În multele discuţii pe care le-am avut, mai ales despre istoria satului nostru, cu pr. Dumitru Gabor, adesea el făcea referinţă la unchiul său, pr. Gheorghe Gabor, OFMConv., care a încetat din viaţă la Barcelona. Spunea că i-a vizitat mormântul, dar regreta că nu a reuşit transferarea osemintelor sale în cimitirul din Butea. Şi tot el îmi spunea că este primul misionar din Moldova care a plecat în afara ţării, mai exact în China. Ulterior am cerut informaţii şi de la părintele provincial Damian Gheorghe Pătraşcu despre părintele Gheorghe Gabor, care a făcut o aşa mare cinste atât ordinului franciscan cât şi comunităţii din Butea.
Într-o zi mi-a dat marea veste că a vizitat mormântul părintelui, oferindu-mi şi câteva fotografii. Aşa s-a născut dorinţa de a vedea şi eu o dată mormântul consăteanului meu, ştiind că doar doi preoţi au ajuns acolo. Părintele Gheorghe Gabor are doi nepoţi preoţi: pr. Dumitru Gabor, fiul fratelui Frenţ, şi pr. Iosif Demeterc, fiul Anei, cea mai mică soră a părintelui.
Trebuia să vină ziua de 26 iunie 2026, când un grup de 50 de pelerini din Butea se îndreptau spre Lourdes. Sosind cu avionul la Barcelona, am propus ca tot grupul, condus de pr. Marcel Blaj, paroh de Butea, să facem un popas la mormântul părintelui Gheorghe. Trebuie spus că mormântul nu e chiar în Barcelona, ci în cimitirul din Granollers, un oraş destul de mare, (cu 66.000 de locuitori), situat la 33 km spre nord. Să mai spun că din grup erau şi câţiva strănepoţi ai părintelui Gheorghe: Lucica Stolnicu, Daniela Albert, Francisc Gabor şi Mihaela Gabor.
Prima dată ne-am oprit în biserica cu patronul "Sfânta Fecioară Maria de Montserrat şi Sf. Anton" unde mai mulţi ani, înainte de a muri, a activat misionarul nostru. Am fost întâmpinaţi de părintele paroh care ne-a expus câteva gânduri despre părintele Gabor. Era emoţionant să ştii că în urmă cu peste 60 de ani aici a activat un butean! Am vizitat şi capela dedicată celor şase martiri franciscani morţi în anul 1936. De la părintele paroh am aflat că în luna martie s-au împlinit 25 de ani de la beatificarea acestor fraţi: Alfonso Lopez Lopez, Miguel Remon Salvador, Modesto Vegas Vegas, Dionisio Vicente Ramos, Francisco Remon Jativa, şi Pedro Rivera Rivera.
După o rugăciune şi o cântare în capela martirilor, conduşi de acelaşi paroh, care a fost foarte binevoitor cu noi, ne-am îndreptat spre cimitir, la mormântul părintelui. Împreună cu tot grupul, ţinând în mână imaginea părintelui, am intonat un prohod solemn, româneşte, pentru odihna sufletului părintelui Gheorghe Gabor. A fost, consider eu, un act de cunoaştere a istoriei unei personalităţi butene, de solidaritate cu un consătean, de recunoştinţă pentru slujirea sa în mai multe ţări şi de rugăciune pentru sufletul său.
* * *
Cine a fost pr. Gheorghe Gabor, OFMConv.?
Primii misionari în istoria Moldovei au fost doi preoţi plecaţi în China (8 septembrie 1934) şi trei fraţi pe continentul african (în 1938 şi 1939). Astfel, în anul 1934, doi preoţi franciscani, pr. Gheorghe Gabor şi pr. Andrei Benchea, au plecat ca misionari în Hin Gan Fu, în China, unde au lucrat până în anul 1949, când au fost expulzaţi de regimul comunist instalat la putere.
Părintele Gheorghe Gabor, s-a născut în ziua de 15 august 1910, la Butea. La vârsta de doar 13 ani, în toamna anului 1923, a părăsit familia şi satul natal pentru a se înscrie şi frecventa Seminarul din Hălăuceşti. La 2 octombrie 1928, a început în Conventul din Săbăoani, anul de noviciat, avându-l ca maestru de novici pe părintele Ioan Gârleanu, primul preot originar din Butea. În 2 octombrie 1929 a fost admis la profesiunea simplă, ceremonie ce a avut loc în biserica parohială din Săbăoani.
Beneficiind de calităţi intelectuale, a doua zi după depunerea primei profesiuni, superiorii l-au trimis pe fratele Gheorghe Gabor la Assisi pentru frecventarea studiilor filozofice şi teologice. Acolo, a depus profesiunea solemnă şi a fost hirotonit preot în ziua de 13 august 1933, de către episcopul Placidus Nicolini, alături de alţi confraţi originari din Dieceza de Iaşi: Andrei Benchea, Petru Biru, Bernard Bişoc şi Iosif Celante.
După o experienţă pastorală de un an, în ziua de 8 septembrie 1934 a fost trimis ca misionar în China, împreună cu confratele Andrei Benchea, originar din Adjudeni.
Despre plecarea lor s-a scris atunci în revista "Lumina creştinului": "Şi părinţii franciscani au primit pe mai mulţi preoţi tineri veniţi din străinătate. Între dânşii se află doi, care au cerut să fie trimişi în China, ca să lucreze acolo pentru convertirea la creştinism a păgânilor. Ei sunt părinţii Gheorghe Gabor din Butea şi Andrei Benchea din Adjudeni. Ei şi-au luat rămas bun în chip sărbătoresc de la rude şi de la confraţi, plecând astfel în China, poate fără a mai revedea vreodată locul natal şi pe ai lor. La 8 august ei au părăsit ţara, mergând spre Italia, de unde se vor îmbarca pentru locul destinat lor.
În anul 1948, au fost expulzaţi din China de regimul comunist din acea ţară. Părintele Gheorghe Gabor ajunge din nou la Assisi, dar activează şi la Roma.
În anul 1952 Congregaţia pentru Bisericile Orientale îi încredinţează misiunea de a acorda asistenţă pastorală credincioşilor români greco-catolici refugiaţi în Italia. După puţin timp pleacă spre Spania, la Barcelona, mai exact la Granollers, unde a fost profesor la şcoala italiană din Barcelona. Din cauza regimului politic din România i-a fost imposibil să mai revină în ţara natală.
Părintele Gheorghe Gabor a trecut la cele veşnice în ziua de 6 august 1963, într-o mănăstire de lângă Barcelona (Spania), fiind înmormântat în cimitirul din oraşul Granollers. Mănăstirea fraţilor franciscani din acest oraş este cunoscută pentru cei şase călugări care au fost ucişi în vara anului 1936.
În ziua de 29 noiembrie 2002, ziua Comemorării Tuturor Sfinţilor Franciscani, adică a acelor suflete serafice ajunse la perfecţiunea iubirii şi alese de Dumnezeu să strălucească pe firmamentul Bisericii prin mărturie autentică şi cuvânt înţelept, Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan de Grad Universitar din Roman a dorit să comemoreze înaintaşii, atât pe cei trecuţi la cele veşnice, cât şi pe cei care mai sunt încă în viaţă. Cu acea ocazie, generaţia tânără franciscană, în semn de preţuire şi în cadrul unei ceremonii deosebite, a decernat tuturor fraţilor şi preoţilor care au murit după 1947, precum şi acelora care mai erau în viaţă diplome de excelenţă şi diplome de merit, acesta voind să fie un gest simplu, dar semnificativ, de preţuire şi recunoştinţă. Printre cei care au primit "diplome de merit post mortem" a fost şi părintele Gheorghe Gabor.
Dumnezeu să-l răsplătească şi să-l primească la Liturghia cerească!
(O parte din informaţiile biografice ne-au fost oferite de Pr. Alois Moraru)
Pr. Iosif Dorcu
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 26 iunie: Butenii descoperă o personalitate a satului: pr. Gheorghe Gabor, OFMConv.
* * *
