În Biserica "Madonna del Carmine" din Torino s-au celebrat vineri, 27 mai 2022, funeraliile lui Adrian Butacu, fotograf al comunităţii românilor catolici din Torino. A decedat în urma unui infarct suferit în ziua de 22 mai, în timpul administrării Mirului de către PS Petru Sescu candidaţilor din această comunitate.
Liturghia de înmormântare a fost concelebrată de pr. Dominic şi Eduard Soare (cumnaţii acestuia), pr. paroh Iulian Herciu, pr. vicar Ionuţ-Gabriel Giurgică, pr. Iosif Pătraşcan, pr. Aldo Issoglio şi pr. Renato Casetta, actualul şi, respectiv, fostul paroh al Parohiei "Sfânta Ecaterina de Siena" (din Torino), diaconul Francisc Benedic şi candidaţii la diaconatul permanent: Silviu Catana, Daniel Sabău şi Gheorghe Octavian Matei.
Biserica "Madonna del Carmine" şi-a deschis din nou braţele de mamă: de această dată pentru a întâmpina familia îndurerată, prietenii, cunoscuţii şi membri comunităţii care s-au strâns pentru a-l însoţi pe ultimul drum pe Adrian, plecat fulgerător din mijlocul nostru.
Cuvintele din Cartea Înţelepciunii, proclamate la lectură, au alinat un pic durerea celor prezenţi, căci: "cel drept, chiar dacă moare prematur, va ajunge la odihnă", "fiind plăcut lui Dumnezeu".
Părintele Iulian, în omilia sa, a subliniat faptul că moştenirea cea mai importantă pe care Adrian o lasă este dorinţa lui de a "căuta frumuseţea": cea trupească, pentru a reda cât mai bine în fotografiile sale calităţile fiecăruia, dar mai ales cea sufletească, printr-o trăire cinstită, armonioasă, a vieţii de zi cu zi, în conformitate cu ceea ce ne învaţă Sfântul Evanghelist Luca: "Fiţi şi voi pregătiţi, pentru că Fiul Omului va veni la ora la care nu va gândiţi!"
Ne-am luat rămas bun de la Adrian, component important al comunităţii noastre, cu speranţa şi credinţa că Adrian va continua să trăiască, şi in inimile noastre, aşa cum spune şi apostolul Ioan: "Eu sunt învierea şi viaţa; cine crede în mine, chiar dacă moare, va trăi. Oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci".
Cuvântul de despărţire din ziua funeraliilor:
Astăzi suntem aici, toţi împreună, mulţumită lui Adrian. Să-l însoţim, dar mai ales să ne amintim de omul frumos care a fost.
Născut în 1976, frate mai mare a două surori, cu o familie iubitoare, decide să plece în 1998 în Italia, la fel ca atâţia alţi tineri care au încercat să-şi croiască un drum în viaţă în acest fel. Ajunge la Torino, se stabileşte aici, începe să lucreze. În 2000 o cunoaşte pe Berna Soare şi în 2002 se căsătoresc. Cele două minuni ale lor vin pe lume: Iulia (2006) şi Fabian (2008). O viaţă normală, între suişuri şi coborâşuri, cu bucurii şi tristeţi, cu rezultate şi înfrângeri, care i-au determinat să fie o familie unită, solidă, primitoare dar mai presus de toate un exemplu pentru toţi cei care îi cunosc.
Un prim gând se îndreaptă către mama lui Adrian: vă mulţumim pentru acest fiu al dumneavoastră: dragostea şi educaţia pe care le-a primit în sânul familiei sunt daruri pe care el le-a transmis mai departe; lealitatea şi sinceritatea sunt calităţile pe care le-a dobândit datorită muncii dumneavoastră ca mamă. Vă încredinţăm Sfintei Fecioare Maria ca aceasta să vă pună sub mantia sa ocrotitoarea şi să vă fie ajutor şi călăuză în momentele întunecate.
Un alt gând se îndreaptă către soţia lui, Berna: lângă tine ai avut un om extraordinar, care şi-a găsit în tine punctul de echilibru, jumătatea sa. Şi aşa va trebui să fie în continuare, pentru că el va fi mereu alături de tine. Te încredinţăm Sfintei Rita, cu certitudinea că te va însoţi pe acest drum care astăzi pare imposibil de parcurs.
Un gând afectuos şi deosebit îl avem pentru Iulia şi Fabian: tatăl vostru era acel tătic pe care toţi copiii l-ar fi vrut: jucăuş şi glumeţ, făcea ca oricine să se simtă în largul lui. Să fiţi mândri şi orgolioşi de el! Iar când vă va fi dor de el, uitaţi-vă în oglindă şi îl veţi vedea: el este acolo, trăieşte în fiecare celulă a corpului vostru, este în voi! Astăzi vă încredinţăm Sfântului Anton de Padova, care ne învaţă că "ochiul sufletului este iubirea, singura valabilă pentru a depăşi orice val" şi vă rugăm să nu încetaţi să iubiţi viaţa, mergând mereu cu capul sus.
Un ultim gând pentru noi toţi prezenţi aici: surorile, cumnaţii, nepoţii, naşii, prietenii, colegii de muncă, cunoscuţii: dacă suntem aici este pentru că Adrian a sădit o amintire de neşters în inimile noastre. Şi, cunoscându-l pe Adrian, nu se putea altfel: zâmbetul lui peren, bunătatea, politeţea, seriozitatea, disponibilitatea lui să devină un model de urmat. Iar moartea sa tragică şi prematură să ne dea tuturor conştientizarea că fiecare moment al vieţii noastre este preţios, amintindu-ne că nu trebuie să ne temem, pentru că în mijlocul mării furtunoase ale greutăţilor noastre, îndoielilor noastre, eforturilor noastre nu suntem singuri şi că "tristeţea noastră se va transforma în bucurie".
Mulţumim Adrian pentru tot ce ai semănat în inimile fiecăruia dintre noi!
Dumnezeu să te primească în braţele sale!!
Odihneşte-te în pace, suflet frumos!
Tatiana Ghiurca
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 27 mai: Capelania din Torino în haine de doliu
