Luni, 18 noiembrie 2013, în aula "Ioan Paul al II-lea" din Sala de Presă a Sfântului Scaun, a avut loc conferinţa de presă de prezentare a evenimentului din Anul Credinţei "Ziua pentru viaţa contemplativă" (21 noiembrie 2013) şi a celebrărilor pentru încheierea Anului Credinţei: Întâlnirea catecumenilor cu papa Francisc (23 noiembrie 2013) şi sfânta Liturghie de încheiere (24 noiembrie 2013). Au intervenit la conferinţa de presă: ES Mons. Rino Fisichella, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări; ES Mons. José Octavio Ruiz Arenas, secretar al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări; Mons. Graham Bell, subsecretar al aceluiaşi Consiliu Pontifical. Publicăm în continuare intervenţia ES Mons. Rino Fisichella.
Încheierea Anului Credinţei
Anul Credinţei se îndreaptă spre epilogul său. Se termină un An dedicat în mod complet să reînsufleţească credinţa credincioşilor, dar continuă acum dorinţa pentru a menţine vie învăţătura pe care am primit-o în aceste luni. Poporul lui Dumnezeu răspândit în lumea întreagă a trăit cu mare intensitate acest moment. Numărul de peste 8 milioane şi jumătate de pelerini care au mers la mormântul lui Petru pentru a mărturisi credinţa este numai un semn dintre cele mai mici, chiar dacă semnificative, care vor rămâne în amintirea noastră. Ceea ce a fost trăit la nivel local este imposibil de descris în mod deplin. Micro iniţiative care în toată lumea au evidenţiat cât de mult credinţa rămâne vie şi dinamică în mijlocul credincioşilor ca mărturie a evlaviei şi a simţului religios profund care este prezent în poporul nostru. Momente pentru a aminti învăţătura Conciliului Vatican II, cateheze despre credinţă, felurite celebrări, mărturii de caritate, activităţi culturale de diferite tipuri... toate acestea rămân ca un semn care atestă angajarea creştinilor în lume. Aşadar, acest An a fost realmente o experienţă de har pe care o vom purta înlăuntrul nostru cu reînnoit sentiment de recunoştinţă faţă de Domnul pentru tot ceea ce ne-a făcut să trăim. Am primit mărturii emoţionante care rămân ca document viu al unei credinţe care ştie să dea semnificaţie vieţii chiar şi în locurile cele mai ascunse, de sărăcie, de suferinţă şi acolo unde creştinii sunt o mică minoritate. Credinţa a unit şi a permis să amintim tuturor fundamentul credinţei noastre: Isus înviat speranţă pentru o viaţă nouă.
Pentru momentul conclusiv ne-am gândim la o serie diferenţiată de semne care vor să arate continuitatea credinţei şi drumul pe care suntem chemaţi să-l parcurgem pentru a o face să devină evidentă în viaţa zilnică.
Un prim semn este dat de vizita pe care papa Francisc o va face la mănăstirea Călugăriţelor Camaldulenze la Aventino, pe 21 noiembrie la ora 16.45. O vizită scurtă, dar semnificativă. Ziua aceea este de câtva timp rezervată "pro orantibus". Deci o zi dedicată celor care au făcut alegerea vieţii de clauzură, ca dedicare privilegiată pentru o viaţă de rugăciune şi de contemplaţie. Alegerea acestei mănăstiri se datorează faptului că aceste călugăriţe, începând de la Conciliul Vatican II, au revizuit regula lor, încercând să se întoarcă la originile carismei lor. Conform unei tradiţii antice, probabil chiar pe Aventino există primele urme de viaţă monahală feminină la Roma. Papa va rămâne în rugăciune cu călugăriţele, care în aceşti ani au deschis mănăstirea lor pentru împărtăşirea lui lectio divina şi a mesei săracilor. Un ajutor care vine în întâmpinarea dublei exigenţe a credinţei: descoperirea bogăţiei cuvântului lui Dumnezeu şi împărtăşirea propriei mese cu acela care nu are de mâncare. Rugăciunea papei va fi aceea a comunităţii monastice: cântarea Vesperelor conform regulii camaldulenze şi un scurt moment de adoraţie euharistică. Un semn care face trimitere la perceperea fundamentului vieţii creştine în contemplarea feţei lui Cristos şi în rugăciune. În unele privinţe se revine la primul semn care a deschis Anul Credinţei: canonizarea câtorva martiri, mărturisitori şi învăţători ai credinţei. Într-un fel, Anul Credinţei provoacă acum comunităţile creştine să construiască acele "şcoli de rugăciune" care atestă specificul întâlnirii cu Cristos. Aceasta este o condiţie necesară pentru a face din propria mărturie o slujire faţă de cei care sunt marginalizaţi, slabi, săraci cu trupul şi cu spiritul. La încheierea rugăciunii, papa se va întâlni singur cu comunitatea pentru un moment de colocviu privat. Printr-o întâmplare fericită, ziua de 21 noiembrie coincide cu aniversarea intrării în acea mănăstire a sorei Nazarena Crotta, ultima deţinută care a trăit între acele ziduri. Intrată în mănăstirea aceea la 21 noiembrie 1945, şi-a dedicat toată viaţa sa rugăciunii şi pocăinţei. Se hrănea numai cu pâine şi apă, dormea pe o simplă laiţă, deasupra căreia era un crucifix, şi mărturia ei de sfinţenie rămâne între acele ziduri ca o amintire vie. Călugăriţele îi vor oferi Sfântului Părinte scrisorile pe care sora Nazarena le scria părintelui ei spiritual de unde se poate recunoaşte credinţa sa puternică şi viaţa sa dăruită pentru Biserică.
Un al doilea semn va fi trăit în după-amiaza zilei de sâmbătă, 23 noiembrie. Va fi un moment dedicat catecumenilor. Vor veni din diferite ţări catecumenii care se pregătesc în aceşti ani să primească Botezul. Semnul este explicit şi se găseşte în tema care va fi tratată: "Gata să treacă pragul Porţii credinţei". Se dorea să se dea un semn concret că Anul Credinţei ajunge la epilogul său, dar în sine nu se încheie. Ce expresie mai bună decât a trebui să fie prezentaţi papei catecumenii care au ales ca adulţi să intre în Biserică primind sacramentele iniţierii creştine. Papa Francisc va primi 35 de candidaţi la catecumenat la intrarea în bazilica "Sfântul Petru" şi le va pune lor întrebările tradiţionale din ritual: "Care este numele tău? Ce ceri de la Biserica lui Dumnezeu? Şi credinţa ce îţi dăruieşte?". Semnul crucii pe fruntea lor şi primirea în Biserică devin semnul evident al drumului pe care aceşti tineri îl întreprind pentru a ajunge într-o zi să mărturisească personal credinţa. Vor fi prezenţi circa 500 de catecumeni, însoţiţi de cateheţii lor, care provin din diferite ţări. Provin din 47 de naţionalităţi diferite şi din cele cinci continente. Îmi place să amintesc îndeosebi catecumenii din Rusia, Moldova, Bosnia Herţegovina, Egipt, Maroc, Algeria, China, Kirghistan, Mongolia, Cuba... vom experimenta şi în această împrejurare universalitatea Bisericii Catolice. Credinţa este un drum care continuă toată viaţa. Cel care este însemnat cu semnul crucii ştie că întâlnirea cu Cristos, în Biserică, nu este una din multele întâlniri, ci întâlnirea care schimbă viaţa şi pentru aceasta merită să fie trăită cu o creştere permanentă şi o angajare de viaţă coerentă. Pentru mulţi creştini, care adesea nu trăiesc Botezul şi pentru mulţi care simt vie dorinţa de Dumnezeu, acest moment va putea să devină o provocare pentru a redescoperi noutatea credinţei. Aşadar, un semn pentru toţi pentru a regăsi frumuseţea Botezului şi viaţa nouă care ne-a fost dăruită în Cristos.
Se ajunge apoi la încheierea Anului Credinţei cu celebrarea sfintei Euharistii de duminică, 24 noiembrie, la ora 10.30, în Piaţa "Sfântul Petru". Trei semne doresc în mod deosebit să evidenţieze valoarea acestui moment. În primul rând, expunerea rămăşiţelor pământeşti ale sfântului Petru. Anul Credinţei a fost gândit ca un pelerinaj la mormântul lui Petru. Pelerinii s-au oprit la acel mormânt şi au mărturisit credinţa, semn al unităţii Bisericii şi sinteză a conţinutului a ceea ce credem. Recitarea Crezului învăţat pe de rost, printre altele, dorea să-i însoţească pe creştini ca rugăciunea lor zilnică, pentru a susţine mărturia în lume. Era corect, deci, ca Biserica să trăiască la încheierea acestui An un moment deosebit. Pentru prima dată vor fi expuse rămăşiţele pământeşti ale apostolului. Petru a fost chemat de Domnul să-i întărească pe fraţi în credinţă. În jurul succesorului lui Petru, dar aproape în prezenţa fizică a celui dintâi dintre apostoli, căruia i se datorează împreună cu Paul întemeierea acestei Biserici din Roma, vom fi chemaţi să mărturisim încă o dată cu convingere şi putere credinţa noastră. Un ulterior semn va fi încredinţarea din partea papei Francisc a exortaţiei sale apostolice Evangelii gaudium. Este o angajare pe care Biserica este chemată s-o asume. A crede înseamnă şi a-i face părtaşi pe alţii de bucuria întâlnirii cu Cristos. Deci exortaţia papei devine o misiune care este încredinţată fiecărui botezat pentru a deveni evanghelizator. În mod simbolic, papa va încredinţa scrisoarea sa unui episcop, unui preot şi unui diacon aleşi dintre cei mai tineri care au fost hirotoniţi; provin din Letonia, Tanzania şi respectiv Australia. Apoi vor fi călugări şi călugăriţe şi vor urma reprezentanţi ai fiecărui eveniment din Anul Credinţei: miruiţi, un seminarist şi o novice, o familie, cateheţi, un nevăzător - căruia papa îi va încredinţa scrisoarea sa pe CD-R aşa încât să fie reprodusă în formă auditivă - tineri, confraternităţi, mişcări. Am adăugat două exprimări reprezentative datorită valorii înalte pe care o posedă: artişti pentru a face să reiasă valoarea frumuseţii ca formă privilegiată de evanghelizare; va fi prezent pentru asta Etsuro Sotoo, sculptor japonez, faimos datorită colaborării sale la Sagrada Familia şi Anna Gulak, tânără pictoriţă poloneză. În afară de asta, doi reprezentanţi ai jurnalismului, pentru a atesta marea angajare şi promovare pe care o desfăşoară cei care se dedică acestei slujiri, care reprezintă tot mai mult o nouă formă de cultură cu care Biserica simte urgenţa de a se confrunta şi de a se simţi ajutată şi susţinută în opera de evanghelizare. Aşadar, o prezenţă care nu se opreşte în faţa graniţelor popoarelor, ci încă o dată vrea să exprime universalitatea poporului lui Dumnezeu. Aceşti 36 de reprezentanţi provin din 18 ţări diferite şi sunt oricum exprimare a celor cinci continente. Un al treilea semn va fi gestul de caritate în favoarea populaţiei filipineze din Haivan. Credinţa fără fapte este nimic. Papa Francisc a repetat zilnic în timpul acestor luni cât de decisiv este a trăi credinţa atingând "trupul" lui Cristos în cei săraci şi în cei suferinzi. Pentru acest motiv, uniţi cu atâtea alte realităţi care în aceste zile se fac interpreţi ai solidarităţii comune, va fi făcută în timpul celebrării sfintei Euharistii o colectă, drept contribuţie a pelerinilor pentru Anul Credinţei la atâţia fraţi şi surori care au fost atinşi de calamitate şi se află în situaţii de profundă necesitate. De la celebranţi la credincioşi se va face deci o colectă în bani, ca un semn de participare concretă şi solidară cu aceia care împărtăşesc aceeaşi credinţă şi se află în situaţii de necesitate extremă. Un gest cu care papa Francisc se va face apoi prezent la această populaţie cu afectul său şi caritatea credincioşilor.
Anul Credinţei avea ca obiectiv al său acela de a face "să se regăsească gustul" credinţei. Voia să fie un moment pentru o reflecţie mai profundă şi pentru redescoperirea întâlnirii cu Cristos şi cu Biserica sa. A vesti, a celebra şi a mărturisi credinţa, ca formă de nouă evanghelizare pentru a redescoperi bucuria de a crede şi entuziasmul pentru a comunica credinţa. Am asistat la o neîntreruptă angajare din partea credincioşilor, care a crescut din zi în zi, însuşindu-şi acest obiectiv. Adesea, obişnuiţi cum suntem să evidenţiem factorii de criză, uităm să privim şi la multele semne pozitive şi de speranţă care sunt realmente prezente în Biserică. Anul Credinţei ne-a permis să experimentăm asta. Pentru aceasta, susţinuţi de o mărturie aşa de impunătoare, entuziastă şi convinsă, care se exprimă mai ales în tăcerea cotidianităţii, privim la viitor cu seninătate mai mare, întăriţi de experienţa avută în acest An, care sperăm să poată prelungi îndelung în timp efectele sale pozitive.
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
