Dacă se întâmplă cumva să te afli în Ciugheş în seara zilei de 1 noiembrie, vei putea observa că cimitirul comunităţii va fi iluminat de mii de candele şi lumânărele, pentru a le aduce un omagiu celor de mult plecaţi din lumea celor vii.
În fiecare an, la 2 noiembrie, gândurile credincioşilor din Ciugheş se îndreaptă spre cei care au plecat înaintea noastră cu semnul credinţei. Paşii creştinilor, în această zi, se îndreaptă spre cimitire, unde cei răposaţi aşteaptă învierea morţilor.
Sfânta Liturghie a fost celebrată de parohul comunităţii, Anton Egner. Sfântul altar a fost împodobit cu florile toamnei, frumoasele crizanteme. Sfântul lăcaş era plin de credincioşi, veniţi şi de departe să se întâlnească la mormintele celor dragi..
La predică, parohul ne-a îndemnat ca în această zi să ne îndreptăm cu un sentiment de recunoştinţă către aceia care au fost colaboratori vrednici ai lui Dumnezeu. De asemenea, a adresat celor prezenţi un cuvânt de încurajare, declarând că în această zi trebuie să conştientizăm faptul că nu moartea are ultimul cuvânt de spus, ci învierea pentru viaţa cea veşnică. Totodată, trebuie să reflectăm asupra momentului morţii şi să fim pregătiţi cu mâinile pline de fapte bune.
Preotul a amintit demnitatea celor care ne-au precedat, îndemnându-i pe toţi cei prezenţi să-şi îndrepte gândul spre cei dragi. Lor le datorăm faptul că suntem creştini catolici şi că astăzi suntem adunaţi în jurul altarului.
În încheiere, parohul ne-a îndemnat pe toţi cei prezenţi să ne rugăm cu încredere şi speranţă pentru fericirea veşnică a tuturor răposaţilor, ca ei să aibă parte de lumina fără de sfârşit şi de răsplata cea veşnică.
La ora 14.00, la capela cimitirului din sat, a avut loc o celebrare cu numeroşi credincioşi din sat şi alte localităţi. Cu toţii au înălţat rugăciuni pentru sufletele, răposaţilor înmormântaţi în acest loc al veşnicei odihne. Parohul a trecut prin cimitir, sfinţind fiecare mormânt.
La toate cele de mai sus preotul Ioan Lungu, parohul unei comunităţi din Dieceza Iaşi, spunea: "Astăzi, când vom merge la cimitir, să ştiţi că dragii noştri răposaţi ne şoptesc în inimă alte cuvinte duioase: «Dragii noştri, vă mulţumim că aţi venit astăzi la cimitir; dar nu ajunge numai că aţi venit în cimitir, mai trebuie şi să vă rugaţi pentru noi, mai trebuie şi să câştigaţi indulgenţe pentru noi, mai trebuie şi să împliniţi şi fapte de dragoste pentru noi, dar, mai ales, mai trebuie să oferiţi sfânta Liturghie pentru noi, căci prin ea sângele lui Cristos ne curăţă de orice păcat. Mai trebuie şi să-l primiţi des şi bine pe Isus în sfânta Împărtăşanie, căci, primindu-l pe el, ne îmbrăţişaţi şi pe noi care suntem uniţi veşnic cu el»".
Odihna cea veşnică dă-le-o răposaţilor noştri, Doamne,
şi lumina fără de sfârşit să le strălucească lor!
Familia Catrina şi Nicu Baltă
*
La casa părintească
Departe, sub pădure,
La casa părintească,
Acoperişul cade,
Dar cine să-l oprească?
De-acolo, dintre stele,
Părinţii o privesc
Şi-n casa lor cea dragă
Pe nimeni nu zăresc.
Ne-am risipit prin lume,
Ne-am dus şi am uitat
De casă, de strămoşi,
De datini şi de sat.
Şi se prefac părinţii,
În păsări şi în nori...
Ar vrea să mai sădească,
În curtea casei, flori...
Şi ţipă păsări triste,
Şi vin la casa noastră,
Şi nici măcar o umbră
N-apare la fereastră.
Şi vin nori albi, ca spuma,
Ar vrea s-o ocrotească,
Ar ridica-o-n ceruri
Că-i casă părintească...
Dar păsările pleacă
Şi nori-ncet se duc,
Şi casa se destramă
Ca frunza de pe nuc...
Şi-atunci apare-n vis,
Măicuţa, să îmi zică:
- Te du acasă, mamă,
Acoperişul pică.
Să dregi acoperişul,
Să faci curat în casă,
Pune-o muşcată-n glastră,
Aşează-te la masă,
Şi o să-ţi vezi părinţii,
O mamă şi un tată,
Te vor privi cu drag
Din floarea de muşcată...
Şi poţi să pleci departe,
În lumea largă, fie...
Dar casa scumpă nouă,
Să nu ni-o laşi... pustie.
Versuri de Emilia Plugaru
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 1-2 noiembrie: Ciugheş: Pomenirea tuturor credincioşilor răposaţi
