|
| © Vatican Media |
Să începem în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Pacea fie cu voi!
Bună dimineaţa tuturor şi bine aţi venit! Îmi face plăcere să vă urez bun venit la Vatican în cadrul conferinţei voastre care are ca temă "Refugiaţi şi migranţi în casa noastră comună" [Refugees and Migrants in our Common Home]. Le mulţumesc celor care au organizat aceste zile de discuţii, reflecţie şi colaborare, precum şi fiecăruia dintre voi pentru prezenţa voastră şi pentru contribuţiile pe care le aduceţi la această iniţiativă.
Timpul petrecut împreună marchează începutul unui proiect de trei ani, cu scopul de a crea "planuri de acţiune" axate pe patru piloni principali: predare, cercetare, slujire şi advocacy [sprijin]. În acest fel, răspundeţi apelului Papei Francisc către comunităţile academice de a ajuta la satisfacerea necesităţilor fraţilor şi surorilor strămutaţi, concentrându-vă pe domenii care sunt de competenţa voastră (cf. Discursul adresat participanţilor la Întâlnirea despre refugiaţi promovată de Universitatea Pontificală Gregoriană, 29 septembrie 2022).
Aceşti piloni fac parte din aceeaşi misiune: de a reuni voci de frunte din diferite discipline pentru a răspunde provocărilor urgente actuale aduse de numărul tot mai mare de persoane, estimate acum la peste 100 de milioane, care sunt afectate de migraţie şi strămutare. Mă rog ca eforturile voastre să aducă noi idei şi abordări în acest sens, căutând întotdeauna să puneţi demnitatea fiecărei persoane umane în centrul oricărei soluţii.
Pe măsură ce continuaţi cu întâlnirea voastră, aş dori să sugerez două teme pe care le-aţi putea lua în considerare pentru a le integra în planurile voastre de acţiune: reconcilierea şi speranţa.
Unul dintre obstacolele care apar adesea atunci când ne confruntăm cu dificultăţi de o asemenea amploare este o atitudine de indiferenţă atât din partea instituţiilor, cât şi a indivizilor. Venerabilul meu predecesor a vorbit despre "globalizarea indiferenţei", în care ne obişnuim cu suferinţele altora şi nu mai încercăm să le atenuăm. Aceasta poate duce la ceea ce am numit anterior o "globalizare a neputinţei", în care riscăm să devenim imobili, tăcuţi, poate trişti, gândindu-ne că nu se poate face nimic atunci când ne confruntăm cu o suferinţă inocentă (cf. Mesajul video cu ocazia prezentării candidaturii proiectului "Gesturi de bun venit" la Lista Patrimoniului Cultural Imaterial UNESCO, 12 septembrie 2025).
Aşa cum Papa Francisc a vorbit despre cultura întâlnirii ca antidot la globalizarea indiferenţei, trebuie să luptăm pentru a înfrunta globalizarea neputinţei, promovând o cultură a reconcilierii. În acest mod particular de a-i întâlni pe ceilalţi, "ne întâlnim unii pe alţii vindecându-ne rănile, iertându-ne reciproc pentru răul pe care l-am făcut şi, de asemenea, pentru cel pe care nu l-am făcut, dar ale cărui efecte le purtăm" (ibid.). Aceasta necesită răbdare, disponibilitate la ascultare, capacitate de a ne identifica şi cu durerea celorlalţi şi recunoaşterea faptului că avem aceleaşi vise şi aceleaşi speranţe.
Prin urmare, vă încurajez să propuneţi modalităţi concrete de a promova gesturi şi politici de reconciliere, în special în ţările în care există răni adânci cauzate de conflicte de lungă durată. Nu este o sarcină uşoară, dar, dacă eforturile de a lucra pentru o schimbare durabilă vor avea succes, acestea trebuie să includă modalităţi de a atinge inimile şi minţile.
În formularea planurilor voastre de acţiune, este important să vă amintiţi, de asemenea, că migranţii şi refugiaţii pot fi martori privilegiaţi ai speranţei prin rezistenţa lor şi prin încrederea lor în Dumnezeu (cf. Mesajul pentru a 111-a Zi Mondială a Migrantului şi Refugiatului). Adesea, ei îşi menţin puterea în timp ce caută un viitor mai bun, în pofida obstacolelor pe care le întâmpină. În timp ce ne pregătim să celebrăm Jubileele Migranţilor şi al Misiunilor în acest sfânt an jubiliar, vă încurajez să aduceţi în valoare astfel de exemple de speranţă în comunităţile celor pe care îi slujiţi. În acest fel, ele pot fi o inspiraţie pentru alţii şi pot ajuta la dezvoltarea unor modalităţi de a aborda provocările cu care s-au confruntat în propriile vieţi.
Cu aceste sentimente, vă urez o conferinţă rodnică şi mă rog ca, luminaţi de Duhul Sfânt, să puteţi continua să lucraţi pentru a găsi soluţii globale pentru a promova o cultură a întâlnirii, a reconcilierii şi a solidarităţii fraterne, în beneficiul tuturor. Împart din inimă binecuvântarea mea fiecăruia dintre voi şi tuturor celor care fac parte din misiunea voastră. Vă mulţumesc foarte mult.
Să ne rugăm împreună aşa cum ne-a învăţat Isus: Tatăl nostru...
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
