Luizi-Călugăra: In memoriam pr. Petru Avădăni şi fr. Petrică Sascău
Necunoscute sunt căile Domnului, dar fericit este cel care merge pe căile sale.
Ce poate fi mai dureros decât vestea morţii unei persoane dragi, dacă nu vestea morţii a două persoane dragi? Ce poate aduce mai multă durere într-o comunitate credincioasă decât vestea morţii unuia dintre păstorii ei dacă nu moartea a doi păstori? Ce ar putea oare stăpâni această îngrozitoare tristeţe care s-a abătut peste comunitatea din Luizi-Călugăra? Cu ce s-ar putea umple acest gol imens din sufletul tuturor?
Un accident mortal s-a petrecut în satul Călimăneşti, judeţul Vrancea. Bilanţul: doi morţi. De altfel, atâţia erau în maşină. Autovehiculul distrus. Detalii despre accident dau ziarele locale, internetul. Dincolo de aceste statistici, acest accident a adus atât de multă durere în atâtea suflete încât întrebarea cea mai frecventă este "De ce? De ce ei? De ce aşa? De ce acum? De ce? De ce? De ce?" O întrebare la care cu greu se găseşte un răspuns. Vestea a ajuns nu mult după cumplitul eveniment. A fost de ajuns ca să răpună toată veselia de după o mare sărbătoare ce abia avuse loc. Iar când s-a răspândit, nimic parcă nu mai putea linişti durerea unei comunităţi atât de ataşate de păstorii săi.
Fratele Petrică Sascău şi părintele Petrică Avădăni sunt cei a căror moarte o plângem. Un frate călugăr ce şi-a dedicat viaţa lui Dumnezeu prin muzică, formând şi dirijând de la corul copiilor, la cel al tinerilor şi culminând cu corul mare, şi un preot cucernic, ce a venit ca diacon în comunitatea noastră şi şi-a continuat activitatea ca vicar şi "formator" al adolescenţilor, fiind şi un bun prieten al celor care îi cereau sfatul. În acea zi însorită, cei doi se îndreptau spre casă. Din nefericire, nu au mai ajuns.
În cadrul sfintei Liturghii de seară, marţi, 30 iulie 2013, s-a anunţat oficial decesul celor doi. S-a spus că a doua zi, trupurile neînsufleţite vor fi aduse acasă, dar nu s-a dat exact ora. O aşteptare grea a început de atunci, iar miercuri, 31 iulie 2013, biserica nu a mai rămas goală. Încă de la orele amiezii lumea stătea în biserică, implorând de la Dumnezeu odihna sufletelor celor răposaţi şi alinarea durerii din sufletul celor rămaşi să îi plângă. Clopotele au răsunat în jurul orei 4 după-amiază, vestind că în aproximativ jumătate de oră cei doi vor fi aduşi. Biserica era deja plină, iar când ceasul a început să se apropie, piaţa bisericii a devenit prea mică pentru cei care au venit să îi întâmpine. A urmat o sfântă Liturghie la ora 7 seara pentru sufletele celor doi, urmând ore de rugăciune ale copiilor şi tinerilor din comunitate. Biserica a rămas deschisă toată noaptea, fiind constant persoane care se rugau.
Joi, 1 august, a fost ultima zi în care părintele Petrică a celebrat alături de confraţii săi în biserica din Luizi-Călugăra, iar fratele Petrică a dirijat corul mare. După sfânta Litughie de la ora 4 după-amiază, părintele a fost transportat la Pildeşti, în satul său natal, iar fratele în casa părintească. A fost un bun rămas dureros, o despărţire plină de lacrimi, iar în semn de respect pentru munca depusă, la plecare toţi cei adunaţi pentru a-şi lua rămas bun au aplaudat. În aceiaşi zi, la Pildeşti s-a celebrat o sfântă Liturghie pentru pr. Petrică de către colegii săi, iar la Luizi-Călugăra s-a desfăşurat priveghiul pentru fr. Petrică, curtea casei părinteşti devenind neîncăpătoare.
Vineri, 2 august 2013, la ora 10 dimineaţa, s-a celebrat înmormântarea dragului nostru frate Petrică. Un mare număr de preoţi l-au condus de la casa părintească până la capela cimitirului din Osebiţi, iar apoi până la groapă. Sfânta Liturghie, animată de corurile reunite formate de fratele Petrică, a fost celebrată afară datorită mulţimii de oameni veniţi să-l conducă pe ultimul drum. În cadrul predicii, părintele provincial Emilian Cătălin a insistat asupra viziunii franciscane a morţii, care este văzută ca o soră. Costumul naţional, îmbrăcat de obicei în zilele de sărbătoare, a devenit port de doliu în această zi, în semn de respect. Tăcerea ce s-a abătut în mijlocul ucenicilor după moartea lui Isus parcă a coborât şi peste comunitatea luiziană.
Dar zilele atât de dureroase nu se puteau termina aici. Cu acelaşi port naţional de doliu ne-am deplasat la Pildeşti, pentru a ne uni rugăciunile cu cei ce i-au fost consăteni părintelui Petrică, sâmbătă, 3 august 2013, când s-a celebrat Liturghia de înmormântare a acestuia. Un mare număr de preoţi, alături de Preasfinţitul Petru Gherghel, l-au condus pe ultimul drum pe cel ce i-a slujit cu atâta dăruire Domnului în scurta sa viaţă. La predică s-a insistat asupra a două cuvinte: "Mulţumesc!" şi "De ce?", făcându-ne conştienţi că trebuie să îi mulţumim Domnului pentru bucuria de a-l fi cunoscut pe părintele Petrică şi pentru darul de a ne fi trezit în acea dimineaţă, iar întrebarea era firească. Răspunsul a fost exemplul lui Dumnezeu care nu şi-a cruţat Fiul de la moarte. La cuvântarea de final, Preasfinţitul a făcut referinţă la accidentul de pe Valea Uzului de acum aproximativ 25 de ani, când un număr mare de credincioşi au murit.
"Ce-i voi da în schimb Domnului pentru tot binele pe care mi l-a făcut?" scria pe amintirea de la primiţia părintelui Petrică Avădăni. Iată ce au dat aceşti fraţi franciscani, şi-au pus viaţa în mâinile Domnului, dăruindu-şi puţinii ani de slujire în faţa sa. Rugăciunile noastre nu vor conteni, iar speranţa în învierea drepţilor ne dă forţa de a crede că le este mai bine acum, părintele celebrând alături de Isus, iar fratele cântând alături de corul îngerilor. Nu ne mai rămâne decât să continuăm munca pe care cei doi au lăsat-o cu aceiaşi dăruire cu care o făceau fratele şi părintele Petrică.
Vă mulţumim, frate, vă mulţumim, părinte, pentru tot ce ne-aţi dăruit! Domnul să vă odihnească şi să vă răsplătească pentru tot binele pe care l-aţi făcut!
Monica-Alina Gabor
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 2 august: Luizi-Călugăra: In memoriam pr. Petru Avădăni şi fr. Petrică Sascău
* * *
Au trecut la Domnul pr. Petru Avădăni, OFMConv. şi fr. Petrică Sascău, OFMConv.
