"Creştinul născut din cruce se întăreşte în adversităţi şi suferinţe" (Bossuet).
Celebrarea a 120 de ani de la înfiinţarea Diecezei de Iaşi şi desfăşurarea Sinodului diecezan, care se va încheia în acest an, au putut evidenţia linia ascendentă a trăirii credinţei de către poporul nostru. De la micile comunităţi de odinioară avem astăzi atâtea comunităţi bine închegate, bine organizate, o viaţă spirituală în creştere. Desigur, n-au lipsit şi nu lipsesc dificultăţile, dar în ciuda tuturor vitregiilor, a persecuţiilor, a frământărilor socio-politice, poporul nostru a rămas fidel în slujirea lui Dumnezeu. Ba tocmai aceste valuri de încercări au contribuit, desigur, la consolidarea şi la propăşirea vieţii creştine.
"Biserica este ca şi licuriciul: pentru ca să strălucească are nevoie de un pic de întuneric" (Charles Péguy).
Moldova a fost şi este o parte din "Grădina Maicii Domnului". Aici au crescut atâtea suflete curate, atâţia taţi şi mame eroice, atâţia tineri şi tinere, care cu generozitate şi-au consacrat viaţa lui Dumnezeu, atâţia martiri - ep. Anton Durcovici, pe Veronica Antal -, şi atâţia mărturisitori ai credinţei, care nu s-au lepădat de Cristos, nu s-au lăsat intimidaţi de ameninţări, ci au rămas fideli slujitori ai lui Isus.
Cât de adevărate sunt cuvintele sfântului Francisc de Sales care spunea: "Creştinul adevărat preferă să fie mai degrabă nicovală decât ciocan, mai degrabă un jefuit decât un hoţ, mai degrabă ucis decât un criminal, mai degrabă un martir decât un tiran".
Pr. Mihai Rotaru, de la a cărui trecere la Tatăl se împlinesc 30 de ani (+26 august 1974), face parte din acest şirag minunat al preoţilor fideli chemării lor, care aduce cinste diecezei, Ordinului Franciscan din care făcea parte şi Bisericii lui Cristos. În ciuda persecuţiilor şi a umilirilor la care a fost supus, idealul nu l-a trădat, de Cristos şi de Biserică nu s-a lepădat, obrazul de creştin şi preot nu şi l-a pătat.
Ca paroh de Barticeşti între anii 1966-1974, pr. Mihai Rotaru a cultivat în sufletele credincioşilor o adevărată evlavie faţă de sfânta Euharistie, faţă de cuvântul lui Dumnezeu pe care îl predica zilnic şi faţă de Preacurata Fecioara Maria, care de fapt au fost cheia succesului în această comunitate.
Prezenţa Preasfinţitului Petru Gherghel la această aniversare a fost un omagiu şi "o cinstire adusă istoriei creştine locale şi tuturor înaintaşilor noştri în credinţă". Imaginea chipului senin al pr. Rotaru, care a fost prezentat la oferirea darurilor, a trezite în inimile celor prezenţi - preoţi şi credincioşi - amintirea aceluia pe care l-au cunoscut, l-au iubit şi apreciat.
De acest eveniment comemorativ a fost legat şi ceremonialul consacrării altarului de jertfă şi al tabernacolului din biserică, pe care Preasfinţitul le-a consacrat şi sfinţit spre slava lui Dumnezeu şi în memoria acestui înaintaş vrednic. Această celebrare solemnă şi acest moment de înălţare sufletească vor fi o continuă aducere aminte a personalităţii şi exemplului bun pe care l-a lăsat pr. Rotaru.
Credincioşii din Barticeşti au dorit foarte mult ca sfinţirea tabernacolului şi consacrarea altarului de jertfă să fie un omagiu faţă de personalitatea pr. Rotaru, un semn de preţuire şi de recunoştinţă din partea comunităţii pe care el a păstorit-o cu atâta dragoste şi pentru binele căreia şi-a oferit întreaga sa capacitate pentru propăşirea ei spirituală şi socială. "Ştiu un loc, aici la voi, unde am căutat să mă implic şi în viaţa socială, ca să vă ajut să vă câştigaţi aici, acasă, pâinea cea de toate zilele", spunea el, cu ultimele puteri, în faţa credincioşilor adunaţi la ultima sfântă Liturghie pe care a celebrat-o la Barticeşti.
Dorim ca amintirea părintelui Rotaru să reaprindă în sufletele tuturor celor care l-au cunoscut, iubirea faţă de sfânta Împărtăşanie şi cuvântul lui Dumnezeu, pe de o parte, şi evlavia către sfânta Fecioară Maria, pe de altă parte. Cu aceste două aripi vom reuşi şi noi să ajungem acolo unde nădăjduim că el se află deja: în cer.
Pr. Ştefan Vacaru
* * *
Împreună în slujba lui Cristos!
Pr. Mihai Rotaru
Născut la Corhana: 13.02.1922
Decedat la Barticeşti: 26.08.1974
Paroh de Barticeşti: 1966-1974
* * *
"... Ştiu un loc, unde am primit cadou viaţa, unde am făcut primii paşi, unde am învăţat să mă rog şi unde mi s-au deschis ochii pentru scrisul şi cititul cărţilor...!
- Ştiu un loc, unde m-am pregătit pentru preoţie şi unde am fost sfinţit preot...!
- Ştiu un loc, unde credeam că voi munci ani mulţi în mijlocul poporului lui Dumnezeu, căruia i-am dedicat viaţa mea de slujire...!
- Ştiu un loc, ba mai multe, unde l-am urmat pe Cristos pe drumul suferinţei şi al crucii închisorilor.
- Ştiu un loc, aici la voi, unde am căutat să mă implic în viaţa socială pentru a vă ajuta să vă câştigaţi acasă pâinea cea de toate zilele.
- Ştiu un loc, aici aproape de voi, unde se va deschide un mormânt în care voi fi eu depus şi la căpătâiul căruia va fi fixată o cruce, pe care se vor putea citi cuvintele lui Isus Cristos adresate ucenicilor săi: 'În lume veţi avea necazuri; însă curaj, eu am învins lumea' (Ioan 16,33b)".
(Din Testamentul pr. Mihai Rotaru)
