În anul 2008, satul Buruieneşti a fost pus la încercare, iar locuitorii săi au trecut prin momente dificile din cauza inundaţiilor.
Acum, în 2010, la scurt timp după ce fiecare şi-a revenit, a uitat pe cât posibil de acele clipe de nefericire, inundaţiile au lovit din nou acest sat.
Locuitorii au resimţit teama, neputinţa, durerea, chiar şi disperarea văzând că toată munca depusă în timpul anului a fost în zadar.
Ca urmare a acestui fapt, tinerii şi adolescenţi din Buruieneşti, sub îndrumarea preoţilor din parohia noastră, şi-au unit forţele, au format un grup numeros şi s-au gândit să dea o mână de ajutor celor care au nevoie.
Lăsând deoparte indiferenţa, prejudecăţile, mândria, în ziua de 7 iulie 2010, am început campusul social care are ca obiectiv sensibilizarea tinerilor pentru voluntariat. La acest campus s-au înscris 70 de tineri.
Pentru a înţelege cât mai bine sensul solidarităţii, am început prin vizionarea unui film sugestiv şi care a ilustrat foarte bine cum arată un voluntar adevărat.
Deoarece nu putem face nimic fără ajutorul lui Dumnezeu şi pentru că avem nevoie de sprijinul lui, am participat în aceste zile la sfânta Liturghie cu toţii. De asemenea, a doua zi am început ziua tot cu rugăciune şi prin ascultarea Cuvântului Domnului.
Imediat după rugăciune, sarcinile au fost împărţite şi cu toţii ne-am apucat de treabă. O parte din tineri au format mici echipe care au ajutat anumite persoane în vârstă, persoane care se află în imposibilitatea de a se descurca singure, la activităţile ce se desfăşoară zi de zi într-o casă obişnuită.
Mai concret, au adus apă, au spălat vase, am contribuit la curăţenia din casă şi alte sarcini de acest gen cu o dăruire care pe mulţi i-ar mira.
Restul tinerilor au pornit spre sectorul cel mai afectat de inundaţii al satului şi şi-au petrecut câteva ore ajutând pe cei afectaţi la curăţenia din casă. Este impresionant să vezi cum o mână de tineri muncesc cu drag într-o casă necunoscută, pentru nişte persoane faţă de care nu au nici o datorie şi fără să ţină cont de faptul că se murdăresc de noroi, de mirosul deloc plăcut al acestuia şi de faptul că nu vor primi nimic material în schimb.
Chiar şi eu care am contribuit la acestea, nu am putut să-mi ascund mirarea când am văzut cu câtă dăruire am muncit cu toţii.
La fel de impresionant este şi faptul că au strâns în a treia zi deşeurile ce puteau deveni un focar de infecţie din locurile publice fără să le pese prea mult că unii râd sau îi jignesc.
Însă tot acest campus nu are numai program de muncă. După sfânta Liturghie, după o zi plină de activităţi cât mai diverse, tinerii s-au putut recrea într-un moment de distracţie însoţit de muzică, dansuri şi bancuri.
Pentru a învăţa cât mai multe despre faptele lor şi despre cum pot transmite mesajul lor şi celorlalţi, au fost incluse în program şi catehezele. Un lucru foarte bun, deoarece cu toţii am discutat deschis şi am aflat mult mai multe.
Sfârşitul activităţilor va fi unul pe măsură, căci duminică, 11 iulie 2010, după Liturghia de seara, va fi un spectacol cu adevărat original, atractiv şi în acelaşi timp educativ.
Sper că mesajul nostru a fost înţeles de cât mai mulţi şi cred că am reuşit ce ne-am propus, şi anume să ne sensibilizăm pe noi înşine în vederea voluntariatului şi să dăm o mână de ajutor celor care au trecut prin momente mai dificile.
Ana Mădălina
