În biserica "Sfânta Tereza a Pruncului Isus" din Iaşi, joi, 17 februarie 2011, în cadrul sfintei Liturghii de la ora 18.00, s-a comemorat împlinirea a un an de când părintele Anton Farcaş-Gherghina a trecut la Domnul.
Această zi specială, în care comemorăm trecerea în braţele Domnului acum un an a celui care a fost şi va rămâne pr. paroh Anton Farcaş, credincioşii parohiei "Sfânta Tereza a Pruncului Isus", copii, tineri, adulţi, împreună cu cei 17 preoţi prezenţi, au înălţat rugăciuni şi cântări de laudă, la sfânta Liturghie celebrată spre odihna sufletului său şi în amintirea lui.
Parohia "Sfânta Tereza a Pruncului Isus" din Iaşi, ca şi comunitate, a avut, în urmă cu un an, experienţa unei inimi frânte... o durere profundă, care ne-a marcat viaţa, pentru că a plecat dintre noi, pentru totdeauna, o fiinţă atât de dragă, în persoana părintelui paroh Anton.
A vorbi despre omul şi preotul care a fost Anton Farcaş, este ca şi cum ai turna o lacrimă pe plita, încă încinsă, a sufletelor noastre. A celor care l-am admirat şi l-am îndrăgit. A celor de care a fost alături oriunde i-a cerut-o vocaţia sa. A celor care am avut privilegiul de a-i fi prieteni. A celor care l-am iubit aşa cum a fost. Un om care într-o viaţă de nici 51 de ani a trăit cât alţii în două şi pe care a mistuit-o numai după cum a vrut Domnul Isus, chiar dacă n-a avut privilegiul de-a îmbătrâni.
Pr. Anton a iubit Biserica necondiţionat, asemeni lui Isus, chiar dacă bucuriile nu i-au zâmbit întotdeauna sau necazurile nu l-au ocolit. Şi-a ascuns lacrimile din suflet în spatele vorbelor puţine şi uneori a tăcerii. Şi-a iubit părinţii şi rudele ca pe nişte sfinţi, iar prietenii şi enoriaşii i-a transformat în fraţi. Era de ajuns să-l cunoşti cu adevărat, ca să nu-l uiţi niciodată. Avea aceea forţă extraordinară de a-ţi transmite o bucăţică din sufletul său, de prea multe ori neînţeles. A fost omul gesturilor simple şi directe. Gata oricând să sară în ajutorul oricui avea nevoie, n-a vrut să supere pe nimeni, nici când durerea devenise singurul lui aliat. S-a retras discret şi tot aşa a trecut în braţele Domnului. Viaţa lui s-a stins ca flacăra unei lumânări, tăcută, dar iradiind căldură şi atât cât a ars n-a contenit să lumineze.
Sfânta Liturghie a început cu o scurtă procesiune din casa parohială. Preoţii împreună cu ministranţii se îndreptau spre altar pentru a celebra o sfântă Liturghie solemnă pentru odihna veşnică a părintelui răposat Anton Farcaş. La începutul sfintei Liturghii, părintele Viorel Ababei, profesor şi spiritual la Institutul Teologic din Iaşi şi coleg al părintelui Anton, i-a invitat pe toţi la rugăciune şi cu sufletul curat să participe la această jertfă a lui Isus Cristos. Predica părintelui decan Iosif Dorcu a căutat să ne trezească sufletele la a ne aminti că tot ceea ce a făcut părintele a fost pentru slava lui Dumnezeu şi pentru binele credincioşilor. A enumerat câteva din iniţiativele pe care le-a avut părintele pentru comunitatea "Sfânta Tereza a Pruncului Isus" şi a arătat astfel binele spiritual pe care l-a dorit părintele şi care s-a cunoscut în sufletele noastre. Jertfa, lauda şi prinosul de mulţumire au marcat viaţa sa. Părintele Anton când era în seminar aduna modele de Calea Sfintei Cruci. Părintele Dorcu spunea la predică faptul că aceasta o făcea din iubire, arătând poate astfel o fărâmă din suferinţa pe care o va avea el de trăit. Prezenţa celor care i-au fost alături în pelerinajul său pe acest pământ şi cântările corului, ne-au făcut să retrăim momentele frumoase trăite împreună şi să simţim prezenţa lui discretă în inimile noastre. Iubirea este mai tare ca moartea, spunea la finalul sfintei Liturghii, actualul preot paroh Petru Sescu, privind la toţi cei care au reuşit să fie prezenţi la această comemorare. "Numai iubirea v-a adunat aici", spunea el. O mărturie de credinţă şi iubire negrăită a fost mai ales atunci când la sfânta împărtăşanie şirul de credincioşi părea că nu se mai sfârşeşte. După sfânta Liturghie, la subsolul bisericii, s-a oferit ceva drept pomană pentru odihna veşnică a sufletului părintelui răposat Anton.
Acum, singura noastră tristeţe este că a plecat prea curând dintre noi, lăsând în urma lui un gol în sufletele noastre, dar şi în Biserica locală. Ştiind ce a făcut pentru noi, dorim ca acest eveniment să nu fie doar ştirea de astăzi, ci povestea spusă la nesfârşit despre icoana preotului bun, a omului care trăind sub privirea atentă a Domnului Isus, a ascultat de glasul lui şi s-a dus să aducă slavă lui Dumnezeu şi în cer, alături de îngeri.
Dumnezeu să-l odihnească în pace şi bucurie!
Mariana Ifrim
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 17 februarie: Iaşi "Sfânta Tereza": În memoria părintelui Anton Farcaş
