|
| © Vatican Media |
Peste 900 de preoţi şi candidaţi la Preoţie s-au înscris la tradiţionalul Curs despre Forul Intern organizat de Penitenţiaria Apostolică, ajuns la a treizeci şi cincea ediţie, care se desfăşoară de la 24 la 28 martie 2025, la Roma, în Bazilica "San Lorenzo in Damaso". Lucrările au fost deschise în această după-amiază, la ora 15.30, cu lectio magistralis "Jubileul: un drum de milostivire, speranţă şi convertire pentru toţi", susţinută de cardinalul Angelo De Donatis, penitenţiar major, care subliniază la mass-media vaticane "frumuseţea" sacramentului Reconcilierii, care "vindecă", "dăruieşte bucurie" şi "ne face să experimentăm profunzimea iertării".
Cum se inserează Cursul despre Forul Intern organizat de Penitenţiaria Apostolică în cadrul Jubileului?
Cursul este o tradiţie, putem spune, pentru că suntem la al XXXV-lea dedicat temei forului intern. Însă anul acesta, în acest context al Jubileului, are un gust şi mai profund, mai frumos, aş spune, pentru că este adresat preoţilor, candidaţilor la ordinele sacre şi altor persoane care trăiesc o însoţire spirituală. Aşadar, în contextul Jubileului, are această posibilitate preţioasă de a da instrumente şi mai eficace pentru cel care trebuie să trăiască această slujire în cadrul Bisericii. Apoi de a putea ajuta mai mult pe duhovnici, mai ales. Cu siguranţă, aşa cum spune papa, este şi momentul de a redescoperi, de a nu renunţa la sacramentul spovezii, de a redescoperi toată frumuseţea sa. Frumuseţea acestui sacrament care vindecă, dăruieşte bucurie, face să experimentăm profunzimea iertării. Iată de ce este cu adevărat un sacrament puternic.
Drumul jubiliar de milostivire, speranţă şi convertire în ce mod poate ajuta să ne apropiem de sacramentul Reconcilierii?
Jubileul este mereu legat cu aceste teme. Mai ales anul acesta cu tema speranţei. Însă tema convertirii este inima Jubileului. Şi atunci redescoperirea milostivirii lui Dumnezeu în propria viaţă, faptul de a fi iubiţi, faptul de a fi preţioşi pentru el, faptul de a auzi repetându-ni-se "Nu voi m-aţi iubit pe mine, ci eu v-am iubit pe voi", permite inimii să trăiască o părere de rău, o căinţă profundă şi, prin urmare, de a ne întoarce la sacrament, care dă speranţa că suntem mântuiţi pe deplin.
În acest an jubiliar cum să redescoperim experienţa confesionalului?
Pentru a putea primi indulgenţa, Biserica cere dezlipirea de păcat. Este una dintre indicaţiile cele mai preţioase de perceput. Aşadar, tocmai pentru a ne îndepărta de rău, apropierea, îngenuncherea, cererea de iertare pentru păcatele proprii - cu certitudinea în inimă că Dumnezeu iartă, iartă mereu - accelerează, într-o oarecare manieră, şi redescoperirea frumuseţii acestui sacrament în acest an jubiliar.
Spovada cere o pregătire adecvată atât din partea penitentului, cât şi din partea duhovnicului. Cum trebuie îngrijită aceasta?
Aş spune că trebuie îngrijită mai ales cu oferirea şi vreunui instrument legat cu cuvântul lui Dumnezeu care să ajute cercetarea cugetului, pentru ca penitentul să poată coborî mai în profunzime şi să nu facă pur şi simplu o acuzare a păcatelor, să ştie să citească rădăcina de la care pornesc acele păcate, care sunt acele rădăcini care s-au dezvoltat - putem spune otrăvitoare - care trebuie extirpate. Acesta este un mare ajutor. Altminteri, se fac puţini paşi înainte.
Cât sunt de importante direcţiunea spirituală şi spovada?
Sunt două dimensiuni care desigur este mai bine să se trăiască separate, dar uneori este clar că cele două cărări se intersectează şi în confesional. Însă este bine mereu a se da penitentului o întâlnire ca să poată aprofunda acele dimensiuni care îi stau la inimă. Desigur, văd din experienţă că de atâtea ori direcţiunea spirituală se poate naşte şi dintr-o spovadă făcută bine, unde eventual duhovnicul a fost primitor, a fost capabil să citească în inimă situaţiile. Şi din asta se naşte dorinţa de a putea prelungi un dialog spiritual pentru a putea progresa pe calea de a fi discipoli ai lui Cristos. Uneori cele două drumuri se pot intersecta, dar de cele mai multe ori este bine a le separa.
Cursul despre forul intern a ajuns la a treizeci şi cincea ediţie. Ce contribuţie oferă în formarea duhovnicilor?
Pregătirea este foarte importantă, o pistă care nu trebuie părăsită niciodată. Există mereu de reflectat şi de aprofundat. Şi adeziunea pe care am văzut-o, şi pe care o vedem în toţi anii, ne confirmă cât de aşteptat este acest curs. Cred că cei înscrişi sunt peste nouă sute anul acesta; nu toţi vor putea să fie prezenţi, o parte, circa trei sute, vor urmări conferinţele cu mijloacele de comunicare. Toate reflecţiile au ca scop aprofundarea modului de a trăi sacramentul reconcilierii şi a modului de a face să fie trăit de cei care se apropie de el. Aşadar, este clar că destinatarii sunt mai ales penitenţiarii, duhovnicii. Eu insist că trebuie făcută încontinuu formare permanentă despre această temă.
Tiziana Campisi
(După Vatican News, 24 martie 2025)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
