Dincolo de tribalism
Sud Sudan, în inima războiului un sat al păcii
De Davide Maggiore
Unei ţări chinuite de conflicte a voit să ofere un exemplu de pace. Monseniorul Paride Taban este episcopul emerit al diecezei sud-sudaneze Torit, are 79 de ani. În cursul vieţii sale, ceea ce este astăzi Sud Sudanul a trecut prin trei mari războaie civile: două între guvernul de la Khartoum, capitala Sudanului unit pe atunci, şi combatanţii pentru independenţă (1955-1972 şi 1983-2005) şi unul care, după naşterea noii naţiuni cu capitala Juba, continuă să opună trupele fidele preşedintelui sud-sudanez Salva Kiir rebelilor conduşi de fostul său vice, Riek Machar. Însă monseniorul Taban nu s-a resemnat niciodată cu perspectiva diviziunii permanente.
Surse de inspiraţie. "Încă din timpurile colonialismului - raţionează el - Sudanul de Sud a fost exploatat folosind logica divide et impera, a tribalismului şi chiar războiul actual resimte acest lucru. Deci dacă vrem să terminăm cu conflictul, trebuie să creăm un loc în care toţi să poată trăi ca o singură comunitate, o unică familie". De fapt, din 2005, acest loc există, prin iniţiativa episcopului însuşi: este "satul păcii" Kuron, în Ecuatorul de est, pe lângă graniţa de sud-est a ţării. Inspiraţia este comunitatea în care însuşi monseniorul Taban s-a născut şi a crescut: "Trăiau familii care proveneau din toate părţile Sudanului, nu ştiam nici măcar ce era tribalismul - îşi aminteşte astăzi prelatul -. Astfel în timpul războiului împotriva regimului de la Khartoum am decis că, dacă într-o zi se va ajunge să se semneze un armistiţiu, mi-aş fi dat demisia pentru a crea şi eu un sat al păcii". Confirmarea că proiectul era realizabil a venit câţiva ani mai târziu, în timpul unui pelerinaj în Ţara Sfântă şi o vizită în localitatea Neve Shalom (sau, în arabă, Wahat as-Salam): o "oază de pace", cum spune numele său, cu scopul de a ţine împreună familii care nu vor să fie divizate de conflictul din Orientul Mijlociu. "Israelieni şi palestinieni, creştini, evrei şi musulmani au creat o comunitate întemeiată pe principiul cooperării - aminteşte monseniorul Taban -. A fost un model pentru mine când în sfârşit, în 2005 s-a ajuns la acordul de pace în Sudan: atunci, aşa cum făgăduisem, am cerut papei Ioan Paul al II-lea să fiu lăsat la odihnă, iar el mi-a permis asta".
Răscruce de culturi. Nimic, în geneza satului Kuron, n-a fost întâmplător, nici alegerea locului în care să fie înfiinţat. De fapt, acel colţ din Ecuatorul de est este un punct de răscruce naturală pentru multe populaţii. "Este aproape de Etiopia, pe lângă Nilul superior şi chiar păstorii Turkana din Kenya şi Karimojong din Uganda au venit mereu aici în timpul perioadei de păscut", afirmă episcopul. Convieţuirea nu era mereu uşoară, raziile împotriva turmelor altora erau frecvente: şi pentru aceasta, relatează monseniorul Taban, s-a încercat să se furnizeze, prin crearea unui program agricol, bazat pe câteva noi ferme, o posibilă alternativă economică pentru locuitorii de acolo. Până în acel moment au trăit numai vânzând lapte sau animale. După aceea s-au născut o şcoală şi o clinică: fără hrană, fără o calitate a vieţii acceptabilă, este convingerea monseniorului Taban, este imposibil a vorbi despre pace şi a demara iniţiative concrete, care pot să treacă şi de la gesturi şi de la practici simple, ca sportul. "Chiar şi fotbalul ne-a ajutat să dăm viaţă unei culturi a păcii: tineri de diferite populaţii care prădau turmele altora, s-au întrecut împreună şi persoane care înainte se numeau «duşmani» acum se definesc fraţi, până acolo încât graţie unui fost general kenyan i-am învăţat să se ocupe, ca o poliţie locală, de însăşi siguranţa satului", mărturiseşte episcopul. Care nu-şi pierde speranţa nici în mijlocul conflictului aflat încă în desfăşurare, în ore în care guvernul a acceptat să ratifice formal acordul de pace abia concordat, după luni de tratative, la Addis Abeba. Monseniorul Taban, care în capitala etiopiană era prezent, vrea chiar să relanseze idealul său de convieţuire. În coincidenţă cu a zecea aniversare a "satului păcii", specifică el, "a fost convocată o conferinţă de donatori: proiectul este acela de a face să se nască la Kuron o academie a păcii", care să ajute ţara să pornească din nou după acest conflict.
(După agenţia SIR, 27 august 2015)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
