Din istoria revistei "Lumina creştinului"
Începuturile (III)
"Lumina creştinului" din ianuarie 1914 şi "Calendarul catolic pe anul 1914" redau câteva cuvinte prin care ep. Nicolae Iosif Camilli aprobă revista Lumina creştinului: "Bucuros dăm învoirea cerută împreună cu binecuvântarea noastră întru Domnul" (la 26 iulie când s-a cerut învoirea în scris)1, după ce 3 ianuarie 1913 scria din Monterubbioano (Italia): "Mă bucur şi te felicitez; mulţumindu-ţi, îţi dau din inimă binecuvântarea cerută"2. De asemenea, sunt notate şi cuvintele arhiepiscopului Raymund Netzhammer de la Bucureşti dintr-o scrisoare din 27 decembrie 1912 prin care îi răspunde părintelui Anton Gabor: "Eu îmbrăţişez cu căldură gândul Sfinţiei Voastre şi binecuvântez din inimă această întreprindere. Nu rămâne îndoială că aşa ceva este trebuincios şi că va avea o bună reuşită"3.
Cele 2.000 de exemplare au fost expediate părinţilor parohi şi unor credincioşi. Interesul a crescut şi, la sfârşitul anului, părintele a scos cheltuielile făcute cu tiparul, hârtia şi expediţia4. "Noi nu aşteptam să meargă aşa, cum a mers pentru un început, mai ales la nou unde catolicii nu sunt încă deprinşi cu aşa ceva", este notat în numărul din ianuarie 19145.
"Cu numărul acesta - precizează părintele în revista din decembrie 1913 -, Lumina creştinului împlineşte un an de când a început să apară. Multe greutăţi a avut în cale, ca oricare început, dar cu ajutorul lui Dumnezeu ele au fost înlăturate cel puţin în parte, aşa că această foaie a putut să-şi continue destul de regulat drumul către locuinţele acelora, cari au binevoit să-i dea ospitalitate în sânul familiei lor"6. Redactorul cere, de asemenea, ca cititorii să vină cu sugestii şi propuneri, îşi exprimă speranţa că numărul cititorilor va creşte şi că este hotărât să meargă înainte cu lucrarea începută7.
Titlul revistei era Lumina creştinului. Din vechiul proiect al pr. Iosif Malinowski s-a păstrat ca subtitlu "Foaie catolică lunară", care apoi se transformă în "Revistă catolică lunară" (din iunie 1914) şi apoi în "Organ al Apostolatului Rugăciunii" (din ianuarie 1930). Apărea în 16 pagini, la 1 a fiecărei luni, în formatul actual (B5: 23,5x18,5), iar paginile erau numerotate continuu, mai puţin coperţile, până la finalul anului8. Redacţia şi administraţia erau la Seminarul din Copou (str. Ghica-Deleni 4bis la început, apoi, începând cu iunie 1913, str. Comănescu, 6). Abonamentul pe an era 2 lei, iar preţul unui exemplar 20 de bani. Pentru a răspândi şi mai mult revista, părintele instituie premii (exemplu: martie, aprilie, decembrie 1913). La fiecare final de an, cele 12 numere se legau, iar volumele erau puse la dispoziţia cititorilor.
Număr din ianuarie 1913 conţine următoarele articole: "Eu sunt lumina lumii" (p. 1-3), Modelul familiei creştine (p. 4-7), Cântarea credinţei (p. 7-8: poezie de pr. Francisc Mattas), Jubileul de 50 de ani de preoţie a P.S.S. Mons. Nicolae Iosif Camilli (p. 9-10), Ştiri diverse (p. 11-13): Principele Luitpold, regentul Bavariei; Principele Ludovic; Conversiune; Faptă eroică; Misionar premiat (p. 13), Bibliografie (p. 13), Copii dragi în pripă (p. 14: cântec), Poşta redacţiei (p. 15), Cuprinsul (p. 15), Au apărut (p. 16).
Primul număr se deschide cu un articol program: "Eu sunt lumina lumii" în care se explică menirea revistei. Articolul porneşte de la un citat din Evanghelia după Ioan (8,11), din care prima parte va deveni motoul revistei, aşezat pe copertă: "Eu sunt lumina lumii". După ce face comparaţie între binefacerile soarelui de pe cer şi ale soarelui Cristos, care ne-a dat învăţăturile şi harul său, articolul arată că apostolii şi urmaşii lor sunt trimişi să propovăduiască aceste adevăruri. Scrierile sunt o prelungire a misiunii apostolilor. Lumina creştinului tocmai aceasta doreşte să facă: "Să propovăduiască pe înţelesul tuturora adevărurile aduse nouă de Isus Hristos; să înlesnească totodată răspândirea acelui foc dumnezeiesc, despre care vorbeşte el însuşi; să amintească evenimentele mai importante din lumea catolică, care sunt în stare să ne întărească în credinţa noastră"9. Scopurile se vor atinge prin articole care expun adevărurile de credinţă, poruncile şi sacramentele, care apără credinţa, explică anul bisericesc şi ceremoniile, prin pilde ale oamenilor mari şi povestiri morale. Editorialul se încheie cu îndemnuri de a primi revista, de a o citi şi sprijini, precum şi cu o rugăciune adresată lui Cristos ca să binecuvânteze lucrarea şi să facă să aducă roade în inimile cititorilor.
Cuvintele de îndemn sunt valabile şi astăzi: "Primeşte aşadar, iubite cititor, această «Lumină a creştinului», care bate cu oarecare sfială la uşa ta; primeşte-o, căci îţi va fi totdeauna prieten şi sfătuitor la bine în toate împrejurările. Dea Dumnezeu ca această «Lumină» să pătrundă până în cea din urmă locuinţă unde se află un catolic, spre a-i aminti ceva despre credinţă, despre datoriile lui, şi astfel să-şi dea bine seama de ceea ce trebuie să facă spre a se putea mântui"10.
Pr. Cornel Cadar
Note
1 Lumina creştinului, ianuarie 1914, p. 11; "Calendarul catolic pe anul 1914", Editura Revistei "Lumina creştinului", Iaşi, 1914, p. 97.
2 Lumina creştinului, ianuarie 1914, p. 11.
3 Lumina creştinului, ianuarie 1914, p. 11; "Calendarul catolic pe anul 1914", Editura Revistei "Lumina creştinului", Iaşi, 1914, p. 97.
4 Lumina creştinului, ianuarie 1944, p. 5.
5 Lumina creştinului, ianuarie 1914, p. 11.
6 Lumina creştinului, decembrie 1913, p. 177.
7 Lumina creştinului, decembrie 1913, p. 178.
8 La finalul anului toate numerele se legau şi se puneau în vânzare. Mai târziu s-a dat posibilitatea cititorilor care doreau să lege toate numerele să cumpere de la redacţie pereţi de carton înveliţi în pânză, clişeul care împodobeşte coperta şi cuprinsul pe întreg anul (Lumina creştinului, noiembrie 1914, coperta 4, decembrie 1914, coperta 3).
9 Lumina creştinului, ianuarie 1913, p. 2.
10 Lumina creştinului, ianuarie 1913, p. 3.
* * *
|
|
| |||
|
|
* * *
Centenar: Din istoria revistei "Lumina creştinului" (I)
Centenar: Din istoria revistei "Lumina creştinului" (II)
Secţiunea specială "Centenarul revistei Lumina creştinului"
