Cleja 2: Comemorarea fondatorului Bisericii "Sfântul Marcu" - pr. Leon Pişta (seniorul)
Sâmbătă, 21 iunie 2025, a fost o zi cu deosebită însemnătate pentru comunitatea Parohiei Romano-Catolice "Sfântul Marcu" din Cleja. Inimile noastre s-au unit într-o rugăciune de mulţumire şi comemorare pentru cel care a fost fondatorul Bisericii "Sfântul Marcu" din această parohie, un păstor plin de har: pr. Leon Pişta (seniorul). La 30 de ani de la trecerea sa la cele veşnice, credincioşii împreună cu un frumos număr de preoţi s-au adunat pentru a-i cinsti amintirea şi a reînnoi legătura vie cu el prin credinţă, iubire şi recunoştinţă.
Părintele Leon (născut la 14 februarie 1941, hirotonit la 26 iunie 1966 şi decedat la 21 iunie 1995) nu a fost doar cel care a pus piatra de temelie a bisericii noastre. El a fost o piatră vie, aşezată de Dumnezeu în inima comunităţii. Cu o inimă generoasă, mereu deschisă şi cu o bucurie molipsitoare, a trăit slujirea ca o dăruire continuă pentru ceilalţi. Cei care l-au cunoscut şi l-au iubit îl descriu ca pe un om plin de viaţă, vesel, mereu gata să sară în ajutor şi să ofere o mângâiere, un cuvânt, o prezenţă concretă.
Ziua comemorării nu a fost aleasă întâmplător - este ziua în care, în urmă cu trei decenii, părintele şi-a pierdut viaţa într-un tragic accident rutier. Dar pentru noi această zi a devenit una de lumină, de comuniune şi de speranţă. Părintele Felix Roca jr., actualul păstor al comunităţii, împreună cu credincioşii acestei comunităţi din Cleja, a pregătit cu emoţie această celebrare liturgică, sub inspiraţia Sfânt Duh.
Sfânta Liturghie comemorativă a fost celebrată la ora 18:00, fiind prezidată de Preasfinţitul Petru Sescu, episcop auxiliar de Iaşi. Încă de la început, clopotele bisericii au răsunat ca o chemare la rugăciune şi recunoştinţă.
În cadrul celebrării, Preasfinţitul i-a invitat pe preoţii şi pe credincioşii prezenţi să se roage în comuniune pentru sufletul celui care a fost, pentru mulţi, un model de viaţă şi slujire şi de dăruire.
Predica a fost rostită de pr. Leon Pişta (junior), nepotul părintelui comemorat, care i-a moştenit nu doar numele, ci şi iubirea pentru Dumnezeu. Pornind de la viaţa Sfântului Alois de Gonzaga - sărbătorit în aceeaşi zi - părintele a trasat o paralelă între alegerea sfântului de a renunţa la bogăţiile lumii pentru a-l urma pe Cristos şi viaţa jertfelnică a pr. Leon. La fel ca Alois, pr. Leon a descoperit comoara cea adevărată: credinţa vie, trăită cu simplitate, dăruire şi iubire.
"Cine dintre voi, oricât s-ar strădui, poate să adauge măcar un ceas la durata vieţii sale?", spune Isus în evanghelie. Acest verset ne-a dus cu gândul la accidentul care a curmat viaţa părintelui. Şi totuşi, el rămâne viu - prin amintiri, prin gesturi, prin credinţa pe care a sădit-o. Din mărturiile confraţilor săi preoţi, am aflat că niciodată nu lăsa să treacă o zi fără a-şi face breviarul şi rugăciunile zilnice. De asemeni, îi plăcea să adune preoţii laolaltă, în spirit de comuniune, nu neapărat cu un motiv specific, ci pur şi simplu din dorinţa de a trăi cât mai bine comuniune preoţească a acelor vremuri. Sigur, a fost un om al generozităţii. Cu inima largă, care a înţeles că iubirea creşte atunci când este dăruită. Într-un fragment din testamentul său, părintele scria cu smerenie că şi-a luat angajamentul de a fi mai darnic cu cei săraci, nu pentru ca apoi să primească de la alţii, ci pur şi simplu pentru că ştia şi simţea că aceasta este calea spre sfinţenie.
La finalul predicii, nepotul părintelui, pr. Leon, i-a mulţumit lui Dumnezeu pentru viaţa unchiului său, o viaţă trăită în slujirea celorlalţi, cu o credinţă vie şi nestrămutată, care a inspirat generaţiile tinere.
Ca tânără a acestei comunităţi, în care am crescut şi în care am învăţat ce înseamnă iubirea lui Dumnezeu, pot spune şi eu că am rămas cu o frază întipărită în inimă, rostită în cadrul predicii: "Fă ceea ce ţine de tine, dar apoi încredinţează restul lui Dumnezeu şi providenţei sale." Această frază m-a învăţat că, oricât ne-am strădui, adevărata linişte şi încredere vin din abandonarea în voinţa lui Dumnezeu, din a face tot ce ne stă în putere şi a lăsa restul în mâinile lui iubitoare.
După rugăciunea credincioşilor a urmat oferirea darurilor a pâinii şi a vinului, care aveau să devină Trupul şi Sângele Domnului. Pot afirma că întreaga comunitate a trăit clipe de profundă reculegere şi comuniune, la această frumoasă Liturghie.
La finalul celebrării, Preasfinţitul Petru l-a invitat pe părintele Felix Măriuţ să împărtăşească câteva amintiri personale despre părintele Leon. Cu glas tremurând, părintele a spus: "Îmi place să spun că pr. Leon încă este aici. Încă este parohul acestei comunităţi din Cleja şi încă este prezent printre noi." Ne-a povestit cum, în copilărie, a fost un ucenic al pr. Leon, căruia i s-a dedicat cu multă dragoste şi învăţătură. Îşi aminteşte cum pr. Leon îl învăţa despre credinţă, răbdare şi slujire, iar aceste lecţii au fost pentru el o lumină şi un sprijin în drumul său spre preoţie - "o portiţă deschisă spre vocaţie, o luminiţă la capătul tunelului".
După aceste cuvinte pline de emoţie, s-a cântat Prohodul pentru sufletul părintelui Leon Pişta, urmat de o procesiune spre mormântul său, unde familia, preoţii şi credincioşii s-au unit într-o ultimă rugăciune comună.
Seara s-a încheiat cu o agapă frăţească pregătită de comunitate - un moment de comuniune şi bucurie, aşa cum obişnuia pr. Leon să organizeze în viaţa de zi cu zi.
Treizeci de ani mai târziu, părintele Leon nu este doar amintit. El este simţit, iubit şi prezent - în rugăciunile noastre, în zâmbetele celor care l-au cunoscut şi în tăcerea plină de har a unei comunităţi care nu uită.
Andreea Benchea
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 21 iunie: Cleja 2: Comemorarea fondatorului Bisericii "Sfântul Marcu" - pr. Leon Pişta (seniorul). Foto: Andreea Benchea
