|
| © Vatican Media |
O notă a Biroului de presă al Vaticanului informează că titlul va fi conferit în curând cardinalului care a trăit în secolul al XIX-lea, după ce Leon al XIV-lea a confirmat opinia plenară a cardinalilor şi episcopilor, membri ai Dicasterului pentru Cauzele Sfinţilor
Unul dintre marii gânditori moderni ai creştinismului, protagonist al unui parcurs spiritual şi uman care a marcat Biserica şi ecumenismul din secolul al XIX-lea, autor de reflecţii şi texte care arată cum trăirea credinţei este un dialog zilnic "inimă la inimă" cu Cristos. O viaţă dedicată cu energie şi pasiune pentru Evanghelie - culminând în 2019 cu canonizarea sa - îi va aduce în curând cardinalului englez John Henry Newman proclamarea ca învăţător al Bisericii.
Vestea a fost anunţată într-un comunicat al Sălii de Presă a Vaticanului joi, 31 iulie, în care se precizează că, în timpul audienţei acordate cardinalului Marcello Semeraro, prefectul Dicasterului Cauzelor Sfinţilor, Leon al XIV-lea "a confirmat părerea afirmativă a Sesiunii Plenare a Cardinalilor şi Episcopilor, membri ai Dicasterului Cauzelor Sfinţilor, cu privire la titlul de învăţător al Bisericii universale care va fi conferit în curând Sfântului John Henry Newman".
"Din umbre şi figuri la Adevăr"
"Condu-mă, o, lumină blândă; prin întuneric, condu-mă Tu. Neagră este noaptea, departe este casa: condu-mă Tu... Puterea ta m-a binecuvântat întotdeauna; şi astăzi mă va conduce prin mlaştini şi câmpii mlăştinoase, până când noaptea se va estompa şi zorii vor zâmbi pe drumul meu." John Henry Newman, născut în 1801, avea 32 de ani când, în timp ce se întorcea în Anglia după o lungă călătorie în Italia, această rugăciune emoţionantă i se înalţă din inimă. De opt ani este preot anglican, dar mai ales este una dintre cele mai strălucite minţi din Biserica sa. Un om care fascinează cu cuvintele sale, rostite şi scrise.
Călătoria în Italia din 1832 măreşte căutarea interioară. John Henry Newman are în el o ardoare de a cunoaşte profunzimile lui Dumnezeu, "Lumina sa blândă", care pentru el este şi lumină a Adevărului. Adevărul despre Cristos, despre adevărata natură a Bisericii, despre tradiţia din primele secole, când primii Părinţi vorbeau unei Biserici încă nedespărţite. Oxford - centru de propovăduire a credinţei sale şi unde viitorul sfânt a trăit şi a lucrat - devine drumul care îi îndreaptă convingerile tot mai mult spre catolicism. În 1845, în Eseu despre dezvoltarea dogmei distilează parcursul spiritual care a produs în el acea Lumină atât de îndelung căutată, adică faptul că Biserica Catolică din timpul său este aceeaşi care a ieşit din inima lui Cristos, este Biserica martirilor şi a Părinţilor antici, care, asemenea unui copac, a crescut şi s-a dezvoltat de-a lungul istoriei. Apoi cere să devină catolic, ceea ce se petrece pe 8 octombrie 1845, iar mai târziu a scris, amintind acel moment: "Pentru mine, a fost ca şi cum aş fi intrat într-un port după o croazieră furtunoasă. Fericirea mea este fără întrerupere".
Farmecul Sfântului Filip Neri
Se întoarce în Italia în 1846 pentru a intra la Colegiul "Propaganda Fide" ca simplu seminarist - el, teolog şi gânditor de renume internaţional -. "Este atât de minunat să fiu aici", notează el. "Este ca un vis, totuşi atât de liniştit, atât de sigur, atât de fericit, ca şi cum aş fi aparţinut întotdeauna acestui loc". Pe 30 mai 1847, cercul vocaţiei sale se încheie odată cu hirotonirea sacerdotală. În aceste luni, Newman este fascinat de figura Sfântului Filip Neri - un altul, ca şi el, "adoptat" de Roma - iar când Pius al IX-lea îl încurajează să se întoarcă în patria sa, John Henry fondează acolo un Oratoriu numit după sfântul cu care era legat printr-o remarcabilă înclinaţie spre bună dispoziţie. Această bună dispoziţie nu este afectată de diferitele încercări cu care trebuie să se confrunte de-a lungul anilor, când diferite lucrări pe care le iniţiază în patria sa pentru a înrădăcina catolicismul par să nu ajungă la bun sfârşit. Mintea sa continuă să producă texte strălucite în sprijinul şi apărarea catolicismului, chiar şi atunci când este aspru atacat. În 1879, Papa Leon al XIII-lea îl creează cardinal. Când află despre aceasta, plânge de bucurie: "Norii au căzut pentru totdeauna". Continuă apostolatul cu intensitatea obişnuită până pe 11 august 1890, ziua morţii sale. Pe mormântul său, avea înscris numai numele său şi câteva cuvinte care cuprind arcul extraordinar al celor 89 de ani de viaţă ai săi: Ex umbris et imaginibus in Veritatem, "Din umbre şi figuri la Adevăr".
"Cor ad cor loquitur"
Benedict al XVI-lea îl beatifică în 2010, amintind pe omul rugăciunii profunde care "a trăit acea viziune profund umană a slujirii sacerdotale în grija sa evlavioasă faţă de oameni (...) vizitând bolnavii şi săracii, mângâind pe cei abandonaţi, îngrijindu-i pe cei din închisoare". Apoi, în 2019, cardinalul Newman este proclamat sfânt de Papa Francisc, care, în enciclica Dilexit nos, explică de ce cardinalul englez a ales ca motto sintagma "Cor ad cor loquitur": pentru că, dincolo de orice dialectică, Domnul ne mântuieşte vorbind inimii noastre din inima sa. "Aceeaşi logică - afirmă Francisc - însemna că pentru el, mare gânditor, locul celei mai profunde întâlniri cu sine însuşi şi cu Domnul nu era cititul sau reflecţia, ci dialogul rugător, de la inimă la inimă, cu Cristos viu şi prezent. De aceea, Newman găsea în Euharistie Inima vie a lui Isus, capabilă să elibereze, să dea sens fiecărui moment şi să insufle adevărata pace în om."
Alessandro De Carolis
(După Vatican News, 31 iulie 2025)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
