Barticeşti: Comemorarea pr. Mihai Rotaru, la 50 de ani de la plecarea în Casa Tatălui
Luni, 26 august 2024, comunitatea din Barticeşti l-a comemorat pe părintele Mihai Rotaru, fost paroh în această parohie în perioada 1966-1974, un păstor vrednic şi un "martir" al Bisericii noastre, care a suferit în închisorile comuniste, fiind întemniţat timp de 14 ani. Sfânta Liturghie a fost prezidată de PS Petru Gherghel, episcop emerit, la care au participat numeroşi preoţi şi credincioşi. La Sfânta Liturghie au fost prezenţi şi membrii familiei părintelui Mihai, veniţi de la Corhana pentru a se ruga împreună pentru acest vrednic păstor, care a fost un far de lumină în vremuri de întuneric.
Pr. Mihai Rotaru (1922-1974) a fost un exemplu de strălucit curaj, de dăruire şi iubire necondiţionată pentru Dumnezeu şi semeni. Într-o perioadă întunecată a istoriei noastre, el a rămas neclintit în credinţa sa, chiar şi în faţa persecuţiei şi a suferinţei extreme. Viaţa şi sacrificiul său ne reamintesc de puterea spiritului uman şi de importanţa păstrării credinţei în cele mai grele momente. A fost şi a rămas un preot foarte iubit în comunitatea noastră, unde şi astăzi se poate vedea amprenta pe care a lăsat-o prin mărturia vieţii sale.
Predica a fost ţinută de părintele Damian Gheorghe Pătraşcu, ministru provincial al Fraţilor Minori Conventuali, care a subliniat foarte frumos personalitatea acestui mare păstor şi ne-a adus mai aproape de inima şi spiritul părintelui Mihai Rotaru, reamintindu-ne de devotamentul său profund faţă de Dumnezeu şi faţă de comunitatea pe care a slujit-o cu atâta dragoste, apelând la un interviu pe care un alt mare păstor, pr. Anton Demeter, l-a luat după Revoluţia din 1989 sorei Maria Benia, cea care l-a îngrijit la parohia din Barticeşti. Din acest interviu am aflat cum părintele a stat o iarnă la securitate la Bacău, într-o cameră fără foc, fără sticlă la geam şi acoperindu-se doar cu o pătură ruptă. De aici a fost dus în lanţuri la Jilava, unde a botezat un ateu şi la scurt timp acesta a murit împăcat cu Dumnezeu. Închis fiind, a fost bătut cu biciul până la sânge încât a fost nevoie de o lună de zile să se vindece. Cu o altă ocazie i s-a cerut ca pedeapsă să stea o oră pe vârful picioarelor, iar când a terminat a strigat din toate puterile: "Trăiască Biserica lui Cristos!" Mai multe puteţi afla ascultând această predică pe pagina Parohiei Barticeşti.
La finalul Sfintei Liturghii, părintele paroh, Marius Sabău, a mulţumit Preasfinţitului Petru Gherghel, părintelui Damian Gheorghe Pătraşcu, ministru provincial al Fraţilor Minori Conventuali, preoţilor prezenţi, familiei părintelui Mihai, sosită de la Corhana, comunităţii din Barticeşti, pentru prezenţa la această celebrare, care ne-a oferit nu doar un prilej de rugăciune şi aducere aminte, ci şi o reînnoire a credinţei şi speranţei în Domnul. A fost şi o ocazie potrivită de a reflecta asupra valorilor şi idealurilor pe care le-a promovat şi de a ne inspira din exemplul său de devotament şi sacrificiu. Părintele paroh a prezentat comunităţii broşura pe care a scris-o despre viaţa părintelui Mihai Rotaru intitulată Parohul iubit. Far de lumină în zile de întuneric. Pr. Mihai Rotaru: 50 de ani de la plecarea în Casa Tatălui, pe care toţi credincioşii prezenţi au primit-o la finalul Sfintei Liturghii alături de o amintire, pregătită pentru acest eveniment. Părintele paroh a încheiat cuvântul de mulţumire apelând la cuvintele părintelui Mihai Rotaru, rostite ca un testament la ultima Sfântă Liturghie celebrată la Barticeşti şi care au fost consemnate de părintele Pavel Balint, pe atunci seminarist al acestei comunităţi.
"Ştiu un loc unde am primit cadou viaţa, unde am făcut primii paşi, unde am învăţat să mă rog şi unde mi s-au deschis ochii pentru scrisul şi cititul cărţilor!
Ştiu un loc unde m-am pregătit pentru preoţie şi unde am fost sfinţit preot! Ştiu un loc unde credeam că voi munci ani mulţi în mijlocul poporului lui Dumnezeu, căruia i-am dedicat viaţa mea de slujire!
Ştiu un loc, ba mai multe, unde l-am urmat pe Cristos pe drumul suferinţei şi al crucii închisorilor. Ştiu un loc, aici la voi, unde am căutat să mă implic în viaţa socială pentru a vă ajuta să vă câştigaţi acasă pâinea cea de toate zilele.
Ştiu un loc, aici aproape de voi, unde se va deschide un mormânt în care voi fi eu depus şi la căpătâiul căruia va fi fixată o cruce, pe care se vor putea citi cuvintele lui Isus Cristos adresate ucenicilor săi: «În lume veţi avea necazuri; însă curaj, eu am învins lumea» (Ioan 16,33b)".
În cuvântul final, Preasfinţitul Petru Gherghel a amintit de acel caracter optimist şi dezinvolt, gata mereu să descreţească frunţile celor mai întristaţi dintre semeni, avându-l şi cunoscându-l aproape pe părintele Rotaru, pe atunci când actualul episcop era vicar al comunităţii din Barticeşti. Iată o parte din mărturia Preasfinţitului Petru:
"Nu mult după plecarea părintelui Leopold Nestmann am primit prima numire ca preot vicar la Barticeşti, în aşteptarea numirii si sosirii noului paroh, care s-a întâmplat să fie unul dintre cei mai vrednici preoţi franciscani ce se întorsese nu de mult din puşcărie, după 14 ani de detenţie cruntă, timp care-i afectase puternic sănătatea ce avea să-l macine şi să-l ducă la mormânt. Mi-a fost dată bucuria ca eu să-l întâmpin pe noul paroh, renumitul pr. Mihai Rotaru, OFMConv, la luarea în posesie a misiunii sale de paroh. Pe parcursul anului în care am rămas cu el la Barticeşti, am avut fericita ocazie să întâlnesc cea mai pozitivă şi plină de viaţă persoană din câte am întâlnit. Rămânerea cu Sfinţia Sa, chiar dacă a fost relativ scurtă, a fost una dintre cele mai binecuvântate şi fericite ocazii de a primi entuziasm şi bucurie în slujirea preoţească. Am rămas cu Sfinţia Sa aproape un an şi am avut bucuria unei experienţe cu totul speciale în umbra acestui mare preot plin de viaţă şi fără niciun semn de regret la ceea ce a avut de pătimit, împlinit în toată activitatea sa de preot tânăr, sfinţit împreună cu alţi preoţi ai Ordinului Franciscan, angajat cu totul, după cum fusese orânduit de mai înainte, în misiunea grea şi pusă la încercare ce trebuia s-o dea pentru Biserica Greco-Catolică, interzisă cu totul printr-o lege criminală specială pe teritoriul României. Pentru cauza credinţei în Dumnezeu şi pentru viaţa Bisericii Greco-Catolice a fost arestat şi a chinuit 14 ani în cele mai dure închisori din ţară. La ieşirea din acest lung infern, tonusul lui era, spre surprindea tuturor, mai plin de viaţă decât înainte de a fi fost arestat. În cele câteva luni, trăite alături de acest preot, mai rar de întâlnit, am primit cea mai profundă lecţie de optimism şi de curaj, pentru mine şi viitorul meu. Nu l-am putut uita niciodată şi nici astăzi cum ştia să exprime prin fapte şi prin cuvinte entuziasmul de a fi preot şi martor al credinţei, un adevărat erou şi exemplu de slujire în toate. Timpul cât am rămas împreună cu pr. Mihai Rotaru a însemnat o înaltă şcoală de curaj şi de voie bună mai rar de văzut şi de închipuit. Nu l-am văzut niciodată trist", a mărturisit Preasfinţitul Petru.
După cuvântul Preasfinţitului Petru Gherghel, a fost dezvelită piatra comemorativă pregătită pentru acest moment, iar părintele paroh, Marius Sabău, a dat citire cuvintelor gravate în marmură care vor rămâne ca mărturie peste ani a dragostei pe care comunitatea noastră o poartă pr. Mihai Rotaru.
După binecuvântarea finală am pornit cu toţii în procesiune spre cimitir unde ne-am rugat câteva momente la cripta preoţilor, acolo unde îşi doarme somnul de veci şi părintele Mihai Rotaru.
În veci amintirea lui!
Comunitatea din Barticeşti
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 26 august: Barticeşti: Comemorarea pr. Mihai Rotaru, la 50 de ani de la plecarea în Casa Tatălui
