, locuitorii din Lyon se străduiau să găsească un loc în băncile imensului edificiu. La Cracovia, la Avila, la Washington şi la Bruxelles, experienţa s-a repetat. Un om al lui Dumnezeu atrăgea poporul lui Dumnezeu.
Când mă gândesc la aceşti patru ani, îmi revin în minte devizele abaţiale ale ultimilor părinţi din mănăstirea Fontgombault: Unum necesarium - "Unicul necesar"; Donec dies elucescat - "Până când vine ziua eternă"; Ad superna semper intenti - "Orientaţi, fără încetare, spre realităţile din înălţimi"; Modo geniti infantes - "Ca nou-născuţii": acestea exprimă idealul monastic al unui loc în care Dumnezeu este primul servit. Ele exprimă idealul cardinalului Sarah.
Se lasă seara şi ziua e de acum pe sfârşite este un strigăt profetic. Aceste fraze dureroase vor avea oare un ecou, sau vor dispărea în obscuritatea nopţii? Speranţa este liantul vieţii cardinalului Sarah. În ciuda sărăciei în care s-a născut, a violenţei dictaturii, a salturilor bruşte ale dezrădăcinării, a poverii obositoare a sarcinilor istovitoare, el nu s-a îndoit niciodată. Niciodată nu i-a fost frică. Nu a dat niciodată înapoi. Căci Dumnezeu este cu el. Cardinalul ştie că-l poate găsi, fără încetare, în spatele uşilor capelei sale private.
Nu este vorba nici despre a lăsa să se creadă că, în această aventură, totul a fost simplu. De câte ori nu m-am gândit la afirmaţia lui Barbey d'Aurevilly, din culegerea sa Disjecta membra:
"Oamenii importanţi sunt precum florile cele mai frumoase. Ei cresc sub gunoi şi trecând prin gunoiul pe care-l aruncă peste ei invidioşii şi imbecilii". Cu siguranţă, asta este prea mult.
Georges Bernanos scria în Jurnalul unui paroh de ţară: "Care om al rugăciunii a mărturisit vreodată că rugăciunea l-a dezamăgit?" Cardinalul şi-a asumat riscul întotdeauna, pentru că rugăciunea nu l-a dezamăgit niciodată. Asceza, postul, lectura cotidiană a textelor sacre l-au ajutat la aceasta.
Cu opt luni înainte de a se stinge, fratele Vincent a trebuit să fie internat în spital, pentru a suporta o intervenţie chirurgicală dificilă. Comunitatea sa, anturajul, prietenii erau neliniştiţi. Operaţia putea fi fatală. Aveam dificila sarcină de a-l informa pe cardinal despre evoluţia sănătăţii tânărului bolnav. În dimineaţa zilei în care a fost operat, când prognosticul era rezervat, i-am spus despre neliniştile părintelui abate şi ale medicilor. Spre marea mea surpriză, cardinalul era senin. El considera că operaţia va fi un succes; nu se îndoia că părintele va reuşi să iasă cu bine din acest moment dificil. Cardinalul se rugase, în capela sa privată, toată noaptea care a precedat operaţia - am aflat acest lucru câteva zile mai târziu. El nu şi-a permis odihna. Dar el ştia. Ştia că nu sosise ceasul fratelui Vincent. El ştia care era voia lui Dumnezeu.
Sfântul Ioan Bosco iubea să repete: "Să nu te tulbure nimic, fii întotdeauna vesel!" În compania cardinalului Sarah, această sărmană viaţă terestră are, deseori, culoarea din viaţa de dincolo. Motivul este simplu: cardinalul Robert Sarah are mulţi prieteni în Cer. Ut cooperatores simus veritatis -"Trebuie să servim în aşa fel încât să fim cooperatorii adevărului". Cardinalul Sarah, cel mai bun discipol al lui Benedict al XVI-lea, poate să-şi însuşească această deviză a papei emerit. El este, fără îndoială, un mare cooperator al adevărului.
Nicolas Diat
* * *
Revoluţia sexuală globală: distrugerea libertăţii în numele libertăţii, ediţia a II-a revizuită şi adăugită
Gabriele Kuby, Ed. "Sapientia", 2019, 484 p., 14x20 cm, ISBN 978-606-578-378-2, 45 lei
Cardinal Robert Sarah în dialog cu Nicolas Diat, Se lasă seara şi ziua e de acum pe sfârşite
Ed. "Sapientia", 2019, 440 p., 14×20 cm, ISBN 978-606-578-383-6, 40 lei
* * *
Aceste materiale, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor poştale aferente expedierii):
Din Librăria "Presa Bună":
- prin poştă: Librăria "Presa Bună", Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 26; 700064-Iaşi
- prin telefon şi WhatsApp: 0770.477.565: de luni până vineri, între orele 9.00 şi 19.00; duminica, între orele 10.00 şi 18.00
- prin e-mail: [email protected]
- prin Internet: www.ercis.ro/libraria
* * *
Vă invităm să accesaţi pagina "Noutăţi editoriale" pe www.ercis.ro
